6,520 matches
-
Era singur, lângă un bolovan uriaș. Tot ceea ce-l înconjura era, pur și simplu, înspăimântător, straniu și de neînțeles. Cu toate că nu se vedea nici un soare, locul era perfect luminat. Acest fenomen se datora solului fosforescent care, deși părea cam rece, radia lumină de pe toată suprafața lui. Nu exista nici un fel de orizont. Jur-împrejur o imensă boltă, total diferită de cea de pe Terra pe care străluceau nenumărate constelații. Din poziția în care se afla, avea impresia că puzderia de stele de diferite
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
înfiripa tot mai adânc în inimă, regret ce lucra întru respingerea fermă a lui Silvestru, fiindcă, deși acesta o învăluise cu însuflețirea dragostei sale, luând-o în brațe și strângând-o la piept, ca pe o columnă neprețuită și care radia lumină, ea era acum pe deplin încredințată că greșise radical, lăsându-se pradă clipei, adică doar visării și hazardului. La cei zece ani ai ei, simțea că trece prin purgatoriul vieții sale, purgatoriu ce făcea cât un martiriu! Așa că, limpezindu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
capul sub perdeaua neagră. Soția sa, mai mult ca sigur Magda, mai tânără, proaspătă, îmbrăcată în alb, cu o jachetă brodată pe gât, cu umeri bufanți, pălărie albă cu boruri largi, ochi verzui, ca de cleștar, fața rotundă, fină, ochii radiind de fericire. Semnificativ era faptul că pălăria cu boruri largi îi umbrea fruntea, urechea dreaptă și umărul drept. Epa ar fi aprins o lumânare, dar de câte ori venea aici, constata că uitase să aducă măcar o singură lumânare. E adevărat, nu
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
mică decît setea de vodcă. Îl așează pe Fănică jos și strigă scurt: Davai 1! A patom 2? întreabă Fănică. Ploaia îi orbea și vîntul se întețea tot mai mult. Șto Bog dasti 3. Fănică îi întinde sticla și ucraineanul radiază de mulțumire. Și nu v-a mai urmărit? întreb interesat. Nu, domnule amabasador. Dar o va face. Bine, bine, dar pierzi leafa pe patru luni de muncă. Pot pierde tot ce-am agonisit de-a lungul timpului, ca viața nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
se poate ca transaminaza să fie normală azi și 600 mîine? Da, se poate. Cum? Depinde ce mănînci. Vreo 2-3 buturele, varză, fasole. rață și mult vin... Ohoho. Așteaptă 2-3 săptămîni pînă vei avea analizele corecte. Gabi închide. Fața îi radiază. Două buturele, vă rog, vin, fasole și varză. A doua zi a luat direcția Iași și jegul nu-l mai arde deloc. Ce miracole face medicina practicată de profesorii cei mari din UE !! Malpraxis? Era o zi răcoroasă de vară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
și, fără a spune nimic, îl lasă pe profesor în urmă cu cîțiva pași. În vasta sală de la Palat este lume multă și împricinații sînt puși într-un fel de țarc deasupra căruia trona un fel de juriu. De acolo radia cu o mînie universală profesorul Paraschiv, grangurul judecătorilor. Doct, sever, grav, interoghează: Ce veți...? Cei șase amărîți încep emoționați un repertoriu prost învățat. Vom... Cîteva minute se succed pe fondul "înghițiturilor în sec" ale unui aspirant. Și dumneavoastră, ce veți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Ramona. Monica fuge acasă plîngînd. Mexicanii erau pe terasă și lăudau palinca românească. Como esta usted? întreabă zîmbind larg. I-a omorît lighioana, spune Viorel. Am pregătit alta, spune mexicanul. Mai frumoasă. Chiar, de ce nu? Monica reapare cu noua ploșniță. Radiază și chiar este frumoasă. Un cîntăreț anunță glumeț: Atenție, ploșnița este vie. Chiar? se apropie Ramona. Fufa dracului, o întîmpină Monica cu un fulger de răutate. Ce suflete urîte, comentează un filosof bătrîn, imun la frumusețe. CAPITOLUL IV Taina eternității
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Cîți ani are? 19. Dar are niște picioare lungi, lungi și este virgină, așa că n-aveți șansă. Pe dumneavoastră vă cheamă Tino și pe ea Tina. Ce frumos, sare italianul. Cînd s-a întors Romeo, nunta era în pregătire. Tina radia de fericire și devenise exuberantă. După trei luni, Tina devenise o mare frumusețe, curtată de reviste și de producători. A venit la Romeo și i-a spus direct: Am venit să-ți dau ce ți se cuvine. Dar să știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Parcă În sîmbăta aceea acum doi ani, cînd a Întîrziat patru ore și casa era plină de musafiri - frumos cadou de ziua lui! - prost să fi fost să nu-și dea seama. S-a scuzat că a avut ședință și radia toată. De cîte ori nu a urmărit el scîrbit și excitat perechile acelea Înlănțuite pe aleea umbroasă din fața muzeului satului. Domnul D. Își aprinde o țigară. „Termină odată, vorbiți de-o jumătate de oră!“ Doamna E. acoperă receptorul cu palma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
