8,590 matches
-
Supoziții“, Ernest Poldi relativizează percepția „realității” imediate din perspectiva unui vizitator venit dintr-o altă dimensiune: „Locuită de mii de taine, firea pare un basm nesfîrșit și straniu pe care îl poți opri oricînd și relua. Dacă mîine, un om rătăcit din alte lumi, cu un alt trup și cu un alt suflet, cu alte simțuri decît ale noastre, un om de vată sau de hîrtie, ar cădea prin cine știe ce miracol în universul de fetișuri fabricat de noi într-o noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
din secta laică a celor care cred că literatura influențează realitatea. Ei bine, vă reamintesc o frază din proza lui Urmuz, care pînă la un punct are legătură și cu absurda mea existență (...). Așadar, în dimineața zilei de 31 octombrie, rătăcind eu oarecum în zig-zag pe strada Dorobanți, am fost însoțit (ce-i drept de la distanță și (încă) nelegat de odgon) de viezurele cu raglan cărămiziu, de care v-am pomenit în scrisoarea precedentă. Viezure pe care cu plăcere l-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
haina era a lui Gaston. Asta a fost tot. Polițiștii au refuzat să-i mai pună întrebări lui Endō, care se afla încă într-o stare critică. Oare a încercat Gaston să se târască afară din mlaștină și s-a rătăcit pe drumul de munte în căutarea unui ajutor pentru Endō? Sau a plecat după Kobayashi? Era un mister atât pentru polițiști, cât și pentru Takamori și Tomoe. Nimeni nu a văzut vreun străin care să semene cu Gaston pe nici unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
alte graiuri și alte vești. Semnale se-ncrucișează albastre prin străzi. În teatre strigă luminile, se exaltă libertățile insului. Se profețesc prăbușirile, sfârșesc în sânge cuvintele. Undeva se trage la sorți cămașa învinsului. Arhanghelii sosiți să pedepsească orașul s-au rătăcit prin baruri cu penele arse. Danțatoarea albă le trece prin sânge, râzând s-a oprit pe-un vârf de picior ca pe-o sticlă întoarsă. Dar sus, la o mie de metri-nălțime, spre răsărit stelele își spun povești prin
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
Inchizitorii, neavând sentimente, sunt foarte siguri de ei. Ei pot, chiar, să urască tot ce nu înțeleg, în vreme ce unul ca mine se încurcă în regrete. ― Ai spus că simți lucruri pe care nu le înțelegi? ― Să-ți dau un exemplu. Rătăceam printr-o pădure cufundată în întuneric și, într-un târziu, după ce aproape îmi pierdusem orice speranță să mă văd ieșit din ea, am zărit printre pini ― era de pini pădurea ― o lumină licărind. M-am îndreptat într-acolo și, pe măsură ce
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
îndreptat spre foc Fie ce-o fi, m-am gîndit."Degeaba, Galilei, mi-a zis aceeași voce. Trebuie să pierzi, mai întîi, orice speranță. După aceea, rugul nu mai e decât o simplă formalitate"."Și cât voi fi obligat să rătăcesc?" am strigat." Asta depinde de tine, Galilei, mi-a răspuns vocea. Nimeni nu te poate ajuta dacă inima ta se încăpățînează să spere. Când vei simți că nu te mai interesează nimic, atunci vei fi, în sfârșit, pregătit pentru rug
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
în vorbele tale simt o renunțare. ― Din păcate, nu prea reușesc. ― Ți-ai format o morală care justifică tot ce se întîmplă imediat. ― În timp ce Ecleziastul spune că această lume e o vale a plângerii, eu nu-mi doresc decât să rătăcesc prin ea și găsesc, vara mai ales, destule motive să-i plâng pe cei plecați în paradis. ― Afirmi lucruri periculoase. ― Cu atât mai bine. Totul e să compari. ― Ce anume? ― Îndrăznelile mele și spaimele mele. Dar tu, tu ai fi
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
simțit nevoia să fiu duios. "Mi-ai lipsit." A întins spre mine o mână albă și moale, iar eu eram atât de emoționat, încît, fără să-mi dau seama că aș putea strica totul, am întrebat-o: "Pe unde ai rătăcit, de când nu te-am văzut?" Nu mi-a răspuns nimic, dar chiar din tăcerea ei am înțeles că-mi ascundea ceva... Apoi a început să-mi istorisească o întîmplare veche. Cum i-a prezis lui Alexandru oracolul că va muri
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
