6,773 matches
-
aproape o mie de dolari. — Bine, am spus, dispărÎndu-mi toată liniștea aia interioară și fiind Înlocuită cu golul de dinaintea oricărui pariu. Cine cere? — Eu. Am luat În mînĂ cîte o monedă grea de cinci pesete și ni le-am răsturnat pe dosul celeilalte mîini, acoperindu-le. — Ce ai? Mi-am luat mîna și am văzut, pe moneda mare de argint, profilul de bebeluș al lui Alfonso al XIII-lea. — Cap, am spus. — Oh, ia jegurile astea și, dacă ești amabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
trezească și să te vadă. — Bine. Iau eu ce-i de luat de-aici. Cele mai multe lucruri sînt aici. Poți să le găsești fărĂ lumină? — Sigur. Unde-i pușca? — E-ntinsă pe rastelul de sus. Vezi să n-aluneci sau să răstorni lemnele. Stai liniștită. Ea ieși pe poartă și se Îndreptă spre copacul trăznit, unde Nick Își aranja lucrurile. Copacul fusese lovit de trăznet cu o vară În urmă și toamna, În timpul unei furtuni, căzuse. Luna tocmai ieșea de după dealurile din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
găsi sub el cîteva rîme. Nu erau mari. Dar erau roșii și vioaie, așa că le băgĂ Într-o cutie mică de tinichea cu capacul găurit, o cutie În care fusese cîndva tutun Copenhagen. PresărĂ niște pămÎnt peste ele și apoi răsturnă bușteanul la loc. Era al treilea an În care găsea momeală În același loc și avea mereu grijă să Împingă bușteanul Înapoi, exact așa cum Îl găsise. „Nimeni nu știe cît de mare-i pîrÎu’ Ăsta“, se gîndi. „Ia multă apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Împuști de la distanță mică un bărbat aflat pe o bicicletă, se atinge cumva o coardă mult prea intimă. Și Ăștia erau patru, pe patru biciclete. Era ceva foarte intim - auzeai tragicul sunet subțire pe care-l făceau bicicletele cînd se răsturnau, apoi zgomotul Înfundat al bărbaților căzÎnd și zăngănitul echipamentului. — Luați-i de pe drum, repede. Și ascundeți bicicletele. CÎnd m-am Întors să supraveghez drumul s-a deschis ușa estaminet-ului și apărură doi civili purtînd chipie și haine de lucru, fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Red, și toți trei trăgeau. Și eu trăgeam Înspre crăpĂturi cu un Smeizer, iar spatele mi-era ud și aveam tot felu’ de chestii pe gît, Însă apucasem să văd ce sărise-n aer. Nu Înțelegeam de ce blindatul nu fusese răsturnat sau nu sărise-n aer cu totul. A explodat, direct În sus. Începuseră să tragă cu 50-urile și era atîta zgomot, că nu mai auzeai nimic. Nimeni nu ieși din blindat și atunci am crezut că s-a terminat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
o miroaznă de te dădea jos. In urma ei, Costache crâșmarul abia tăbârcea un ceaun învârfonat cu o mămăligă aurie... Gospodarilor! Faceți bine și apropiați străchinile, să vă pună Măriuța tochitura. Tu, Mitruță, aruncă fuguța fundul acela de lemn, să răstorn mămăliga asta, că m-o îndoit de șale - a strigat crâșmarul. Fiecare a întins cât a putut mai repede strachina. Când mămăliga aurie se răsfăța pe fundul de lemn, moș Dumitru a luat ața legată de piciorul mesei și a
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
iar începea să măture, cu așa o ciudă de nu se mai vedea din colbărie. Pe la o chindie, apărea și bunicul la colțul hudiței. Călca arar...azi-mâine, purtând undița pe umăr, iar în mână legăna ciorpacul cu câțiva chitici. Pălăria, răsturnată pe-o ureche, de parcă venea de la nuntă. Când bunica auzea scârțâitul portiței, ieșea de oriunde s-ar fi aflat și se repezea la el. Ii smulgea ciorpacul cu chitici din mână și începea să dea cu el de pământ. „Na
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
fripți amestecat cu aroma vinului fiert. Crâșmărița tocmai punea mâncarea în străchinile rânduite pe masă. Costache și-a făcut o intrare triummfală cu ceaunul cel mare, în care se răsfăța o mămăligă aurie. Cu un icnet de mare efort, a răsturnat-o pe fundul de lemn din mijlocul mesei. Poftim la masă, gospodari! li s-a adresat crâșmărița, toată numai zâmbet. Dacă v-ați adus de-acasă - a completat Costache, râzând cu chef, în timp ce le așeza în față rachiul fierbinte. De
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
asta nu vă pot spune, pentru că nu știu. Dar de plecat știu că au plecat. Acolo, distracție pe cinste. Toată ziua cu sania pe deal...Pe urmă, la restaurante. Intr-una din zile, însă, Georgel - cum îi el mare - se răstoarnă cu sania și dă cu capul de un bolovan. S-o pălit rău de tot. Din ziua aceea, Georgel nu mai mergea cu patronul și Dinuța la sanie. Sedea în cameră la hotel, iar când Dinuța și patronul se întorceau