balustrada punții, cu ochelarii în mână, cu ochii închiși și cu fața elastică, ridată, întoarsă către soare. — Și, mai mult de-atât, e-o zi minunată. — Suntem pe mare. — Da, așa e. Într-un fel. Ambarcațiunea tresăltă pe valuri. Soarele radia. Încă de undeva, sunetul pescărușilor. — Iar ăsta e Orpheus. — Este. Doamna și nu tabloul. Ai ratat-o cam cu doisprezece metri. Totul pare... - m-am ridicat în capul oaselor - totul pare cel mai normal lucru din lume. Adică... e real
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Deodată, dangătul clopotelor de la biserica mânăstirii săltă peste portativul pădurii, unduindu-se în depărtări. Era o chemare la rugăciune. Satul, redeșteptat că dintr-un vis adânc, se animă de copii și țărani gătiți în straie de sărbătoare. Pe fețele lor radia prospețimea și vigoarea sufletului. Pășiră, sfioși, pragul mânăstirii, purtând în mâini coșuri pline cu bunătăți. Curtea bisericii părea o împărăție a florilor, o grădină botanică inegalabilă. La fântâna din acest colț de rai se odihneau doi porumbei, aranjându și penajul
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
obscure, ceea ce pentru ditamai forța de ordine prezentă acolo ar fi Însemnat un eșec, iar oamenii - mai ales oamenii legii - au În general tendința de a-și privi cu Îngăduință propriile eșecuri, ca pe niște odrasle alintate. Alfina a fost radiată așadar definitiv din lumea celor lunecătoare pe șosele; nici măcar la știrile de după-amiază, de obicei doldora de accidente rutiere, descarcerări și explozii, dispariția ei n-a fost pomenită. A rămas doar un haiku despre moartea alfinei (compus de un avion
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
seama, că nu ar fi meritat să fi pierdut cu asta un week-end când a fost așa de frumos afară, încât numai de o Apocalipsă japoneză nu avea timp contribuabilul român. De marți lozinca s-a schimbat: „Aoleo, vecine, ne radiază! Dracul ne-a luat", urla poporul, după ce se împuțise rău de tot treaba la centrala nucleară de la Fukushima, aia de a explodat de ciudă pe motiv că era așa de departe de Capitală. Dar tot are noroc poporul acesta în
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
gară, dezorientați. Pe peron dăm peste o japoneză abandonată. Vorbește o brumă de engleză. O cheamă Maiko. Are cam 40 de kilograme și 1,45 m. E total pierdută în spațiu, însă chipul ei nu trădează panica. Ba din contră, radiază liniște, puritate, tinerețe (deși ar fi fost foarte dificil să-i dai o vârstă). Înțelegem cu greu că venise cu avionul din Franța. Auzise de sarmalele și de mămăliguța românești și aterizase în Transilvania. Oarecum departe de mămăliguță, dar mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Leo Tupilat. Știți că sunt urmărită peste tot de o limuzină neagră a Securității și vreau să vă rog să aveți grijă de ei, în cazul în care voi fi răpită. Ochii Sabinei răspândeau o lumină neagră, toată făptura ei radia energie și zâmbet nervos. De la spatele ei, noi îi făceam semne complice chelnerului. Omul, care chiar părea să aibă ceva sub calota craniană, a continuat să surâdă afabil, dând din cap cu înțelegere. Explicațiile tinerei fistichii din fața lui îi păreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
puiule. Am luat un tren rapid. Mai târziu, Maria Firidă avea să mă acuze că nu am „consumat” căsnicia. Eu însă apucasem s-o anunț pe Adelina să mă aștepte în gară la București. Era acolo, pe peron, speriată și radiind. Doruleț, nebunule, te-ai întors! Părinții mei s-au hotărât să ne ia un apartament în București. Pe drum mi-a zis că mă dădusem jos din tren cu ochii strălucitori și pieptul bombat - de parcă făcusem o faptă de vitejie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
înălțime nu atinge nici 1500 m. Tot ca un bloc despărțit de Carpați prin coridorul Bistrei și tot bogată în minerale se arată și Poiana Ruscăi. Acest masiv rotund pare o cupolă, care nu atinge înălțimea de 1400m. Văile înguste radiază în toate părțile, iar înălțimile sunt netede ca șesul. Atât de netede, încât satele și arăturile sunt răspândite mai mult pe culmi, iar populația, săracă și izolată deasupra pădurilor, a păstrat port și obiceiuri foarte vechi. Dincolo de frumoasa vale a
