6,619 matches
-
putea. Dorința era mare și o hrănea cu precauție. Când o întâlnise prima oară o privise exact ca și acum, total dezinteresat. Leon era trecut de treizeci de ani. Ochii îi erau de un albastru cenușiu și rareori îi găseai senini. Tenul era nebronzat, iar părul mai mult blond decât șaten. Ambii erau ca două fire electrice lăsate la întâmplare, așteptând fiecare să fie conectat la curent. Involuntar se năștea o relație care avea s-o ia pe un făgaș fără
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
pe dinăuntru, topindu-se la amintirea timpului în care se cunoscuseră. Buzele îi păreau umflate și prea roșii, fardul de pe ochi era întins, semn că nu fusese cuminte și făcuse dragoste. Ziua următoare promitea să fie mult mai caldă și senină. Părul și-l strânse într-o coadă de cal și își puse o bluză pe ea, avea un decolteu lăsat peste umeri. Gândul și grija sa de mamă atât de tânără, optsprezece ani, o îndreptară spre Alin și zise: - Acum
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
însuți și cu modelul, să te ferești de idealizare sau schematizare. Modelul l-a determinat pe artist să prefere drumul onest, ostil fiind evadărilor spre modernism. Pictură să se caracterizează prin calm, delicatețe și francheța, prin sentimente lirice, tinerești și senine.” „Octav Angheluță, este un pictor de o perfectă cinste meșteșugală. D-sa nu caută să înșele prin trucuri de efect, nu înconjoară niciodată greutățile ce i se ivesc în cale, merge până la capăt în ceia ce are de spus. Astăzi
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
se mișcă-ntr-un cadru tonifiant (într-o cromatică armonioasă, pastelata) ori terifiant (clar obscur, sumbru, contorsionat de fenomene externe) iar figurile create comunica cu artistul (zâmbesc, îl mustra, vin în întâmpinare ori întorc spatele, sunt figuri triste, obosite, inerte, senine etc.). Putem s-o numim oximoronic „realitate imaginara”. Sunt două lumi aflate într-o tangenta extrem de fragilă. Prin structura să psihică, Viorel Huși n a observat întotdeauna granița, navigând în derivă ori pășind peste pragul unei alte lumi... în acest
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
Tac și înghit în sec, simțind cum tot sîngele mi se urcă în obraji. Îmi aranjez fularul la gît, schimb mănușile dintr-o mînă în alta, aștept să-mi recapăt cumpătul, apoi șoptesc: Bine, Tamara, bine... Observ cum ochii ei senini se aprind, apoi strălucirea lor dispare sub o pînză subțire și transparentă, ca un licăr de stele în apă. A fost adevărat, Mihai? mă întreabă ea, cu disperarea celui care caută un sprijin în răspuns. Nu, Tamara, îi răspund surîzînd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
locul de muncă de mai multe ori, cînd trecerea mea prin București era mai lungă. Nu puteam să-i numesc prieteni, dată fiind diferența de vîrstă, dar pentru că iubeau teatrul, întîlnirea noastră aducea de fiecare dată un pic de cer senin în jur. Nu visam, și nici nu mi-aș fi dorit să am nevoie de ei ca medici. Dar într-o noapte, cînd copilul unei familii prietene se afla în stare gravă internat într-un spital de provincie, iar metodele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
-ul este tot pe bulevardul Republicii? Da, îmi răspunde doamna blondă, privindu-mă senin, deschis, de data asta fără zîmbetul ironic din colțul gurii. Mulțumesc! De asta mă întorsesem. Drum bun la întoarcere! Pe fața doamnei blonde înflorește un zîmbet senin, cu joc de ape în privirea ațintită spre mine. Mulțumesc! Mulțumesc mult ! șoptește ea. Fac o mișcare lentă de înclinare a capului și zic: Sărut mîinile, la revedere! Ies din birou și cobor cu liftul pînă la parter, apoi mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
pe care o mișcă încet, cu vîrful degetelor, peste suprafața dosarului cu contractele aduse de mine. Își mușcă un timp buza de jos, apoi strînge colțul stîng al gurii într-un surîs calm, peste care albastrul privirii sale e cerul senin de la malul mării, în zori. Mă reculeg pentru o clipă și-mi dau seama că am privirea fierbinte, învăluită cu înfrigurare în jurul doamnei Teona. Simt cum îi sorb însetat fiecare amănunt, fiecare gest, fiecare tresărire a feței. Am impresia că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
