6,667 matches
-
de mare în sânul familiei și în inimile noastre. A fost foarte greu să mai găsim un creștin din biserică în acea slujbă, ca fratele Marcel. Poate fratele Ciulin Spiridon (,,nea Spirache”)! Am părăsit această comunitate, prima dată, cu acest regret. Cu timpul, după fratele Marcel și după plecarea mea, mulți au început să părăsească biserica. Împreună cu întreaga familie am plecat la Comunitatea Bethel Buzău, unde am contribuit substanțial cu toții la finalizarea lucrărilor, inclusiv cu frații de la Filadelfia, pentru ca în data
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
ni se pare că vin nenorociri asupra noastră. Speranța trebuie să fie pentru creștin ceea ce este ancora pentru un vapor aflat în largul mării pe timp de furtună, deoarece încercările sunt uneltele lui Dumnezeu pentru desăvârșirea caracterului. Am rămas cu regretul că la Buzău, degeaba ne-a fost oferit terenul de către comunitatea Bethel, că nu vom mai începe curând școala. La Ploiești încă mai sunt probleme cu terenul, dar noi îl aveam deja. Mă rog totuși la Dumnezeu ca să ajute necredinței
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
un motiv pentru care nu m-am răzbunat (deși aveam pârghiile necesare), am lăsat răzbunarea în mâna Domnului și astfel am decis, după alți cinci ani petrecuți în Filadelfia să revin în Comunitatea familiei mele, BethelBuzău, însă am revenit cu regretul că acele persoane cu care am lucrat, ne-am rugat și Comunitatea a crescut datorită credinței lor, datorită rugăciunilor și sacrificiilor lor, au rămas dezamăgite și întristate că m-am hotărât să-i părăsesc. Au insistat să rămân, s-au
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
brațele Lui protectoare pentru a dobândi eliberare. Acum, aceștia urăsc păcatul mai mult decât alții, au trecut prin orori, robie și nu pot sta nepăsători când văd pe alți oameni ai lui Dumnezeu căzând în aceeași capcană. Am trăit, cu regret o spun, astfel de momente în Biserica lui Dumnezeu, și de aceea am scris această carte pentru a învăța să iubim pe frații noștri, să-i respectăm, să-i toleram așa cum sunt, și atunci când sunt răniți, să le legăm rănile
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
lângă taică-su și plecară mai departe. încă de la intrarea în sat mai multe femei care îi cunoșteau, s-au adunat lângă căruță și, după ce le dădură binețe, prinseră a vorbi despre mama Elena, rostind vorbe de mângâiere și de regret pentru pierderea unei consătence atât de cunoscută și bună mamă de familie. Ajunși la casa părintească unde Maria copilărise și pe care o părăsise în urmă cu douăzeci și trei de ani , după ce se măritase cu Costache, o bufni plânsul
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
lui discipoli! Colegul Gheorghe Dobre, cel care făcuse propunerea de reîntâlnire se luptase și el cu un cancer. Până în ultima lui clipă de viață n a uitat de adunarea noastră și mi-a transmis prin colegul Grigore Negură scuzele și regretul că nu poate participa. Am asistat la înmormântarea lui și am ținut și un mic cuvânt de adio, asigurându-l că nu-l vom uita și-l vom socoti prezent în rândurile noastre. Al treilea dispărut era tocmai uriașul care
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
Se cam strânsese funia la par, adică se apropia ziua plecării spre țară. Cu trei luni în urmă mă gândeam că timpul va trece cu greutate pentru mine și acum mi se părea că a trecut prea repede și simțeam regretul despărțirii de fiică-mea și de Parisul mirific ce mă primise cu atâta ospitalitate! Și acum plec la fel de încărcat - oricât am protestat, a trebuit să mă supun. Cu un taxi mergem la sediul societății de transport, însă aici a trebuit
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
din afară. Ieșirea din timp o presupune o formă de dezangajare subtilă, o depeizare discretă. Semnificativ, imediat ce a avut mijloacele, Caragiale a ales să trăiască la Berlin, capitala unei țări aflate la antipodul mentalitar și civilizațional al țării sale. Fără regret și fără nostalgie. Mi se pare că semnificația reflecției lui Julien Benda în Trădarea cărturarilor cu privire la rolul pe care trebuie să-l asume intelectualul occidental se regăsește în această ieșire din epocă pentru a o vedea mai bine, mai nuanțat
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