trebuie să răzbun și să ispășesc, cumva, moartea ei. Și uite că acum sunt în stare chiar să discut despre moartea Juliei... Degeaba râdem de Nero. ― Nu văd legătura. ― Când a murit Popeea, Nero a ieșit în drum îndurerat și, rătăcind, a întîlnit un tânăr al cărui obraz semăna în mod straniu cu al soției sale defuncte. L-a adus la palat, a pus să fie castrat și s-a însurat cu el. Oamenii care pot înlocui atât de ușor un
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
tu, când s-au ridicat norii, crestele erau albite de zăpadă. De mulți ani nu s-a mai întîmplat așa ceva vara. Apoi, soarele a topit zăpada și totul a revenit la normal. ― Cred că, în curând, nu vom mai putea rătăci pe aici, Galilei. ― O să regreți liniștea acestor chiparoși. ― Tot ce se poate. ― Oamenii sunt mai puțin convingători. Spune-mi, ai fost vreodată în munți când se face ziuă? ― Am fost. De ce mă întrebi? ― Când întunericul se ridică de pe stânci, caprele
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
de ce anume. Colecționa crucifixe, trăia cu spaima că va fi denunțat Inchiziției, și a sfârșit prin a se duce singur la tribunalul Inchiziției, unde s-a învinuit de păcate pe care nu le săvârșise. ― Și a fost absolvit? ― Da. A rătăcit multă vreme, apoi, în căutarea unei păci pe care n-a găsit-o decât în mormânt. ― Se spune că pe mormântul său de la Roma nu lipsesc niciodată florile. ― Nici de pe mormântul lui Nero n-au lipsit florile cinci secole. Lumea
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
apropiere de izvoarele râului Fiume. L-am întrebat pe hangiu cum se ajunge la domeniul Ariberti. Mi-a arătat un drum care se afunda în pădure, spunându-mi: - Există scurtături, dar tu nu ești din partea locului și sigur o să te rătăcești. Fă ce-ți spun. Mergi preț de un psalm, și o să ajungi la podul peste râul Fossa. Un alt psalm, și ajungi la canalul de irigație numit Sega, unde o să vezi o răspântie. De-acolo o iei pe drumul de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ore-n șir: referindu-mă la substanța divină, citam monofizitismul, drept care mă întrebau ce-i aia, iar, ca să-l explic, aduceam vorba despre opusul lui, și tot așa, pomenindu-i pe Pelagius și Nestorius cu gnoza lor, riscând să ne rătăcim în bezna minții lui Marcione. Dând semne de nerăbdare, Faroald a căutat să mă-ntrerupă, întrebându-mă: - Voi, arienii, în ce credeți? - Noi credem că Iisus este fiul lui Dumnezeu în duh încă de la începutul timpurilor, devenit carne și făcându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de ce mi-aș încredința nepotul unui om confuz? m-a încolțit Faroald. N-aveam altă ieșire decât să spun adevărul. - Cred doar în Dumnezeul creator și în puterea lui Iisus de la care ni se trage mântuirea. Recunosc că m-am rătăcit, poate chiar din pricina avalanșei de cuvinte citite și auzite, precum și din pricina despicării firului în patru. Faroald a dat din cap și a schițat unul din rarele lui zâmbete. - Oi fi tu confuz, dar măcar nu ești mincinos. Acum putem merge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
la mine și a clătinat din cap. - De-aici și până la Ravenna, dacă nu mergeți pe drumul mare, veți avea serios de furcă. Tot felul de primejdii. În primul rând indivizi care dau îndreptări greșite ca să vă facă să vă rătăciți și apoi să poată să vă jefuiască în voie. În schimb, pe drumul principal există cel puțin zece controale și poduri la care trebuie să plătești trecerea. Asta înseamnă cel puțin alte treizeci de parale. Mai pune zece parale lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
și nici n-am să redau cele câteva vorbe pe care le-am schimbat în clipele respective. Am băgat scările în acele gropnițe, și fiecare dintre ei, odată ieșit afară, trăgea în piept lacom aerul curat al nopții, privindu-ne rătăcit și fără să scoată vreo vorbă. Păreau năuci, și am fost nevoiți să-i îmboldim să alerge. Erau slăbiți și hămesiți, unii aveau febră, iar alții, înțepături de insecte ce se infectaseră. A fost nevoie de o noapte întreagă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
acoperită de tufișuri, de unde se putea zări orice mișcare pe drum. Speram să ne fi lăsat în plata Domnului, dându-și seama că tot moartea ne așteaptă în locurile acelea sălbatice și nelocuite, mulțumiți cu cei care rămăseseră sau se rătăciseră în pădure. Am stat acolo până la apusul soarelui. Grimoald și Rodoald nu-și mai găseau liniștea din pricina pierderii surorilor. Gaila plângea de mila frățiorului, în timp ce eu ceream iertare că l-am scăpat de pe cal. Rotari și-a vărsat focul strivind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