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
R.: dragostea. El, însă, nu îndrăznește să meargă atât de departe, încât să creadă că persoana lui ar putea avea o atare influență asupra Teodorei. Deși i-a spus-o fără ocolișuri, privindu-l drept în ochi. Din privirea ei radia bucuria aceea plină, ce se cere împărtășită. Altfel, îi mistuie ființa... „- Dar nu i-a mistuit-o complet!”, își spune Profesorul, acum, după ce „aventura” lor a cunoscut o „cotitură decisivă”, cum a recunoscut el în ultima discuție. Stă așezat pe
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
Casetele noastre, nu ! în condițiile de mai sus pomenite cerem Constituirea unei Comisii Parlamentare Internaționale, a unei Comisii Europene și, dacă Asia (. . . ) Este surprins un deputat care înjură dar nu recunoaște probele. Nici tasu, birjar și persoană fizică. Probele se radiază. Dom Preș invită la cuvânt reprezentantul național al minorității majoritare. Acesta cere trei translatori și o translatoră și o pauză în dezbateri pentru consult. Are gripă. Ia cuvântul din buzunar Președintele fracțiunii Brazda Reavănă. Îl citește rar, scandat, așa cum l-
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
să deseneze. Iar pe pereți sunt expuse desene, scheme, grafice. Multă matematică și multă inginerie. Am impresia că aici îl căutăm pe unul dintre fiii lui Verde Împărat și anume pe Inventator. Cred că ne-a condus licuriciul, de aceea radiază de fericire în părul Anei. Ana a intrat în atelier și aici a dat, iată, chiar de el, de Inventator. Da, el e cel mai mare dintre fiii lui Verde Împărat. E cu cinci minute mai mare decât Învățătorul, pentru că
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
Urmarea, toți cei găsiți în neregulă fură pedepsiți să execute de 72 de ori comenzile “Drepți“ și “Culcat“, în curtea unității. Trebuie să știi că abia plouase și-ți închipui cum ne arătau hainele și încălțămintea după aceea. Fața locotenentului radia când ne spuse: “Ei, acum puteți merge în oraș!“, fiind sigur că la punctul de control, vom fi întorși înapoi. După ce-am fost concentrat, l- am reîntâlnit pe ofițerul care, ajuns maior, nu-și schimbase obiceiurile. Îi obliga pe
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
decolteului, unde ovalul celor doi sâni bine struniți În sutien palpitau În ritmul respirației accelerate a frumoasei... Una din colege s-a apropiat discret și i-a șoptit câteva cuvinte... Din acea clipă, fierul Încins peste măsură de dincolo de tejghea radia atâta căldură Încât Gruia Îi simțea dogoarea din locul unde se afla. Atunci, și-a dat seama că, pur și simplu, se află În atenția tuturor vânzătoarelor... ― Să vi le ambalez, domnule doctor? - a murmurat frumoasa, străpungându-l cu privirea
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
a răspuns Mișa al meu... A treia zi, seara, când am ajuns În lagăr, Mișa și-a aranjat ținuta și s-a prezentat la „nacialnic”. Ce i-o fi spus, ce nu i-o fi spus, dar când a ieșit radia de bucurie. „Să știi că Dumnezeu vede al cui e sacul cu făină. Dacă voi fi pe tractor cu Drâmbă, altfel vor sta lucrurile” - vindeam eu pielea ursului din pădure, fără să știu rezultatul exact al raportului lui Mișa. La
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
trezit Ina, vă conduc la ea. - Dar băiețelul? - Dacă aveți puțină răbdare, o să-l vedeți... Copleșită de fapta ei reprobabilă, tot amâna cu bună știință momentul prezentării copilului Inei. Cum deschise Alex ușa, Ina întâlni ochii veseli ai soțului ei, radiind de bucurie. Starea lui euforică îi făcu bine, și-i transmise o doză de tonicitate, soldându-se cu un zâmbet îmbrățișat cu căldură și dragoste, împărtășită deopotrivă de către cei doi. Alex alergă spre patul soției sale, o cuprinse grijuliu de
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
dimineață, Lili, la prima oră, vei duce chiar tu acest plic la secția de planificare a primăriei. E o corespondență pe care n-o pot încredința nimănui. Toate aceste cuvinte pronunțate pe un ton imperativ îi înghețară ființa fetei ce radiase până atunci de căldura unei tinereți neînfrânate. Dezumflată, Lili fu aproape gata să scape din mână întreaga mapă pentru a se debarasa de sumedenia de hârtii. Intui că șefu’ nu poate fi abordat. Se întoarse în biroul ei, trânti înciudată
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]