6,803 matches
-
decât alții, doar știm. Ei bine, nu. Suntem diferiți, puișor, vom rămâne așa. Avem un ce, fiecare. Un centru, un cerebel, ceva, acolo... Ca străină voiau să mă ardă pasionații, nevricoșii ăia. Înțelegi, puișor? Pronunțase „puișor“ cu buzele țuguiate a sărut și avea privirea aprinsă, mare, victorioasă, gata-gata de cine știe ce noi dovezi incontestabile. Detectivul se ghemuise peste geanta pe care o strângea în brațe. Vezi, dumneata, domnule Vancea, fragilul Tavi, bolnavul, vicleanul, întortocheatul Tavi... Câinele Tavi nu mișcase, retras într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
inima, tipsie cu roditori atomi, Aici a semănat‐o, din ea să crească pomi, și glasul ei în vânturi s‐a risipit — la noi Să fie și mai calde văraticele ploi. III Când te sărut, țarină cu flori și rădăcini, Sărut în tine mâna care‐a plantat grădini. Iar când mă uit în cerul cu nouri ușurei, Profund în ochii țării mă uit și‐n ochii Ei... De când o călătoare într‐un amurg a mers Pe drumurile tale de astre, univers
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
tău din vale, Să‐ ți facă așternut, ca puful, moale, O altă iarnă ninge ca‐n trecut. Se lasă fulgii, nu se mai destramă. și cum îmi ești așa de‐ aproape, mamă, Un fulg pe - obraz îl simt ca un sărut. ( Din vol. «Scrieri Literare», prefață și antologie de Mircea și Sergiu Coloșenco , ED. SFERA‐ Bârlad‐2008, pg. 6 ) RONDELUL FIINȚELOR DE AZUR Bârladul e Lancrămul meu E prispa de lut de‐ altădată, Fântâna cu lanțul ei greu, Salcâmul din poarta
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
pe loc ... Ni‐ s împletite viețile ‐ odgon întins între fregată și ponton, în care, prin furtuni, nu este chip să ni se‐ ascundă boaba de nisip. Urcăm în amintiri ori coborâm, Dăm de veninu‐ aceluiași tărâm de fericire ‐ închisă în săruturi, ca‐peste‐ o floare viituri de fluturi. Nu‐ i mai ajunge sufletului, nu, Să zică: ție, tine, te și tu ... LINIȘTE Marea agoniza, sufletu‐n mine asemeni... Te‐ am strigat și nimeni n‐a răspuns, te‐ am strigat și nimeni
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
palidă femeie, Cu inima stearpă, rece și cu suflet de venin! Plângi copilă? - C-o privire umedă și rugătoare Poți din nou sdrobi și frânge apostat-inima mea? La picioare-ți cad și-ți caut în ochi negri-adînci ca marea, Și sărut a tale mâne, și-i întreb de poți ierta. Șterge-ți ochii, nu mai plînge!... A fost crudă-nvinuirea, A fost crudă și nedreaptă, fără razem, fără fond. Suflete! de-ai fi chiar demon, tu ești sântă prin iubire, Și ador
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
în pasuri line ea; Arald nebun se uită - cu ochii o-nghițea, Puternicele brațe spre dânsa întindea Și-n nesimțire cade pe-a jilțului său spată. Își simte gîtu-atuncea cuprins de brațe reci, Pe pieptul gol el simte un lung sărut de ghiață, Părea un junghiu că-i curmă suflare și vieață... Din ce în ce mai vie o simte-n a lui brațe Și știe că de-acuma a lui rămîne-n veci. Și sufletul ei dulce din ce în ce-i mai cald... Pe
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
poate construi sau distruge iubirea.) Să-ți spun că nu mă interesează câte femei ai sărutat sau ai strâns în brațe sau câte minciuni ai țesut, ascuzându-ți privirea? Este de ajuns să-ți spun că mi-a rămas ceva: contopirea săruturilor noastre. Finalul vreau să îl simt ca pe o eliberare: voi invoca în rugăciunile mele o adevarată iarnă să acopere urmele de cenușă lăsate ca semn, să nu mai găsești drumul spre mine... Doar cu tine Seara când intri pe
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
invoca în rugăciunile mele o adevarată iarnă să acopere urmele de cenușă lăsate ca semn, să nu mai găsești drumul spre mine... Doar cu tine Seara când intri pe ușă, două zâmbete izvorăsc parcă sunt gemene, contopindu-se într-un sărut prelung. Apoi ca un adolescent îmi dăruiești un trandafir roșu cu fundă albă și îmi șoptești la ureche de câteva ori „te iubesc”... Cina pentru noi este o sărbătoare continuă; ochii se întâlnesc și vorbesc în locul nostru, întrerupți doar de
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
prelung. Apoi ca un adolescent îmi dăruiești un trandafir roșu cu fundă albă și îmi șoptești la ureche de câteva ori „te iubesc”... Cina pentru noi este o sărbătoare continuă; ochii se întâlnesc și vorbesc în locul nostru, întrerupți doar de săruturile prelungi, la fiecare înghițitură de șampanie... Nu știu cum faci tu dar știi să întreții atmosfera încât nu ne mai trebuie nici muzică. Parcă dansez după vocea ta caldă și senzuală, asemenea lui Julio Iglesias când cântă El amor... Dimineața am sentimentul
