8,125 matches
-
dreaptă și îngrijită, de la gară până-n mijlocul orășelului, părea noaptea un tunel nesfârșit. Pașii lui Apostol Bologa scrâșneau harnic pe prundișul umed, încît Petre, împovărat cu două geamantane, de-abia se ținea după dânsul, gâfâind din greu. Piața pătrată era pustie, toate casele dormeau... O luară pe strada principală, în sus, și nici pe acolo nu întîlniră țipenie de om. ― Am ajuns la domnu' avocat Domșa, de-acu nu mai avem mult, bâigui Petre din urmă, suflând ca un taur și
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
mâna mea... Avea înlăuntru pătucean și măsuță și scăunel... toate ca pentru păpuși... Dar și omul mare se putea adăposti binișor. Acuma e goală. Dumnealor o păstrează, cum s-ar zice, ca temniță pentru ofițeri, și de aceea stă mereu pustie. Numai vreo săptămână a stat, astă-toamnă, când erau aici bosniacii, un stegar tânăr de tot, cine știe pentru ce vină. De atunci n-a mai călcat nimeni... Apostol nu-și mai putu lua ochii de la chioșc. Primarul tăcu zăpăcit, iar
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
când un genunche, când pe cellalt, uitîndu-se numai în tavan la pironul de care atârna lampa. Telefonistul întorcea capul deseori, curios, dorind amănunte și neîndrăznind să întrebe nimic. Liniștea și lumina pătrundeau în sufletul lui Apostol ca într-o casă pustie. Osteneala îi omorâse toate gândurile. Ridică mâna stângă să-și scoată casca și auzi un tic-tac. Își văzu ceasornicul la braț și murmură cu bucurie: ― Uite că ceasornicul... Își aruncă ochii pe cadranul alb și continuă: E de-abia unu
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
nespusă de toată lumea. De aci încolo nu-l mai interesa ce spune pretorul. Întoarse ochii spre fereastră și văzu tocmai chioșcul pe care i-l arătase ieri primarul și unde voia să-i dea locuință. "Acum nu va mai sta pustie casa de păpuși", se gândi el zărind în coridorul chioșcului un soldat înarmat, ajungând cu capul până la streașină... Pretorul încercă să-l mai descoase, dar Bologa nu mai răspunse nimic. ― Bine, nu ești obligat să răspunzi, zise pretorul, netulburat, clipind
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
pentru acel care nu se întoarce la luptă. Se spune că moartea nu există decật pentru cei care o acceptă, iar eu refuzasem să o accept. Încă mai stăteam de veghe, o iubeam mai mult ca niciodată, viața mea devenise pustie fără ea în pragul casei părintești. Salcậmii își scuturau frunzele lor sfinte peste mormậntul ei, lăsậnd parfum fără de moarte peste sufletul meu. Mă pornisem în căutarea timpului pierdut și mă hotărậsem să scriu, revoltậndu-mă astfel împotriva morții. Îmi ziceam în
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
catalogam drept crud și nedrept. De ce tocmai mie? De ce numai mie? De ce? De ce? -Yoane, Yoane, cật de puțin cer visurile mele! Și ce greu este în același timp cu ele! Vậntul toamnei alunga nemilos frunzele moarte, stậncile deveneau singuratice și pustii ca și sufletul meu însetat de dor, soarele se pregătea să apună, iar biserica își priveghea melancolică morții pe melodia gậndurilor mele care mi-au anticipat existența. Vălul tristeții acoperea parcă întregul sat, iar eu mă retrăsesem iarăși în forul
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
al existenței mele, lumea satului meu, omul din mine. Îmi este foarte greu acum să redau sunetele bucuriei revederii satului pe tonul consacrat suspinelor...Satul, singura mea mậndrie, însăși ființa mea, adevărata mea identitate, centrul vital al existenței mele era pustiu fără Yon. Umblam singură pe meleagurile cerești, stelele mă însoțeau pe cărările acelea albastre și taina ochilor scậnteietori se aprindea tăcută în inima mea, devenind locul geometric al tuturor lumilor din mine, însăși rațiunea eternei mele reîntoarceri. Gậndurile negre începuseră
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
Începuseră deja să se topească zăpezile, înfloriseră ghioceii prin pădure și albinele din stupii noștri porniseră să zumzăie. Culesem deja toporași de pe malul pậrậului Cernu, ascultasem cậntecul păsărilor revenite la cuiburi, deși pậlcuri mici de zăpadă mai stăruiau prin ograda pustie. Rețin că am scris o compunere plină de lirism, pentru că acolo, Primăvara era însăși viața mea, erau preocupările mele zilnice, era sufletul meu de copil nevinovat în căutarea ghioceilor albi și puri, era întậia mea operă care avea să mă
