7,014 matches
-
himerică "la mijloc de Rău și Bun", târgul hilar de "la vreo Dunăre turcească", unde, printre gâzi și simigii, Nastratin topește, la "jar alb," in, sunând în cazane, e cetatea "ruptă din coastă de soare", încremenită în slavă, utopia poetului, raiul său geometric, "vis al dreptei simple", al creației. Aici își primește poetul pe derizoriul său argonaut cu pieptar nu de aur, ci de lână verde, semn al degradării și al putrezirii, căci, într-adevăr, Nastratin Hogea, mereu soitariu, bufon, eșuează
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Pe fondul roșu al așezării, totul capătă valențe picturale. Un tablou pictat, în mișcare, de o mână divină. Collonges la Rouge are valoare de patrimoniu arheologic, istoric, arhitectural și artistic. Dar, mai ales, de perpetuu spectacol terestru, care dovedește că raiul se poate afla și pe pământ. Pentru a pune și mai mult în valoare această bijuterie, în anul 1927 a luat ființă o asociație, cu numele Les Amis de Collonges. Principalul scop al asociației este stimularea proprietarilor de construcții pentru
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92331]
-
svinte mănăstiri la Ierosalim și aicea la Gălata de Sus să nu ne uite cu pomenicul la svîntul jităvnic; iar carele dintru dînșii, preut sau diiacon, ne va uita pre acela să nu-l ducă Dumnezeu Svinția Sa la dulceața Raiului, ce să-l pogoare la amarul Iadului și să aibă parte cu Ariia în vecii vecilor amin”. Iaca și un bărbat, părinte, care cine ști ce datorii o fi făcând, că a ajuns să vândă o casă fără știrea femeii
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
încât oamenii au început să viseze cu ochii deschiși și cu mațele goale. 10 noiembrie 2009, Sydney Mă plimb prin Hyde Park. Mă simt liberă și fericită, ca și cum m-aș plimba prin paradis, cu toate că în Australia nu s-a instaurat raiul pe pământ. Unii "spun" că guvernul nu administrează bogățiile foarte bine. După poziții mai fundamentate, nici nu e nevoie să le risipească. Australia își poate permite să păstreze resurse naturale pentru timpuri viitoare și pentru o tendință ridicată de creștere
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
strămoși. Îi era frică doar de Comunistul cu Față Umană, o frică instinctivă, animalică, al șaselea simț îi spunea că acesta nu este sincer, de aceea poartă mereu o mască. Era adorat de bătrâni și de cerșetori fiindcă le promisese raiul pe pământ. Chiar dacă aceștia nu-i ceruseră un rai adevărat, unul ca în textele biblice, înțelegeau și ei că trebuie să-i acorde o derogare, o dispensă de vârstă, el nu era chiar un Dumnezeu, se credea doar, de aceea
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
Umană, o frică instinctivă, animalică, al șaselea simț îi spunea că acesta nu este sincer, de aceea poartă mereu o mască. Era adorat de bătrâni și de cerșetori fiindcă le promisese raiul pe pământ. Chiar dacă aceștia nu-i ceruseră un rai adevărat, unul ca în textele biblice, înțelegeau și ei că trebuie să-i acorde o derogare, o dispensă de vârstă, el nu era chiar un Dumnezeu, se credea doar, de aceea nu tot ce spunea el era cu lapte. Numai
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
să blesteme lumea, se iau la harță cu te miri cine până când ajung în pușcărie sau la balamuc. Unii sfioși se îneacă în băutură sau îi vezi propovăduind cine știe ce învățătură ce vindecă boli, suflete și care te duce tocmai în raiul din viața de apoi. Tu încă mai râzi de toate acestea, credința ta sfântă este într-o bere bună, într-o țigară bună, într-o femeie și o mâncare bună. Trebuie să nu te lași copleșit, să găsești pe cine
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
al baionetei, împrumutată de la Marin Tărniceru, miezul roșu, catifelat răsfrânse iscusite miresme și gurile se podidiră de apă, astfel încât nici Nicanor nu putu să nu cuvânteze, ceea ce nu ar fi voit, ca sub o irepresibilă toană: Parcă e adierea Grădinii Raiului! șopti el, amețit de aromă. De la un capăt la altul al mesei, se omeniră, încă o dată, înfigându-și dinții și gingiile în semilunile bicolore roșu cu verde -, aprecierea îmbelșugatului rod de la Baisa inundând cuprinsul cu sonore clefăieli. Sorbind, plescăind, expulzând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
