15,122 matches
-
direcția geamului deschis, am fècut de atâtea ori drumul cu trenul spre casè! mai întâi ca student la informaticè, apoi, îndrègostit de Corina, iubit de ea, cu gândurile intense cètre Corina, plin de dor, de cum mè urcăm în tren, abia rezistând impulsului de a coborî pe peron, îmbètat de visurile pe care ni le-am fècut împreunè, unde sunt acum toate astea? acel Matei nu mai existè, viața mea a ajuns, din nou, în punctul zero, sè fi devenit oare atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
nasului celor doi plutind ceva că o plècintè rotundè, o tentație a cèrnii, având în vedere faptul cè amândoi sunt membri ai unui ordin cèlugèresc, Priviți tristul spectacol al omului asaltat din toate pèrțile de viciile cèrora nu le poate rezista, Bosch surprinzând foarte exact acest moment al abandonului, cănd rezistență omului slèbește, cedând! Mâna ei atingându-mi ușor umèrul, e în picioare și se apleacè, ca sè indice ceva pe ecran, pește umèrul meu, îmi face semn sè dau click
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
talent culinar, dar și-a dat toatè silința, mi-ar fi plècut sè fi stat cu ea în bucètèrie, s-o fi urmèrit cum gètește, deschizând un sertar sau altul, preocupându-se de oalele de pe aragaz, sè mi-o amintesc, rezist cu greu tentației de a mè ridică de pe covor și de intra tiptil în bucètèrie, s-o îmbrèțișez pe la spate, opunându-mè imboldului, mulțumindu-mè cu închipuiri și aduceri aminte, revenind la rolul meu de Matei care stè cu copilul Corinei în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
femininul va împèca bèrbatul cu lumea? dar, Ilarie, întorcându-se spre mine cu expresie seninè pe fațè, îndulcitè de pletele blonde și de lumină slabè din încèpere, contrazicându-mè, Eu n-am spus, mè privește cu blândețe, dar Matei, incapabil sè reziste privirii lui învèluitoare, isi coboarè privirea spre mâinile delicat feminine care se odihnesc pe biroul meu, la marginea tastaturii, Eu n-am spus cè femeia va împèca bèrbatul cu lumea! Asta e un lucru marginal! Eu am spus cè a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
influent, ca să ne sfideze! — A crescut din mila familiei! Au pus mână de la mână toți să Îl dea la școală! — Ar putea acum să dea Înapoi ce-a primit! — Cui să dea? Cei de atunci au murit! — Ultima care a rezistat a fost Buni. — Penultima, pentru că ultimul este Victor. — Trebuia să vină la vreme, dacă vroia să-și arate recunoștința! — De ce? Oricând e bine să vină, doar suntem aici, noi, urmașii.. — După lege, nouă ne este dator. — E dator celor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
la ceas și să plecăm la hotel... Ziua de mâine se anunță lungă și tu ești evident istovit. Deși, dacă mă gândesc la stresul prin care ai trecut și la oboseala pe care ai acumulat-o, aș zice că ai rezistat foarte bine... * —Ne-ați povestit Întoarcerea, domnule profesor! Dar sosirea?! Tot atât de dramatică? O notă de ironie s-a strecurat și În vocea asistentului, dar profesorul n-a sesizat-o, crede Christa. Sau a ales să nu o bage În seamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
un as local al aviației și, bineînțeles, avea mare succes la doamne și domnișoare. Mă Înțelegeam destul de bine cu el, deși eram atât de diferiți. Dar În adolescență, când nici tu Însuți nu știi prea bine cine ești, dacă prietenia rezistă ciocnirilor incomode, diferența de fire te Îmbogățește, te ajută să ieși din carapacea ta. Anton era În adolescență mai apropiat de mine decât de fratele lui, mă crezi? Se poate numi prietenie acea pândă, de la un moment dat reciprocă, dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
ani e bine să nu-i mai numărăm. Sunt sigur că are să-mi răspundă! — ...Eu nu pot decât să-ți dau sfaturi, așa cum făcea bunicul meu cu mine... Dar tu ești cel ce trebuie să se Înarmeze cu putere ca să reziste amintirilor de acolo, care, din câte Înțeleg, mai toate sunt neplăcute. Nu ar fi fost deloc bine să ții În tine poveștile astea, ca să te Învenineze treptat, e bine, cel puțin, că ai ales să te descarci... Povestește-le și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