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
lup, îmi străpung retinelele ochilor ca un laser vor să ajungă la inimă să-mi devoreze toate sentimentele... Iubitule, nu lăsa lipitorile să se apropie de mine; simt că mă sufoc, nu mai am aer. Umezește-mi buzele cu un sărut și construiește un by-pass între mine și tine; numai tu poți învinge până și moartea... Eu sunt. Tu ești? motto: Când oamenii nu comunică să-și împărtășească iubirea există riscul să nu se cunoască niciodată... Nu pot să îți ghicesc
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
ființă umană, nu un robot în căutarea adevărului. —Noapte bună, îmi urează el. —Noapte bună! Părem puțin stânjeniți. Dacă am fi fost pe cale să devenim iubiți, ne-am fi apropiat mai mult unul de celălalt și am fi așteptat inevitabilul sărut. O strângere de mână ar fi prea formală, o îmbrățișare, prea intimă, așa că Jake se mulțumește să zâmbească și se îndreaptă spre mașină. Ar trebui să ieșim mai des împreună. M-am simțit foarte bine în seara asta... spune el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
zile, ca să nu mai vorbesc de comediile romantice, unde cele două personaje e clar că sunt destinate unul altuia, dar nici n-au ochi să se vadă, până ce publicul începe să clocotească de frustrare și să mormăie câte-un: „Da’ sărut-o odată, prostule!“ Privesc în jos și mă simt gatasă mă topesc în ochii lui gri-verzi. Apoi mă îngrijorez că arăt ca o balenă. Daisy zice mereu că nu e bine să lași pe cineva să te fotografieze dacă e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
pentru că era încă speriată de moarte ca nu cumva să se trezească prizoniera pe viață a unui singur bărbat. Toți suntem înnebuniți după partea de început, când cei doi se cunosc și se înfiripă relația, ne dă gata primul lor sărut, întotdeauna în finalul filmului. Contrar aparențelor, e doar începutul. Și toată prostia asta din jurul ideii că dragostea este de ajuns. Nu e de ajuns, căci ea e, de fapt, începutul. Dacă dragostea ar fi suficientă, eu și Patrick am fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
prietenul tău? Finn știe că am pe cineva. Le-am vorbit prietenilor mei despre Jake, dar fără să-i pomenesc numele. Sper să fie el, zic eu încet. Hai, fugi! Îmi prinde capul în mâini și-l ștampilează cu un sărut pe frunte. —Ești o prietenă foarte bună, Rebecca. Mă duc și citesc mesajul. Singur fără tine în Londra. Mi-e dor de tine. Ne vedem duminică! Fără „pupici“, dar zice că-i e dor de mine și că se simte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
dar eu nici nu mă gândesc. Sunt supărată, aproape furioasă. Întâmplarea asta îmi amintește de toate momentele cu Patrick, când nu eram pe aceeași lungime de undă și ieșeau scântei, de toate neînțelegerile, când unul voia o îmbrățișare sau un sărut, să-l liniștească, iar celălalt gravita în cu totul alte lumi. Doamne, ce greu este să fii cu cineva! Uitasem de toate aceste compromisuri. Mă îngrop în Agatha Christie. Chiar dacă la început l-am mințit pe Jake că sunt captivată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Da, zic eu, așa ar fi mai bine, cred. Mai ales fiindcă lucrăm în același loc. Tăcem îndelung, timp în care ne gândim cum o să luăm noi lucrurile pas cu pas. Pot să te sărut? întreabă Finn, sfios. Doar un sărut, promit, n-o să te mai presez să faci altceva până nu ești pregătită... Inima îmi bate așa de tare, că abia îmi aud vocea printre bătăile ei. —OK - nu, stai puțin - trebuie să avem niște reguli de bază. — Pui condiții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
față de el nu simt nevoia de a-mi ascunde defectele mele cele mari, faptul că-mi place întrecerea, vulnerabilitatea mea: n-ar avea oricum nici un rost, fiindcă mă cunoaște foarte bine. Îl sărut și iar îl sărut, până ce soarele și săruturile mă amețesc și începe să mi se învârtă capul. În cele din urmă, se desprinde, nu fără un sentiment de frustrare, merge la masă și îmi aduce paharul cu limonadă; se așază lângă mine și mă trage spre el, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
