7,270 matches
-
al călugăriței. Un set de povestiri consemnează soluția de acceptare a dramelor vieții, salvatoare în condiții extreme, precum deportarea sașilor în lagărele de muncă din Uniunea Sovietică. Supraviețuirea, reîntoarcerea și reluarea cursului normal au fost țelurile care au animat pe protagoniștii unui asemenea destin tragic. O altă serie de declarații învederează modul de adaptare la viața postbelică a României comuniste: dificultățile inițiale de aprovizionare, construirea căminului, educația copiilor, manifestările de divertisment, lipsurile provocate de politica dură de economii pe seama populației, programele
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
grămadă În toate părțile aleiei În dezordine așa cum fuseseră Împușcați. Nu pot să-mi dau seama de numărul morților deoarece eram așa de Îngrozită”. Sala cinematografului „Sidoli” a fost scena unui spectacol macabru, la care sute de actori au fost protagoniști Într-o piesă de teatru fără spectatori, o dramă simplă, compusă ad-hoc, cu numai două roluri: asasini și victime. Sute de evrei au continuat să fugă din Aleea Alecsandri direct În grădina de vară și În sala cinematografului „Sidoli”: „Unii
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]
-
asta Înseamnă că a ordonat deschiderea concomitentă a ușilor „trenului morții”, „și În felul acesta au fost salvate Încă câteva zeci de suflete”47. Un caz rar de atitudine umanitară - și nu din lăcomie de bani - l-a avut ca protagonist pe comandantul plasei de jandarmi, locotenentul Teodor Loghin XE "Loghin, Teodor" , care a acționat În favoarea evreilor după ce aceștia au fost aduși În târg: „a Închis ochii” și a permis supraviețuitorilor să primească ajutoare de la rudele lor din Iași, permis să
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]
-
din proprie inițiativă. Și aceasta nu era totul. Din clipa În care s-a schimbat concepția, era necesară o nouă coordonare a versiunilor și pregătirea unui dosar corespunzător de documente care să confirme concluziile lui Leoveanu XE "Leoveanu, Emanoel (general)" . Protagoniștii pogromului de la Iași - Chirilovici XE "Chirilovici" , Leahu XE "Leahu, Gheorghe" , Gioseanu XE "Gioseanu" și Captaru XE "Captaru, Dumitru" - au pregătit cu mâna lor rapoarte noi, toate cu data fictivă de 2 iulie 1941, care contraziceau concluziile incluse În rapoartele anterioare
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]
-
o Înfrunte În ziua pogromului. Așa-zisa Încercare a germanilor de a pune stăpânire pe Chestură, de a dejuca „bunele intenții” ale autorităților românești față de evrei - precum s-a scris În documente falsificate și așa cum au susținut la proces (1948) protagoniștii de la Iași - nu a existat deloc În ianuarie 1942. Problemele principale ale comandanților militari și ale Poliției au fost cum să-i ucidă pe rebelii evrei și cum să oprească dezlănțuirea și jaful comise de soldați, polițiști și civili. În
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]
-
respectivul ar fi simțit nevoia să asculte muzica tam-tam-urilor. Asta ține de arta fiecăruia foarte bine ați pus întrebarea de "arta culinară" a fiecărui coregraf. Aceeași situație se naște în cazul unui regizor de film: de felul cum își alege protagoniștii depinde soarta filmului. Se spune că în cinema, cel mai important este cum îți alegi actorii și cum faci montajul. Așa e și în cazul coregrafiei importante sunt alegerea și montajul muzicii. Eu mă joc foarte mult cu muzica și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
și cred că este asimilat deja generației noastre. Apreciez mult că acordă timp cercetării, timp pe care eu nu reușesc să mi-l acord. Filmul documentar despre practicile, condițiile dansului contemporan între anii ’70 și ’80, bazat pe interviuri cu protagoniști ai acestei epoci, mi se pare important pentru propunerile de studiu pe care le lansează. Ceea ce mai știu despre Manuel este că (poate că apariția lui intermitentă) face ca tot ce spune să aibă un mai mare impact. Mi-e
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
mecanică“. O lume în mare parte neverosimilă Simulând realitatea, mai mult decât o trăiesc, personajele lui Vișniec încearcă să supraviețuiască într-o lume plină de semne, de simboluri, care anunță nenorocirea, fiind într-o continuă așteptare, la fel ca și protagoniștii lui Beckett din En attendant Godot. Această așteptare, plină de „tăceri“, nu are un final fericit, căci cel așteptat nu mai vine. Lumea este într-o continuă metamorfozare, iar dacă „cunoașterea amână răul“, acesta este pentru scurt timp, căci spaima
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