zi-ce, măi! Vladimir stărui mult, ca să-i stimuleze înțelegerea: Mă, bombălăule, asta-i o cântare ovreiască, prin care cei plecați în Israel își amintesc de România, de mămăligă, de pastramă, de cașcaval, de patlagele, de cârnați... Da, măi, când e-rai tu la closet, a zis și de cașcaval și de pat-lagele! confirmă Nae conținutul secvenței de la care Vladimir lipsise. Trebuie să mai luăm, adică tu să mai dai, măi, câte un scotch! hotărî Vladimir. Scotch-ul limpezește mintea, măi! îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ninsoarea deasă, care, vânturată violent de crivățul nordului, le acoperea de îndată urmele pașilor. Prin zăpada tot mai adâncă a troienelor acumulate de luna lui făurar, de pe bulevardul care duce la bariera de sud a orașului, potrivit unei Hărți a Raiului, ținuseră drumul drept către Istanbul, către Mediterana și către uriașii cedri ai Libanului. Așa trebuie să se fi petrecut lucrurile, de vreme ce au fost ajunși amândoi din urmă de Anibal Calaican, odrasla care îi luase urma lui taică-său, prin toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
turism și subsemnatul, Corrado Hollofern Rambo St Patrick Mc Cormick jr., preasupusul dumneavoastră servitor, salariat al C.V.T., vi-l poartă din adâncul inimii, să vă anunț că vom face imediat un bine venit popas în sânul acestui minunat colț de Rai!... Privi la strălucirea de ansamblu a turometrului, observă cum, pe măsura diminuării vitezei, se modifică nuanța de culoare oranj a ecranului, semnaliză schimbarea direcției, mutând comanda din punctul median, încetini foarte lin până la oprirea completă a vehiculului sclipind de atâtea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
minții omului. Spre a mă ajuta la aducere aminte, să-mi dai voie să iau acasă, cu mine și în Lumea mea, pe una din aceste nemaivăzute și mândre flori ale Tărâmului vostru, care se leagănă aici în acest adevărat Rai al Domnului. Ah! grăi Vânătorul. Dacă ții să păstrezi rostul și tâlcuirile pravilei, încrustează-le în inima ta și nu în scoarța trupului! Fata cu ochi negri și grumaz prelung, în ferecătură de cupru, își cumpăni ușor torsul și trupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
rămas acolo în tăcere o vreme, inundați de bucuria clipei. După un timp, veverițele, sfârșindu-și ghidușiile, s-au depărtat. Cu o lumină deosebită pe chip, bătrânul m-a întrebat: Spune, îți mai vine să pleci din acest colț de rai? Apoi de aici ar pleca doar unul orb sau un surd. Unul care vede și aude nu se poate desprinde cu ușurință de un asemenea loc. Atunc, nici tu, fiule, n-ai să pleci prea curând de aici. Întâi, pentru că
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
-se pe poteca din fața mea. Nu mă mai săturam privind la acele făpturi făcute parcă din gingășie, zburdălnicie și inteligență...Mi se părea că ele fac totul pentru a mă înveseli pe mine...Ce minunăție! „Oare nu cam așa arată Raiul?!...” Am ajuns în poiană. Un hârzob cu lumină părea că a căzut pe pajiștea din fața mea...M-am așezat la umbra alunului știut. Veverițele se jucau în apropiere, oprindu-se din când în când parcă pentru a mă întreba: „Îți
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
cineva și-ar ciocăni cu degetul, ar suna daaang, a butoi de murături uitat pe marginea șanțului, cu doagele mâncate de apă. - Tu ai văzut ce-anapoda suntem, aluat frământat de-a-ndoaselea? se zburlea câteodată Vlad. Noi avem fir scurt între Rai și Iad, te crăcănezi și ești în cele două deodată, te dai pe tobogan, vâjjj, între cele sfinte, și-ajungi în poala lui Michiduță, orice heruvim are sub bască niște cornițe, încă molcuțe, la noi descinde Dumnezeu ca generalul, „mătărângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
unul bătrân, mirosind a moarte. O atrage ceva, e un declic, totul poate să plece de la paharul pe care i-l așează în mână unuia atins de parkinson, de la mașina oprită brusc pe marginea drumului, uite-așa îmi imaginez eu raiul! zice șoferul îndreptându-și spinarea, de la o întâlnire de cinci minute în stația de tramvai, Făt-Frumos era în cizme de cauciuc... - I se pune pata... - Poți spune și-așa... Pe urmă, dintr-odată îl vezi. Pentru ăsta ți se strângea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
comisariate. Mi-a plăcut din prima. În anul acela a plouat din abundență, iar grădina fusese bine întreținută. Erau straturi-straturi de canna și de cale; o nebunie de culori de bougainvillea; un gazon gros de mohor. Era un colțișor de rai înconjurat de un zid alb, înalt. Michael era ca un copil care tocmai descoperise ascunzătoarea borcanului cu dulceață. Se scula dis-de-dimineață, lua camioneta lui Jack și pornea pe Molepolole Road. Apoi colinda savana cam o oră înainte să vină acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