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
povestit întâmplarea. Cică până la urmă o început și el să râdă. Si râzi, frate, și râzi până nu știu cum îi vine să se sprijine de un dulap cam șleampăt de alături...Cum o făcut, cum n-o făcut, da’ l-o răsturnat peste dânsul. Numai nu l-o turtit, dar vreo două coaste tot i-o smintit. O stat acasă o lună de zile, cu oblojeli și descântece. Așa-i păcatul. Când îi să-l tragi, îl tragi și pace. Ori îl
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
nopții, obosită peste măsură. Ii plângeai de milă nu alta. Si mototolul ce spunea? a întrebat Ion Cotman. „Săraca! Are un sărvici așa de greu!” o căina el - a sfârșit povestea Pâcu, în râsul zgomotos al cărăușilor. Vedeți să nu răsturnați ceva peste voi - i-a atenționat moș Dumitru în șagă Nu te teme, moș Dumitre! Aici toate sunt înțânate al dracului de bine. Doar oala ceea goală de pe colțul mesei să nu se prăvălească. Incolo, nu-i nici o primejdie - l-
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
aș crede. Încep să simt nevoia de aer curat, uitându-mă În jos spre el. — Mi-aș dori să te pot crede... mi-aș dori să te pot crede n pula mea... tresă ies dracu diaici! Ies val-vîrtej din cameră răsturnînd un scaun și Îl aud pe Bladesey cum plînge, — Brooosss... — ...pe cînd mă Îndepărtez. Afară Îmi recapăt stăpînirea de sine. Arăt cu degetul mare spre camera de interogatorii. — Nu-i Întreg. La cap n pula mea. Nu-i da cafea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
lui Dumnezeu cu toată puterea lor, cîntînd și zicînd din arfe, din lăute, din tobe, din chimvale și din trîmbițe. 9. Cînd au ajuns la aria lui Chidon, Uza a întins mîna să apuce chivotul, pentru că boii erau să-l răstoarne. 10. Domnul S-a aprins de mînie împotriva lui Uza, și Domnul l-a lovit pentru că întinsese mîna pe chivot. Uza a murit acolo înaintea lui Dumnezeu. 11. David s-a mîniat că Domnul făcuse o spărtură, lovind pe Uza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85037_a_85824]
-
anume fel... Cu alte cuvinte, ați devenit părinți! ― Aveți dreptate, domnule profesor. Deși sunt acasă, mă simt În altă lume parcă. De fapt, nici nu-mi dau seama prea bine. N-a trecut decât o zi și parcă toate-s răsturnate... ― Dar nu vor rămâne așa... Cu timpul, totul va intra În firesc... Acum, spune-mi dacă ai adus lucrările despre care ți-am vorbit. Hai să vedem ce ai reușit să faci... Gruia a Început să-și prezinte ”opera”... Pe
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
trimis să fiu medicul unui lagăr. Acolo am rămas Încă patru ani după terminarea războiului. Când m-am Întors, eram epuizat atât fizic, cât și psihic, Încât cu greu m-am integrat În colectivul acestei clinici. Pe deasupra, scara valorilor era răsturnată definitiv. Am avut Însă norocul că am nimerit lângă niște oameni care m-au ajutat din toată inima; profesorul Zenit și domnul profesor Hliboceanu. Ei erau trecuți prin Infern și m-au Înțeles deplin. Îți urez noroc, dragul meu coleg
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
rog. În cadrul ușii a apărut Gruia. ― Bună seara. M-am prezentat pentru contravizită, domnule profesor - a reușit să mascheze Gruia surpriza. Deși nu-l cunoștea pe individ, și-a dat seama că este securist, după felul cum ședea În fotoliu. Răsturnat Într-o rână, picior peste picior și căutătură zeflemitoare... După o scurtă privire cercetătoare către Gruia, a Întrebat: ― El cine este? ― Asistentul meu, doctor Gruia Toaibă. Trebuie să facem contravizita bolnavilor - a răspuns profesorul. ― Și cât durează? ― Depinde ce probleme
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
cutie lungă de metal, parțial transparentă, imitând grosolan forma unui coșciug, până și în privința căptușelii colorate și aparent costisitoare. Interiorul era ușor curbat pentru a forma un canal îngust. De-a lungul canalului se rostogolea o bilă de lumină. Se răsturna încet, trecând aproximativ un minut până să parcurgă distanța până în partea cealaltă. În același ritm lent zăbovea, părând că meditează la ce va face mai apoi și, cu o enormă chibzuință, își începea călătoria înapoi. Tocmai această mișcare fără noimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