se odihneau cu demnitate pe un piept latin. Iancu nu și-i așezase pe cap, de teamă să nu-i piardă în goana trăsuricii. ― Nu te mai frământa, dumneata unchiulache! Ai pierdut-o deja. Ce femeie crezi că ar putea rezista în fața unei bărbi sardanapalice? ― Nu, nu! Aici te înșeli, dragul meu nepotache. Generalul apreciază mai ales spiritul unui bărbat. Și, în privința asta, Regele Soare lasă mult în urmă orice barbă, fie ea și sardanapalică. Și, pentru că trăsurica din față se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
și Ducatul Varșoviei, ba chiar și Suedia. Napoleon nu avea decât de câștigat lovind Rusia conform planului stabilit de mai multă vreme. De fapt, acum avea cea mai bună ocazie să-l pună imediat în aplicare. Rusia nu va putea rezista. Și Dumnezeu știe ce se va alege de ea! Soarta principatelor? Mai devreme sau mai târziu, vor ajunge la cheremul francezului. Iar Napoleon nu mai sprijinea de mult aspirațiile lor de independență. Chiar dacă nu se uitau spre el, toți așteptau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Ararat și despre Leon Magnificul, regele care adusese o prosperitate fără precedent poporului său. Îi vorbea despre caracterul mândru și independent al armenilor care se creștinaseră primii, în primul an al erei creștine, dar adoptaseră o formă originală de creștinism, rezistând tuturor încercărilor de dominare venite din partea Constantinopolului sau a Romei; despre frumoasele fecioare martire conduse de Gaiané și Hripsimé, ca și despre marea catedrală Ecimiadzin, una dintre cele mai vechi biserici din lume, care mai păstra mâna dreaptă a patriarhului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
încorporarea anticipată a contingentului 1813. Și voi reveni pe Vistula cu trei sute de mii de soldați. Ah, rușii vor plăti! Vor plăti cu vârf și îndesat „succesul” de acum. Cu jalnicele lor drumuri, cu rânduieli de-astea iobăgiste nu vor rezista unui nou război. Și am să-l fac! Am să-l fac! Asta este deosebirea dintre ei și mine. Ei se tem. Grozav ce se mai tem de un nou război. Eu, însă, nu mă tem. Voi ajunge până în India
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
da; Întâi se Încheagă scheletul casei, armătura de lemn... - de ce, doar cochileții suportă bine un singur nivel, mai ales că acoperișul de stuf e ușor; și excelent izolant. Deci stâlpii din stejar, grinzile din salcâm de ce, salcâm? A, da: salcâmul rezistă la torsiune... Basarabia fiind o zonă atinsă de cutremure de pământ... Habar n-aveam dacă tata băgase și câlți În lutul cochileților, dacă verticalele erau din stejar, spre deosebire de orizontale (din salcâm), nu știam dacă exista o „armătură” din lemn - la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
ghinișoru’... Nu prea, nu. Deloc nu ne-a mers. Soarta satului nostru este pilduitoare: menționat În documente Încă din a doua jumătate a secolului al XIV-lea (și, fiind o danie către mânăstire, exista de mai multă vreme), Mana a rezistat, renăscând din cenușa tuturor arderilor, a jafurilor, a trecerii tuturor „trecătorilor”: Tătari, Polonezi, Lituanieni, Turci, Suedezi, Cazaci, Ruși... Însă ceea ce nu izbutiseră focul și sabia năvălitorilor, ceea ce nu reușise armia rusească (cea care zicea că pornește războiul-sfânt Împotriva păgânilor, până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Sșșșt, că ne-aud oamenii, face mama. - Ce, Grabenko-i om? O fi fost, când l-a făcut mă-sa... - Și tu, acuma... Vorbește mai cu perdea... - Ziceam că, de vreo lună, nu toți se predau, ca astă vară, unii mai rezistă..., continuă ofițerașul, ținându-și mâneca În mână. Unii, da - dar ce folos? Rezistă... În inima pădurii, În râpi, În peșteri, departe de orice obiectiv - de ce-i trimit la moarte sigură? - De ce!, pufnește tata. De-aia! - Doar așa: de-aia, zâmbește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
când l-a făcut mă-sa... - Și tu, acuma... Vorbește mai cu perdea... - Ziceam că, de vreo lună, nu toți se predau, ca astă vară, unii mai rezistă..., continuă ofițerașul, ținându-și mâneca În mână. Unii, da - dar ce folos? Rezistă... În inima pădurii, În râpi, În peșteri, departe de orice obiectiv - de ce-i trimit la moarte sigură? - De ce!, pufnește tata. De-aia! - Doar așa: de-aia, zâmbește trist ofițerul. De acord: și șefii noștri au făcut... și mai fac unele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