de comentariul naratorului care se dorește confirmat de opinia publică, adică de o formă de multiplicare a unei opinii unice, ceea ce înseamnă o formă de acord global cu privire la identitatea lui Lache. „Lache, «pentru prima oară în viața lui», constată cu regret că legea noastră penală prezintă o lacună, că «n-avem pedeapsa cu moarte». El nu este un om crud - toată lumea care-l cunoaște știe foarte bine aceasta...” Paradoxul survine din faptul că, deși nu este un om crud, Lache susține
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
rostit aproape tot timpul culcată cu fața, mâinile și chiar picioarele, aproape pârlite de flăcările unui număr impresionant de lumânări (în jur de 200 mai subțiri sau mai groase care constituiau singura sursă de lumină). Mie mi-a plăcut și (regret) i-aș fi dat un premiu special pentru propunerea ei îndrăzneață și într-adevăr tinerească. Cam ăștia am fost. Dintre cei nevăzuți de mine în primele două zile (când îmi consumam emoțiile), Gică Andrușcă de la Baia-Mare și Monica Mihăescu de la
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
eram avut în vedere pentru un post de asistent la catedra de istorie, unde aș fi rămas "pe viață", dar pe motiv de "Arghezi" am ajuns asistent la o catedră de "științe sociale", pe care aveam s-o părăsesc fără regrete, după doar 4 ani, pentru cariera diplomatică. La 2 iunie 2007 aveam să mă reîntâlnesc la Universitate cu unii din dascăli, foștii conferențiari, lectori și asistenți, acum venerabili profesori pensionari: Al. Husar, M. Dinu, E. Bold, cu colegii și colegele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Grunes Gewölbe. Aici îi admirasem pentru prima oară cu ani în urmă pe Giorgione, Rafael, Tizian, Botticelli, Rembrandt, Rubens, Vermeer, Durer. Ne-am oprit ca și prima oară uimiți la Madona Sixtină a lui Rafael, smulgându-ne cu greu și regret din fața superbei lucrări. La Grunes Gewölbe, construită la comanda lui August cel Puternic în 1723, distrusă parțial în februarie 1945 în urma bombardamentelor și refăcută ulterior, am putut admira cele mai minunate colecții din lume de lucrări de artă executate în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
de kilograme la bagaj, precum și un voucher pe care urma să-l folosim la Madrid pentru soluționarea problemelor de sejur până la continuarea zborului spre București. Ne-am despărțit de cei de la ambasadă, trebuie s-o recunosc de ambele părți fără regrete, iar la aeroport de un grup de prieteni chilieni și români. La suirea în avion ne-a întâmpinat un impozant steward mulatru, îmbrăcat în livrea, care ne-a oferit câte o cupă de șampanie, prezentată pe un platou de argint
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
în gât! (deși făcuseră ei "cinste", în contul "Instituției"). În scurtul sejur madrilèn n-am stat locului, reușind să vizităm Muzeul Prado, Palatal regal, Catedrala, să admirăm monumentele celebre și chiar sa vizităm "pasiv" marele magazin "Corte Ingles". Plecam cu regretul că fusese "doar atât", neștiind că aveam să mă întorc la Madrid peste 14 ani în calitate de consilier diplomatic al ambasadei! În ziua plecării la aeroport am avut neplăcuta surpriză de a-mi revedea "amicul" lângă reprezentantul TAROM, comunicându-mi că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
de amintiri și de atmosfera plăcută creată, și-au dat drumul la voci, solo și duo.( Spre lauda lui, și "Pițarul" mai avea încă o voce foarte bună). A fost o întâlnire superbă, care s-a încheiat cu îmbrățișări și regrete pe la 3 dimineața! De la Viena am plecat cu trenul la Veneția, unde pe 8 mai era prevăzută inaugurarea Institutului Cultural. Pleca împreună cu noi și o bună cunoștință a mea și bineînțeles și a celorlalți, marele violonist Eugen Sârbu, pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
și a soției, oferindu-ne ca amintire cadoul tradițional, o frumoasă "bandeja de prata" un platou de argint, cu semnăturile colegilor. La Consulat, am organizat și eu o recepție de "Despedida", la care am primit, pe lângă felicitări pentru activitate, și regrete pentru încheierea misiunii. Aveam să primesc în zilele următoare multe scrisori emoționante, cu aceleași gânduri sincere. "Excelenței sale Domnului Consul General al României, Vasile Macovei, Stimate prieten Doresc să vă transmit înaintea întoarcerii în România, la încheierea misiunii, enorma și sincera
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
în grupul nostru, acela de "geniu"! Vă mulțumesc încă o dată pentru Buletinele care ne-au informat atât de bine pe toți, ne vor face multă lipsă, astfel ne-am simțit mai aproape de țară... Vă doresc o călătorie plăcută, cu toate regretele rămase aici. Vă îmbrățișez. Juliana Grigoriu." Peste 3 ani, avea să-mi parvină un nou semn de apreciere de la cei pe care-i cunoscusem și cu care colaborasem în organizarea multor acțiuni interesante. La 10 iulie 1998, s-a transmis