și i s-a îngăduit, să intre cu căruța prin deschizătura din gardul scund, de către un singur soldat barbar care păzea acea porțiune. Supus, ca și când ar fi fost trimis cu o afacere juridică, se îndreptă spre intrarea casei comerciale și răsturnă legumele în fața a două femei, zicând: - Cine răspunde astăzi aici? I s-a dat un nume barbar: Gleedon! - Și unde se află? - întrebă Clane. - În birou, desigur - pe acolo. Femeia mai bătrână arătă spre holul principal, unde, ca să ajungi, trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
cuvîntul și rîd. Monitorul îmi arată caninul imperfect, ieșit din șir "ca o amenințare". Cordule, corduțule, nu mă da de sminteală! Da, căcatcăcatcăcat. O greșeală de tipar, nu din vina mea, a fost interpretată ca "gravă greșeală politică". Mi-a răsturnat destinul. Un jurist al Iașului, cu nume de universitate particulară, mi-a spus cînd l-am consultat: "Au considerat-o greșeală politică? Atunci n-ai șansă la tribunal: politicul primează asupra juridicului". În comunism, justiția nu prea era legată la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
titlul unui program școlar privind asumarea trecutului. La noi n-ar trebui să funcționeze, la fel ca-n Germania, un program de acest tip? Poate că spațiul în care trăim n-ar mai fi frunză de plop tremurător. Bătut, zgîlțîit, răsturnat de tot felul de vijelii est-vest, vest-est. Una dintre recentele doxe/noxe e că istoria nu mai contează. A spus-o și Antofiță, la oră de vîrf, cu glas ascuțit și sărind consoanele. (Se poartă în mass-media vocile neplăcute, sparte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Negrițoiu, urcat în vîrful gardului. Își lipește bumbul nasului de mîna mea. Grea povară să te știu supărată pe mine, Iordanco. Îl țin de zgardă, sub supravegherea voyeuristă a motanului. Mișu Negrițoiu vede că-i protejat, coboară calm și se răstoarnă în stratul de cimbru. Cimbrul e afrodisiac pentru pisici. Avem o plantație întreagă. Lasă-l în pace, Tano. Închid cu dificultate poarta. Zăvorul, complicat pentru mîinile mele neîndemînatice, Iordan l-a montat. Mă mai uit o dată de-a lungul drumului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
roz și pur. Asta v-am făcut. Am dat anomaliile drept evenimente, v-am bombardat cu pornografie, cu scatologie tipărită. Pînă și manualele de liceu vă propun neonaturalisme. Aplaudăm insolența cu care vă arătați buricul. Buricul, ca punct fix, de răsturnat universul. Gaura buricului, în jurul căreia se învîrte lumea. Aici v-am adus: la o limbă jalnică, la senzații jalnice, la isteria "Maicîl", la "iarbă", la sexualitate ca miza secolului. Cine mai folosește puncte de suspensie, urmînd litera primă a cuvîntului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
pustii, a ajuns într-o gară-fantomă. Și apoi a văzut un tren-fantomă pe aburi, venind. Și s-a urcat repede în el. Nici nu vedea pe unde merge - așa de rapid mergea. Și, când s-a domolit viteza, s-a răsturnat și s-a pomenit într-o groapă foarte mare în care erau multe locomotive cu aburi, stricate, vechi, ruginite, dar care mai trăiau, pentru că vorbeau între ele și se gândeau cum să iasă de acolo? S-a trezit acolo unde
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
formează un strat de cristal. Celelalte sănii se pun una după alta, dar toate sunt aninate între el. Și porneam la vale. Uneori, se mergea foarte greu și toți își luau săniuțele și se dădeau singuri. Alteori, mergeam și ne răsturnam în zăpadă. O ocupație plăcută a mea și a surioarei mele Mariana era să facem babe de zăpadă - caraghioase băbuțe aveam noi. Erau trei bulgări mari de zăpadă, care ar fi trebuit să fie rotunzi, dar mai mult păreau să
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
1956, înăbușită în sânge pe străzile Budapestei sub șenilele tancurilor sovietice. Evenimentul în sine întărește convingerea că “va începe și la noi, să scăpăm de animalele noaste supuse rusului. E o nenorocire mare la vecini, dare ar Domnul să-i răstoarne, doar așa va începe și la noi”. (p.150) în discuțiile pe care le are cu membrii familiei, căpitanul se întreabă “la ce miau folosit avansările și decorațiile obținute pe câmpul de luptă, conchizând lapidar: comunismul mi-a distrus cariera
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]