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
ploaia de vise, ca să-mi ia din suferință. Zbuciumul meu e poate nefiresc, dar uneori el devine chin ceresc pentru că numai în privirile tale mă regăsesc pe mine, Yoane! Mi-ar fi plăcut să te chem tainic în nopțile mele pustii, pậnă cậnd moartea ne va despărți, pậnă cậnd iubirii i se va mai spune Iubire! Și totuși, ce mult te iubesc, Yoane! Mai mult decật pămậntul, decật apele Cernului, mult mai mult decật amintirile mele și mult mai mult decật
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
Zguduitoare clipe: descinderi în infern, țara sfậșiată ca o pradă în gura lupilor flămậnzi... Ochii săi parcă deveniseră triști, dar erau la fel de inteligenți. Îl căutam fascinată pe fiecare post, iar zilele în care nu reușeam să-l văd erau parcă pustii. Nu puteam să înteleg parcă nimic din ceea ce încercam să numesc informație, fără să privesc ochii bravului meu profesor. Mă pierdeam uneori tăcută în ei, descifrậnd zeci de mistere. Noi doi am comunicat întotdeauna doar cu ochii și cu mintea
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
și interiorul devenise înfiorător, iar bărbații plecaseră fiecare pe la casele lor.Odihnească-se în pace! Înainte de ivirea zorilor, drumurile erau bătătorite de oameni cu coase-n spinare, mergậnd către cậmp. Femeile vorbeau despre moarte, făcậndu-și smerit semnul crucii, iar țințirimul pustiu le îngrozea. - Dumnezeu să o ierte, spuse o bătrậnă sprijinită într-o sapă, ajungậnd în dreptul casei lui Yon. A iubit-o mult! La mormậntul ei și-a petrecut mult timp, povestindu-i poate cật i-a fost de dragă! - Iubirea
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
lui Yon. A iubit-o mult! La mormậntul ei și-a petrecut mult timp, povestindu-i poate cật i-a fost de dragă! - Iubirea mea, unde ai plecat? Vino înapoi! Zilele sunt pustii fără tine, iar nopțile devin și mai pustii!.. Lacrimile îmi mậngậie obrajii, ochii mi sau înroșit de atậta durere. Ploaia bate ușor în geam, iar eu tremur de frică. În întuneric văd doar chipul tău, în minte și în inimă, răsună doar cuvintele tale pe care nu le
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
morții sunt mai fericiți, la loc cu verdeață și răcoare, nu mai au nevoie de nimic. Eu, când mă uit În cutia poștală, În perioada a asta a lunii, și văd plicurile cu facturi, simt un dor de ducă pe pustii. Iei cu o mână, dai cu două. Sandu se trântește și el pe scaun și Îi salută pe cei doi. Băieții veseli au mutre plouate. Câte corăbii vi s-au Înecat? Hai, că viața e frumoasă, uite ce vară se
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
Înclină spre podeaua bodegii, spre pomenirea celui decedat. Sandu oftează ca profesorul aflat În fața elevilor sortiți prematur, dar iremediabil, repetenției: Vă mai dau un indiciu, fiindcă-mi sunteți simpatici foc și n-aș renunța la voi nici pe o insulă pustie, dacă nu vă aveați bine cu mine nici nu vă mai băgam În seamă, mă ridicam de la masă, Îmi plăteam consumația și ieșeam pe ușă demn. Fiți antene, urechi ciulite, ochii mari, să nu se audă musca-n decor: Fă
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
dat. Odată numai Maiul vieței înflorește - La mine-a desflorit; Și zeul lin al păcei, - o lume, mă jelește! Făclia mi-o apleacă, lumina-i asfințește Și iasma-i a fugit. Acuma stau pe podu-ți, vecie-nfricoșată - Pe podul tău pustiu: Primește-mputerirea-mi fortunei adresată, Ți-o napoez neatinsă și nedisigilată - 15De fericire-n lume nimica eu nu știu. Și Tronului în preajmă ridic a mea-acusare, O jude voalat! Pe steaua-aceea merse senina zicătoare Că cumpăna dreptății o porți răsplătitoare, 20De secoli
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
plan al lumei scorniri mântuitoare 50"Ce-ngeniul umanei nevoi a-mprumutat. Ce e viitorimea de gropi învăluită? "Vecia ce-i cu care deșert ni te fălești? "Măreață pentru că e cu coji acoperită, "A spaimelor-ne proprii umbră-nurieșită, 55"Pe-oglinda cea pustie a conștiinței omenești. "Icoană minciunoasă de ființi viețuitoare - "Mumia timpului - "De balsamul speranței ținute în răcoarea "A groapei locuință; nu aceștia oare 60" Ii zici tu nemurire-n febrea delirului? {EminescuOpIV 16} "Și pe speranți, pe cari le desminte putrezirea
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