lungul întregii călătorii vomităturile și înjurăturile longobarzilor, care, lei fiind pe pământ, tremurau ca niște fecioare la fiecare val mai înalt decât palma. Aio se mai recuperase, ajungând, să zicem, la cincisprezece ani. Când și când însă privirea i se rătăcea, nu înțelegea ce i se spunea și nu-și amintea nici măcar de unde venea și încotro mergea. Era o umbră tristă a ceea ce fusese, ce mai. Dacă n-ar fi fost un lucru așa de grav, câteodată situația ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Va veni la voi, frații mei întru Hristos, un om pe nume Stiliano; are nevoie de o îndrumare nesmintită pentru a se pregăti să dea ochii cu Păstorul ce-l caută de zor pe pășunile întunecate în care s-a rătăcit. Aveți grijă de el și dați-i învățătorul de care are nevoie“. Ne-a explicat: - Se afla într-un relicvariu cu ulei de la Sfântul Mormânt, care ne-a fost trimis de cineva care semna „Garibaldo, nedemn slujitor al lui Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ei Îi este teamă de tine. Să o cheme, duios, să-i ceară să se Îmbrace, să coboare, să vorbească. La ora asta? De ce nu? O soție și un soț, cu copii mici, au la dispoziție orele nopții. Ochii Emmei rătăceau peste mașini, jos, În stradă, priviră tomberoanele ce dădeau pe dinafară, care așteptau de zile Întregi vizita gunoierilor. Apoi se opriră asupra acelei Tipo parcată chiar sub fereastra ei. Acea Tipo, atât de cunoscută, În care urcase de mii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
pe spate. Se Înfățișă albastru. Apoi Își scrise mesajul: TOTAL DEVASTATION. FĂ BUM. În cele din urmă, semnă. Semnă, ca Întotdeauna, cu acel unic semn pe care-l Împrăștiase pe vagoanele metroului, pe blocuri, porți, obloane și trenuri care acum rătăceau În sus și-n jos prin Italia, cu figurile lui lipite pe ele ca niște manifeste, pe care, Însă, nu le vedea nimeni și nu Însemnau altceva decât ceea ce se vedea. Acel unic semn care Îl Însuma, Îl explica și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
era dor de ea. Fata Îi răspunse că tatăl uitase de ea și de frățiorul ei - chiar dacă ei nu aveau nici o vină. Dialogul acela Îi părea acum o relicvă a unei epoci foarte Îndepărtate. Luni de zile, cu studenții săi, rătăcise ca-ntr-un labirint fără a se apropia de centrul lui nici măcar cu un pas, și fără a găsi vreo ieșire. La Început Îi considerase ca pe o șansă. Puștii aceia gălăgioși, dar neștiutori și avizi de cunoaștere erau materia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
În jurul său căutându-și o sursă de inspirație - o idee, ar fi dat milioane pentru o umbră de idee prin care să-și lege poliloghia anterioară despre criza familiei de realitatea cruntă a ascultătorilor săi, pensionari și invalizi. Privirea lui rătăci peste auditoriul ostil și jignit. Pereții roșii ai sălii de dans, puzzle-ul acelor peisaje idilice care se țeseau pe peretele din spatele său și sfera aceea de sticlă Îi evocau discotecile anilor șaptezeci. OPTIMISM. VISE. Pupilele i se aprinseseră În spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
și de mândră de mine. Dacă trebuie neapărat să vină și Kevin Buonocore, măcar să fie prezentabil. Adică așa, ca toți ceilalți. Era atât de comic din cauza plasturelui de pe ochi, sărăcuțul, cine știe cât de stânjenit o fi. Are un aer atât de rătăcit. — Încercă-i, Kevin, și spune-mi dacă e mărimea potrivită. Nu era prea sigură dacă era talia corectă. Buonocore Jr. părea destul de Îndesat. Prea mulți cartofi prăjiți, prea multe după-amieze singur În fața televizorului. — Nu, spuse Kevin Îngrijorat, și o trase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
așa, ca să pălăvrăgească, să-și creeze iluzia că mai exista o cale de scăpare. Lunile s-au scurs una după alta, iar eu n-am știut să prind clipa. Și acum nu ne mai rămâne timp - am pierdut-o. Ieși. Rătăci dezorientat dintr-o parte În alta printr-un coridor alb, Încurcând apoi butonul ascensorului cu cel de la soneria portarului, hăituit de o hoardă de femei Însărcinate - rațe legănate, fantasme grase și inerte. O viziune pe care o considerase Întotdeauna dezgustătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]