vorbind cu cuvintele lor și făcând ce fac ei de obicei: se tund unul pe altul, gătesc, mănâncă la o masă din tindă (reverență probabil la Moromeții, de Stere Gulea), seamănă parcela de pământ, scutură covoarele. Dar ei sunt și protagoniștii unor momente regizate sută la sută: Costică Arhir vorbește în fața camerei („talking head“) sau copiii sunt filmați în decor natural - pe malul unui lac, stând pe iarbă etc. -, în vreme ce tot ei citesc din off scrisori adresate mamei, scrise probabil la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
prin jur etc. Acest lucru nu e deranjant, dimpotrivă. Dar reprezintă felul în care cineastul vede aceste locuri, punctul lui - poetic - de vedere. Ceea ce, în fond, e dreptul lui, pentru că el e autorul filmului. Autenticitate jucată Trebuie să recunosc că protagonistul, Costică Arhir, mi s-a părut mult mai natural la avanpremiera filmului decât pe ecran. Aparatul de filmat devine și el un actor, dar e cel care le împiedică pe personaje să se comporte firesc, iar filmul e tot timpul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
întâmpla acolo, fiecare enunț capătă infinite posibile interpretări, ceea ce pare la o simplă privire o foarte jegoasă pupare în cur devine una dintre cele mai interesante partide de șah pe care le puteți urmări „online“. Bun, deci care ar fi protagoniștii întâlnirilor? Zaharia Stancu (pe care cele patru stenograme îl prind ca președinte al Uniunii, dar și ca recent plecat dintre dânșii), Virgil Teodorescu (avangardistul reciclat în preș de șters pantofii ceaușescului), Eugen Barbu (hrrrrrrrrrrrrrrrrrr), Adrian Păunescu (deziluzionantă, inhibitorie și dezarmantă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2199_a_3524]
-
în zonele extrem-marginale ale literaturii“. Astfel, personajul lui Chandler, detectivul Marlowe, poate fi considerat un „epigon“ al Clarissei Dalloway în ceea ce privește „capacitatea de autoanaliză“. Pentru Ernesto Sabato nu există „teme mari și teme mici“, ci doar „scriitori mari și scriitori mici“. Protagonistul unui roman polițist semnat de Raymond Chandler nu este mai puțin interesant decât cel al unui roman de Joyce. Motto-ul pe care și-l alege Mircea Mihăieș pentru Metafizica detectivului Marlowe este, în acest sens, definitoriu: „Într-o lume
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2199_a_3524]
-
intră în aceeași categorie a indivizilor asupra cărora s-a instaurat un drept de proprietate multiplu. Ca orice marcă de succes, Marlowe a devenit și o sursă sigură de câștig. Astfel se explică „adaptările“ și „continuările“ ce-l au drept protagonist. Care credeți că este situația romanului polițist de astăzi? În România, catastrofală. N-am avut o reală școală de „literatură polițistă“ și, prin urmare, n-avem de unde să ne revendicăm, decât tot de la modelele occidentale. De fapt, la noi se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2199_a_3524]
-
din acest cerc oricând dorim. Și să trăim viața la întregul ei potențial. Este vârstă tuturor posibilităților, a sincerității absolute, a libertății. Este vârstă care se exprimă prin faimoasa întrebare "de ce?"...vârstă la care poveștile prind viața iar noi suntem protagoniștii.. Copii sunt șansa noastră de a ne elibera de acel "machiaj" al societății,de a ne atinge aspirațiile și de a savură existența noastră zi de zi.. Bucură-te că ești copil până nu vai fi prea târziu și vei
A doua oară unu by Iacob Diana () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92956]
-
cu precizie... Europa Centrală este astăzi mai mult o stare de spirit decât un concept științific"137. Relația naționalitate putere este analizată de către George Schöpflin ca element determinant în construirea ideii europene în Occident. El observă în primul rând că protagoniștii acestui proiect discreditează apartenența națională, considerând-o "irațională", sub influența "moștenirii marxiste și a unui determinism economic tacit". George Schöpflin constată o atenție prea mare acordată "etnicității", care "este percepută ca forța cea mai periculoasă și distructivă din lumea modernă
Geografiile simbolice ale diferenței ideologice by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
repetat. Dezbaterea legată de rasă și posibilul său rol în creșterea civilizației occidentale pleacă de la ,,presupunerea că există o corelație între calitățile psihice detectabile și anumite caracteristici manifeste din punct de vedere fizic. Caracteristica fizică îndeobște scoasă în relief de protagoniștii occidentali ai teoriilor rasiale este culoarea pielii. Evident, se poate concepe în mod firesc că superioritatea mentală și spirituală ar constitui un fenomen în legătură cu lipsa comparativă a pigmentației pielii și prin urmare că ar exista o corelație între aceste două
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
156. Dezbaterea legată de rasă și posibilul său rol în creșterea civilizației occidentale pleacă de la ,,presupunerea că există o corelație între calitățile psihice detectabile și anumite caracteristici manifeste din punct de vedere fizic. Caracteristica fizică îndeobște scoasă în relief de protagoniștii occidentali ai teoriilor rasiale este culoarea pielii. Evident, se poate concepe în mod firesc că superioritatea mentală și spirituală ar constitui un fenomen în legătură cu lipsa comparativă a pigmentației pielii și prin urmare că ar exista o corelație între aceste două