urmat. ANDROMACHE O n-o să mai aud eu a armelor vuire. Și fieru-ți în portale va zace-n lenevire, 15Marea lui Priam viță d-eroi s-o nimici. Vei merge unde ziua etern nu mai lumină, Cocytul unde-n lungul pustiilor suspină, Colo unde amoru-ți în Lethe va muri. ECTOR Orice dorință-n mine, în mine-orice gândire, 20Le-oiu cufunda în Lethe, în râul de-amuțire, Dar nu și-al meu amor. Auzi-l! cel sălbatec cum lângă muri turbează, Încinge-mi
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
în ea țărmuri verzi și cerul sărei, Nor și stea. 5Unda-n plesnetul ei geme Și Eol Sună-n papura ce freme Barcarol. Un minut dacă te-ai pierde, 10Tu, măcar Sub noianul mărei verde Și amar, Colo-n umeda-i pustie, Ca-n sicriu, 15Te-ai simți pe vecinicie Mort de viu. Vezi pe buza mea pălită Un surâs, Vezi pe fruntea-mi liniștită 20Dulce vis, Și al luncei vânt de vară Călduros Cîntă-n lira mea amară Lănguros. {EminescuOpIV 21} 25De-ai pătrunde
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
C-atunci m-ai lua, La mine-ai căta Gîndindă, cum e trecătoare O floare. {EminescuOpIV 34} "Dar eu nu-s, copilă, decât un amor Ce arde-n o inimă jună, Un glas de pe buze aprinse de dor, O minte pustie, nebună Și dulce descânt Pe coarde de-argint, Când palida mea nebunie Învie. Dar am o câmpie ce undoe-n flori, Câmpia speranțelor mele. Acolo te-așteaptă rîzîndele zori Pletindu-ți coroană de stele. S-aduci prin amor De viață fior, În
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
foc, Cînta-te-aș ca și râul cel scuturat de spume În nopți ce stau pe loc. Și aș primbla durerea-mi pe mări necunoscute, Prin stânci ce stau în aer, prin munți cu cap de fier, Prin selbele bătrâne și prin pustii tăcute - Prin nourii din cer. Pîn-ce bătrân și palid, cu cap pleșuv ca stânca, Aș rumpe de pe liră-mi coarde ce nu mai sun Și aș culca în piatră inima mea adâncă, Cu dorul ei nebun. {EminescuOpIV 40} Înger venit
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
foc, Cînta-te-aș ca și râul cel scuturat de spume În nopți ce stau pe loc. Și aș primbla durerea-mi pe mări necunoscute, Prin stânci ce stau în aer, prin munți cu cap de fier, Prin selbele bătrâne și prin pustii tăcute - Prin nourii din cer. Pîn-ce bătrân și palid, cu cap pleșuv ca stânca, Aș rumpe de pe liră-mi coarde ce nu mai sun Și aș culca în piatră inima mea adâncă, Cu dorul ei nebun. {EminescuOpIV 41} LOCUL ARIPELOR
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
strălucire, Maica Domnului zâmbea; Iar pe schițele de scară Îngeri stau treptat... treptat, Cu chip blând și luminat Și pe lire sunătoare Cântau dulce și curat. {EminescuOpIV 53} La picioarele Mariei Genunchiat pe-un nor de-argint, Alb ca lebeda pustiei, Blând ca glasul poeziei, Sta un înger cugetând; Și-a luat arpa-i de aur Și trecând mâna pe ea A-nceput a răsuna Raiul... luncile-i de laur De-un blând Ave Maria. Acel înger!... Fața pală, Ochiul negru
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ginței mele Viață viitoare va fi mai fericită Decât al ei trecut? De-ar fi fost rău adesea și bine num-odată Aș crede că-ntîmplarea oarbă, nevinovată, A grămădit în mersu-i, dar fără ca s-o știe, Atâta neferice pe țara mea pustie - Dar nu! e-atîta minte - atâta plan de rele S-a grămădit puternic în viața ginții mele, Încât îmi vine-a crede că sâmburele lumii {EminescuOpIV 60} E răul. Cartea lumii d-eternă răutate E scrisă și-i menită. De vei
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
mort. Trăiește-mi dar - c-adînc în piept te port! {EminescuOpIV 72} CÎNTECUL LĂUTARULUI Ca povestea cea sărmană Care nimeni n-o-a-nțeles Trec prin vremea tristă, vană, Cum prin secoli un eres. Sunt ca lira spartă-n stâncă, Sunt ca glasul din pustii, Sunt ca marea cea adâncă, Sunt ca moartea între vii. Dintre chinuri ce mă-nneacă Eu sorbeam mirul curat, Cum o lebădă se pleacă Bând din lacul înghețat. Dar cu moartea cea adâncă Azi eu schimb al vieți-mi gând, Am
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
umbră adânc viorie; Și luna-i a cerului scut argintos Și stele păzesc în tărie Și văile sunt În aburi de-argint Pierdute-ntr-al doinelor șuer Din fluer. Pe-un cal care soarbe prin nările-i foc, Din ceața pustie și rece, Un tânăr, pe vânturi, cu capul în joc, Cu clipa gîndirei se-ntrece Și calu-i turbat Sbura necurmat, Mânat ca de-a spaimelor zână Bătrână. {EminescuOpIV 97} Pe umeri de munte, din stânci de bazalt Castelul se-nnalță
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]