aparatului la care s-a întâmplat să lucreze. De ce făceau asta, habar n-avea; e posibil să aibă o legătură cu căldura și mișcarea. Oare șerpii visau la locuri speciale anume create pentru ei? Or fi crezut că există un rai al șerpilor pe undeva? Un loc unde totul e la nivelul solului și nu există nimeni care să calce pe ei? Îi trebuiră câteva momente ca să-și obișnuiască ochii cu întunericul dinăuntru, dar după un timp văzu că nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
ocupe de ei. Se apropia de vârsta la care nu-și dorea decât un program liniștit și fără complicații. Dorea să repare motoare în propriul lui garaj în timpul zilei și să-și petreacă serile cu Mma Ramotswe. Asta ar fi raiul pe pământ! Oare copiii n-ar aduce o notă de stres în viața lor de cuplu? Copiii trebuie duși la școală și băgați în cadă la spălat și duși la doctor pentru injecții. Părinții par întotdeauna atât de istoviți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
amenințări. Te feliciți că nu ai telefon. Scrii un roman; prin Magistrat, în Stațiune, ai interzis automobilul și aparatul de radio. La data la care ai plasat acțiunea, nu exista televiziune: ar fi fost prima pe listă. Oamenii văd că raiul lor e iad și viceversa; privesc, în direct, războaie, lovituri de stat și revoluții. Asasinate. Execuții. Răsturnați în fotolii. Întinși pe rogojini. Frecând maioneza. Căutându-se de păduchi. Făcând copii. Scrii un roman ca să scapi. Nici măcar nu te gândești cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
zeci de mii - un sfert de milion, se zice - se tăvălesc în noroi și fumează marijuana. Mulți sunt goi. Oprești sonorul, se zvârcolesc în tăcere. O negresă își etalează sânii, o blondă o sărută pe gât. În Stațiune - comparativ - e rai. Poți, pentru dinamica sexuală a poveștii, să mai introduci câteva fufe. Nu. Caravella e suficientă pentru Stațiune și pentru roman. Ar mai intra în discuție femeile rele de muscă; nu te interesează, țin de micile găinării sentimentale; în rest, nasc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Bătrânețea este ca o epidemie, se întâmplă dacă privești cerul în ochi. Copacii niciodată nu privesc în pământ. Dragostea frunzelor începe la tulpina pomului. Pe ram, nu am văzut niciodată două frunze sărutându-se. În țărână, se vegetează ca în rai. Copou. Frunzele sfioase își mureau moartea strâns lipite. Moartea sub ochii copiilor, priveghere. Așa se întâmplă și între oameni când Dumnezeu nu îngăduie lumânarea: Le-a venit timpul... ,,Nedrept ești, Dumnezeul plantelor, te risipești până și-n rădăcina de brusture
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
suflat de trei ori, a făcut semn peste valuri, a întins ștergar alb, bunica m-a așezat ca pe o pâine sub icoană.) Dacă există cu adevărat, să-și ceară iertare, smerenia topește lentilele, Dumnezeu pipăie cu bastonul prin iarbă raiul furnicilor. No, gata, ajunge! Nu mai bate câmpii! Tacă-ți gura, că te croiesc peste meliță! Îndrugi verzi și uscate, te ascult de-o oră, dar nu înțeleg nimic. Măi copile, tu ești bolând de-a binelea. Asta ne mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Facem istorie, părinte stareț. S-a schimbat lumea, ne aliniem spre Vest, am intrat în Consiliul Europei, vom intra și în Uniune, în N.AT.O. Numai proștii se opun progresului, vin banii peste noi, părinte! Auzi, domnișoară, aici este poarta raiului: bați și Dumnezeu îți deschide. Nu-mi vând sufletul pentru un pumn de arginți. Am trudit cu părinții 8 ani să ridicăm schitul, chiliile, zidul, iar acum să dăm drumul lupilor între oi? Prima lecție pe care a învățat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Fecioarei cu Pruncul în brațe și le sărutau picioarele, apoi, în aceeași ordine firească a cerului, își ocupau locul precum larvele de albină în fagure. Primii erau Arhanghelii, apoi Ierarhii, Cuvioșii, Prorocii. Petru nu a suportat niciodată ierarhiile: Oare în rai să fie ca în viață: parter, etajul 1, etajul 2, etajul 10; urban, suburban, mahala; generali, ofițeri, soldați; boieri, arendași, slugi? Și dacă da, cred că ordinea cronologică ar simplifica lucrurile (politețea este singura justificare a treptelor). În virtutea venirii, Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]