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
numărul cu pricina, ca și pe cele pe care le vom mai primi. l în Timpul de la Iași (nr. 7-8), o temă recurentă pare să fie disputa elitiști-antielitiști, declanșată de cartea lui Sorin Adam Matei, continuată în diverse locuri de înșiși protagoniștii satirei lipsite de idei și de haz a lui Matei și trasă pe margini de unii și alții mai mult sau mai puțin neimplicați în toată povestea. Recenzia dnei Gabriela Gavril la Boierii minții este interesantă. Deși cartea nu merita
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12527_a_13852]
-
în romanul Femeia lui Lot, respins de cenzura defunctului regim și publicat în Israel. Tot în această țară vede lumina tiparului romanul Mă numesc Alzheimer, subiectul abordat, terifianta boală omonimă, fiind o premieră, cel puțin în literatura de limbă română. Protagonist multiplu în acest peisaj israelian este femeia, cu pliurile sufletului ei fragil și deopotrivă eroic, resemnat și clocotitor de afectivitate, grevat uneori de frustrare, gelozie și nesăbuință, bucuros de minuni revelatoare, neînfricat în fața incurabilului și a morții. Peisajul israelian nu
Portrete în mișcare by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/12532_a_13857]
-
o teză cu o ideologie atât de clar în răspăr cu politica oficială a acelui moment. Nu cred nici că restul comentariilor politice din fragmentul citat ar fi putut fi redactate în martie 1944, la cei 22 de ani ai protagonistului, fie și într-un jurnal (nu aceasta e problema), cu asemenea maturitate de gândire revoluționară, care nu putea aparține decât abilului Eugen Barbu, confecționându-și douăzeci de ani mai târziu un trecut de comunist inocent, cu izbucniri naturale, imprevizibile și
Jurnalul ca impostură by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12584_a_13909]
-
Marius Chivu Proiectul universitar american de conferințe publice Tanner Lectures l-a avut ca protagonist în 1990 pe Umberto Eco. Semioticianul italian a unit cele trei conferințe ținute atunci sub titlul Interpretare și suprainterpretare, urmând ca Richard Rorty și Jonathan Culler să-i dea fiecare câte o replică pentru ca apoi Eco să revină cu lămuririle
Prima poruncă a textului: Nu suprainterpreta! by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12597_a_13922]
-
fără pretenții, și pentru cititorul obișnuit, și pentru specialist, și pentru cel care îl cunoaște sau nu-l cunoaște pe Victor Rebengiuc. Fără nici o notă sofisticată, fără dorința de a teoretiza, cartea are o structură melodică, pe voci, cu un protagonist - Rebengiuc - într-un lung interviu-confesiune - și mai mulți soliști, cei care depun mărturie despre personalitatea actorului. Partea teoretică - cronici, comentarii - se integrează firesc și cronologic confesiunii. Nu se urmărește exhaustiv acest destin. Ar fi și greu. Și apoi, ce s-
Lăsata secului (I) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12609_a_13934]
-
de arhitectul Tudor Rebengiuc, fiul Marianei Mihuț și al lui Victor Rebengiuc. Fie și numai pentru acest portret atipic, ar merita să procurați și să citiți această carte De-a dreptul Victor Rebengiuc, scrisă într-un ton firesc, imprimat de protagonistul ei. Multe imagini, cuvinte mai ales, mi-au populat drumul spre munte, chiar în ziua de Lăsata Secului, pînă la Bușteni, unde aveam să-i întîlnesc pe regizorul Yuri Kordonski și pe actorii lui iubiți Mariana Mihuț și Victor Rebengiuc
Lăsata secului (I) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12609_a_13934]
-
același timp ni se pare a nu fi tocmai corectă deontologic. l Aflăm din presă că editura Polirom are în plan integrala Maigret. Sperăm ca amatorii de romane polițiste să nu-l fi uitat pe bonomul comisar de poliție francez, protagonistul cîtorva zeci de romane datorate lui Georges Simenon. Ideea editurii ieșene este extraordinară. Celor care, asemenea Cronicarului, îl preferă pe Maigret eroilor similari din romanele lui Edgar Wallace, Agathei Christie sau ale lui John Le Carré, nimeni nu le va
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12616_a_13941]
-
natal, dar nu pentru a fi polonez, ci european. Până atunci mediul familiar lui este un mall sărăcăcios care conține o cornucopie de etnii. E sordid, dar nu lipsit de umor și de situații luate parcă din Moličre. Drama identității protagonistului și a reperelor care o definesc însă nu se estompează. Nu e un film care să îți propună o perspectivă nemaivăzută, ci unul care îți îndreaptă ochii spre lucrurile mici și semnificative, ca un tablou care pune accentul pe detalii
Lungmetrajele combatante pentru trofeul anonim by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11348_a_12673]