a nu-i mai asculta privirile. Ea se logodea întâi, apoi, după lungi dispute asupra dotei, a conturilor bancare ale trântorului ce trebuiau aduse ca ofrandă reginei lui, urma cununia propriu-zisă cu tot fastul, textile macabre, verighetele-cătușe de aur, cununa, sărutul fugar, rece, șters, fără gust, fără sentimentul care ar fi trebuit să-i incumbe. Dansul de rigoare și intimitatea ca răsplată a întregului ritual regizat prost și jucat fără implicare. Și zilele treceau monotone, și într-o cameră și în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
fundație, acum rânjind cu gingiile goale și acelea atinse de cancer maxilo-buco-facial, noaptea plutește ca un abur până la brâu, în rest ziua în putrefacție emană mirosurile din îndepărtatele iubiri ale tinereții, pe când trupurile îndrăgostiților cuprinse de spasmofilie, își amestecă prin sărut, enzimele salivare. Bomba atomică n-ar sculpta material topit în forme mai tragice precum o au acum statuile oamenilor iluștri sau aceea a butucănoasei fecioare cu sâni de cățea și a terenurilor de sport care oftează cu mațele ghiorăind, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
eșuate. Sângele tinerelor mutilate cu cioburile din sticla bărbatului care le răpiseră de lângă alesul inimii, aurul topit în jurămintele strâmbe, apa neagră a văduviilor tuturor femeilor după bărbații trași la fundul Dunării de somnii mari cât balenele, nectarul vâscos al sărutului de lipoveancă, mătrăguna pentru ferecat inimi, argintul viu al farmecelor cu gust necăjit, pentru că fusese săgetat de urină de fată mare și toate oglinzile sfărâmate ale copilăriei, alături de pleava rămasă intactă a nenumăratelor vieți anonime intrate deja în circuitul legendelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
al cosmonautului pe tărâmul planetei-gazdă. Detașată de mine, mă cercetam, mă inspectam și mă conspectam. Ștergeam imaginile neconcludente din trecutul meu, stereotipe, fără culoare, fără vâsle în apa repede a vieții. Adăugam puțin, foarte puțin, aproape ca o atingere de sărut, ca o umbră de înger, ca o idee cu formă de iubire, un grăunte, ca germenii de nemurire, ca să văd ce poate ieși din strădania mea. Rezultatul era ca ozonul de munte. Simțeam în nări libertatea. Nu știu care, de a fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cheii, de către părinți, pe fereastră, de cer, în cameră, de scriitorii de pe coperți. Învățam fără să-mi intre nimic în cap, înspăimântat ca un șoarece veșnic pândit. Mi-am luat închipuirea în brațe și-am stăpânit-o într-un lung sărut. Nu mai eram singur. Frumoasa Închipuită tremura spre dezintegrare. Am tras-o de păr sălbatic, topind-o în brațele mele. Pereții s-au diluat, privirile au dispărut în nepăsarea mea. Obsesia Închipuitei tindea spre materializarea ei. Fir cu fir, celulă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
care se găseau pești înfipți în cârlige. Li s-a întins o plasă în care fata i-a îndesat toți peștii pedepsiți. Mâncați-i cu bine pentru că au făcut rău! le spuse. Și frații lipoveni au mulțumit cu câte un sărut și cu plasa plină băteau apa cu picioarele precum fetusul în pântecul mamei. În rada portului, macaralele-portal încărcau cu pietriș șlepurile așezate la coadă. Am început să scriu cele văzute și... Aici filmul se întrerupse. Ecranul deveni alb. Abia bănuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
semeț pe zorii diafani, ce abia se ițesc printre scâncete, sărutând cu lumina aprinsă, zarea pustie de dor neîmplinit în horă luminii. Soarele, se strecoară în pași de dans, ocolind valuri de nor, sfios și tandru, depune că o pecete sărutul cald pe fructul purpuriu, apoi triumfând el și rodul bogat, își dau mâna cu bucuria culegătorului. Trăiesc, împletind o dimineață abandonată în mii de culori, alese cu măiestrie și blândețe de EL și dăruite urmașilor lui Adam prin iubire !
Octombrie by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83271_a_84596]
-
ori. Avu nevoie de o oră și jumătate ca să explice exact ce se întâmplase. Și ca să ajungă la camera de hotel. — Dumneata zici că fata s-a dat la tine, zise avocatul. — Da, fără doar și poate. Nu au existat săruturi sau semne de afecțiune în lift, când ați urcat. — Nu, era rezervată, la exterior. Știți cum e cu asiaticele. — Înțeleg. Asiaticele. Din nefericire, pe înregistrări nu se vede că ea ar fi fost o participantă întru totul voluntară. Cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]