dumneata!», zic și râd. «Să te caut, eu?» «Păi, dacă știam ce necazuri ai, Îți dădeam recomandare pecumcă!» «Pecumcă - ce?», Întreb. «Pecumcă În timpul războiului criminal antisovietic ai activat puternic În spatele frontului...» M-am Înecat cu mâncarea: «Ce-am făcut eu? Rezistat? Care front? Dar n-am făcut nimic În spatele niciunui front!» « Lasă, dom’ director», zice Grabenko și mă bate pe umăr, «păi unde eram eu, când cu partizanii sovietici: nu În miezul problemei?» «În miezul... Care miez?» « În miez, ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
strige că-i doare? - ce, parcă numai pe ei Îi doare lovitura de ciomag ori de gârbaci?, pe toți ne doare, dar nu mai facem atâta caz - apoi noi suntem Români, măi frate: rezistenți, nu există alt neam care să reziste mai mult și mai tăcut și mai cuminte, la... ce-o fi - apoi povestea cu apa care trece, pietrele... român... O să vedem noi, peste veacuri, ce mai rămâne din cei care ne-au tot lovit, ne-au tot umilit, ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
fusese dezamăgită. Întorcându-se către stânga, rânjetul subtil de satisfacție i s-a transformat într-unul de groază. Fiul de șase ani al lui Luca, Paolo, își mânjea terina cu pateu de ficat dintr-o parte în cealaltă a farfuriei. Rezistând tentației de a-l informa că fiecare farfurie cu mâncare costa 10 lire, Alison a întins mâna înmănușată și l-a bătut ușor pe cap, sperând să-i distragă copilului atenția. Totul e în regulă, soldat? l-a întrebat ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
aflăm aici ca să sărbătorim uniunea unui bărbat care-și semnează certificatele de căsătorie cu creionul, a continuat David să bubuie, rânjind către Luca care-i răspundea cu o grimasă. Toți oamenii din încăpere râdeau stânjeniți, iar Alison a trebuit să reziste tentației de a înhăța cuțitul lung de cincisprezece centimetri care fusese uitat lângă tort. — El e singurul tip pe care îl șitu să-și închirieze verighetele! i-a dat David înainte, așteptând ca râsetele să se stingă pentru a-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Luca cu tot sufletul, ba chiar, dacă era să fie sinceră până la capăt, era chiar puțin obsedată de el. Dar acum, că subterfugiul acelui debut de relație ilicită se consumase, oare pasiunea pe care o simțise pentru el avea să reziste tuturor mini-dramelor generate de trecutul lui? Nu putea să facă nimic altceva decât să aștepte să vadă cum o să decurgă lucrurile și să spere că o să depășească toate obstacolele. În sfârșit, Sofia dispăruse din câmpul vederii, iar camera fusese din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
zona genitală, având însă grijă să nu atingă și penisul. Aceasta era o tehnică de seducție pe care o aplica în mod deliberat, fiindcă știa că Luca era înnebunit după ea. Tensiunea sexuală se acumula progresiv, până când omul nu mai rezista și se întorcea ca s-o penetreze. Luca s-a lipit de ea și-a început acel du-te-vino al penetrării, apoi a închis ochii în extaz, iar Alison a profitat ca să-l studieze pe bărbatul pe care fusese disperată să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
apropiau de ușa de la intrarea în casă. Bill a auzit și el, pentru că s-a îndreptat de spate și a clipit de câteva ori, după care și-a dres și vocea. Îmi cer scuze. Atâta doar că uneori nu mai rezist. Nu-ți cere scuze. Să fiu eu în locul tău, aș trăi într-o constantă stare de disperare. Așa că-ți admir tăria. Susan i-a privit fața. —Arăți foarte bine. Nu se vede nimic. Mai vrei niște ceai? Bill a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
a lui Susan a trecut neobservată de acesta. Dar, când femeia s-a uitat la Bill, omul i-a făcut cu ochiul și un zâmbet micuț i-a înflorit pe buze. Susan i-a făcut și ea cu ochiul, abia rezistând tentației de a se repezi la el și de a-l îmbrățișa. Ia-o pe fosta soție a soțului meu... te rogtc " Ia‑o pe fosta soție a soțului meu... te rog" Julia abia aștepta să se dea jos din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
de rahat pe care femeia își promisese să n-o mai înghită niciodată. Așa că „drogul“ lui James s-a retras din viața lui, forțându-l să rămână de popa-prostu’, refuzând să-i mai răspundă chiar și la telefon. Bărbatul nu rezistase decât trei săptămâni, după care Julia se trezise cu el la ușă, pe neanunțate. Când a deschis, James i-a declarat obosit: —Bine. Îi spun lui Deborah mâine. Julia a oftat plină de nostalgie când și-a amintit de sentimentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]