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
rteaz) mai Întâi Egiptul și apoi restul lumii arabe de influență Rusieiț v) cere, desigur, s) nu amestecați politică intern) a Israelului În orice viitoare negocieri din Orientul Mijlociu care ar implica În mod vital politică național) a Americii. Și, cu regret, trebuie s) adaug c) această v) mai cere s) evitați orice tentative viitoare de a influența politică noastr) național) În Orientul Mijlociu prin vreo imixtiune În politica intern) a Americii. Din p)câte, exact acest lucru l-ați f)cut În
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
care c)pitanul Frederick Marryat, autorul c)rții Mr. Midshipman Easy, și-a scris românele. Pentru a ne Întrema dup) c)l)torie, avem sticlă noastr) cu țuic), pe jum)țațe plin) - bun) Împotriva st)rilor nervoase și pentru alungat regretele. Am adus-o Împachetat) bine Într-o sacos) de pânz). Apoi ieșim În oraș. Pe Oxford Street, marea aglomerație de sâmb)ț). Este aproape la fel de posibil ca bombele teroriștilor s) explodeze aici că și pe strada Jaffa. Alexandra vrea o
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
secol, avea o admirație neclintită pentru cultura vechiului Imperiu, În timp ce America și „Lumea Nouă“ se reduceau pentru el la Al Capone și gangsterii săi. După moartea mamei, deși erau divorțați de ani de zile, Papago se simțea singur, plin de regrete și tulburat de ideea morții. Știam că o călătorie Îl va remonta și În plus intuiam că realitatea americană va avea puterea să-i modifice opiniile. Spiritul candid de pionierat și curiozitate, predilecția tipic americană pentru aventură și risc aveau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
melancolic al orchestrei și ideea noastră era ca atunci când cade cortina, pe platoul scenei să fie numai Adriana. I-am descris lui Neil intenția: „Luminile teatrului se sting, tu Îți iei rămas-bun de la Adriana, o atingi, o Îmbrățișezi, Îți cânți regretul În fața trupului neînsuflețit și apoi te retragi Încet, dispărând În Întuneric pentru ca, pe ultimele acorduri ale muzicii, spectatorii să contemple sfârșitul marii actrițe care a fost Adriana Lecouvreur, moartă acolo unde a trăit, În teatru, ca Într-o piesă de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
ofertele de lucru pe care le primește Șerban În străinătate se datorează funcției de director la Național. Profită de cartea noastră de vizită!“. Astfel de remarci, comice În provincialismul lor, m-au ajutat de fapt să demisionez cu mai puțin regret. Când am ajuns la Viena, aproape de sfârșitul anului 1993, am regăsit acolo condiții de lucru care Îmi dădeau bucuria și pasiunea pe care nu le mai aveam la Național. Niky Wolcz lucra la mișcare cu inspirația lui de neegalat și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
ne-a tăiat bugetul. Deci nu mai putem scoate premiera. Cineva ar trebui să intervină la Iliescu. Îl cunoașteți pe Opaschi?“ Pe Opaschi, da, Îl cunoscusem vag când, chiar Înainte să-mi dau demisia de la Național, venise să-mi transmită regretul președintelui că decisesem să plec și mesajul că de la Cotroceni mi se zâmbește favorabil chiar dacă, ocupat cu altele, președintele nu găsise niciodată timp să vină la Național În cei trei ani ai directoratului meu. Formând un număr magic, directoarea vorbește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
să arate frumos și să sune bine! Distribuția Întrunea Într-adevăr unele dintre cele mai bune voci din circuitul mondial al operei: Roberto Alagna, René Pape, Dimitri Hvorostovsky și Soile Isokowski, Înlocuind-o În ultimul moment pe Angela Gheorghiu, spre regretul meu că pierdeam astfel ocazia să lucrăm Împreună. Repetițiile au fost Însă o bucurie pentru toată lumea. Starurile au acceptat cu entuziasm propunerile mele și am colaborat mai bine decât mă așteptam. Maestro Levine, Însă, nu ne-a onorat deloc cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
de ce am fost despărțiți, am Întâlnit-o Întâmplător pe Tamara Într-un tren suburban. Timp de câteva minute, Între două opriri, pe coridorul unui vagon care se zgâlțâia și zdrăngănea, am stat unul lângă celălalt, eu - extrem de stingherit, copleșit de regrete, ea -consumând un pachet de ciocolată, rupând metodic câte o bucățică tare din ea și vorbind despre biroul unde lucra. De o parte a șinelor, deasupra smârcurilor albăstrui, fumul Întunecat al turbei care ardea se Îmbina cu focul mocnit al
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]