față de mine și de Don Șef. Simt cum mi-am căpătat puterea de-a mă stăpîni, dar furios pe dinăuntru, atît de furios încît să dau replica potrivită imediat ce doamna Teona mă va repezi. De ce prea departe, doamnă? întreb eu senin, cu voce calmă, sub care mă simt clocotind. Spune-mi, Mihai, mă întreabă doamna Teona pe un ton calm și senin, ca privirea în care m-a învăluit, e chiar atît de normal să discutăm despre... literatură, despre coordonatele existenței
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
de furios încît să dau replica potrivită imediat ce doamna Teona mă va repezi. De ce prea departe, doamnă? întreb eu senin, cu voce calmă, sub care mă simt clocotind. Spune-mi, Mihai, mă întreabă doamna Teona pe un ton calm și senin, ca privirea în care m-a învăluit, e chiar atît de normal să discutăm despre... literatură, despre coordonatele existenței umane... într-un birou ca acesta, înțesat pînă la refuz cu cifre de plan? În birou la mine, doamnă, îi spun
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
și vin. Puteți pleca fără nici o grijă. Ies din canalul de climă, un fel de labirint subteran de toată frica -, trec prin secție în grabă, ajung la ușa dinspre poartă, arunc o privire cerului și-l văd cu cîteva pete senine, îmi zic în gînd că totul e bine, îmi amintesc cum Livia mi-a spus odată că, dacă faci dragoste dimineața, îți merge bine toată ziua, îi dau dreptate, mă bucur și mai mult că azi voi primi garsoniera și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
dau eu lovitura finală, dar ce mi-a adus această lovitură?! Mi-am dovedit cumva că toată comportarea doamnei Teona a fost minciună și orgoliu?! Nu. Ba, dimpotrivă: din toată întîmplarea de azi am ieșit mai bogat cu cîteva priviri senine, ca o revărsare a unui suflet prea plin de feminitate. Privesc cu nesaț drumul spre oraș, cu aceeași fericire și nerăbdare ca în copilărie, cînd am plecat prima oară la tîrg cu tata. Stăteam cocoțat pe sacii cu grîu, călare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
eu sînt bun prieten cu referentul, care, în drumul lui spre casă, seara, urcă uneori pînă la mine în garsonieră, anunțîndu-mă din ușă: "Am venit să rad o vodcă și să plec". Unde-i textul? Nu l-am scris, răspund senin. Am venit să vă iau la o vodcă. M-am lăsat de scris teatru. Mi s-a acrit. Vom răsufla ușurați, mormăie Lazăr, aplecîndu-se să caute niște hîrtii într-un sertar. Tînărul de la telefon a mai format un număr interurban
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
înțelegem, văd în ea pe viitoarea mea soție, nicidecum o coautoare la ceea ce voi mai scrie. Întrebarea mi se pare absurdă, răspund. Absurdă?! se miră Cristina. Dacă e absurdă, de ce ai tresărit așa?!... Mă măsoară îndelung cu privirea o privire senină, clară, fără urmă de ironie, fără acea persiflare pe care am descoperit-o în atîtea alte priviri cînd a venit vorba de literatură. Chiar oameni de la care mă așteptam la o cu totul altă părere, îmi aruncau, scăpîndu-le de sub control
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
cu totul altă părere, îmi aruncau, scăpîndu-le de sub control, cîte o privire în care eu citeam: "Literatura?! Un mizilic... Un hobby... Unii joacă bridge, alții joacă table în timpul liber, alții popice, tu scrii literatură..." Cristina, însă, e gravă. Gravă și senină. Atît de senină că mi-e rușine de mine însumi, dîndu-mi seama că lîngă noi, la numai un pas, e patul cu cuvertura mototolită... cum de mă mai suportă femeia asta și nu mă dă afară?! Înainte de-a mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
părere, îmi aruncau, scăpîndu-le de sub control, cîte o privire în care eu citeam: "Literatura?! Un mizilic... Un hobby... Unii joacă bridge, alții joacă table în timpul liber, alții popice, tu scrii literatură..." Cristina, însă, e gravă. Gravă și senină. Atît de senină că mi-e rușine de mine însumi, dîndu-mi seama că lîngă noi, la numai un pas, e patul cu cuvertura mototolită... cum de mă mai suportă femeia asta și nu mă dă afară?! Înainte de-a mă căsători, spune Cristina
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
întors o lebădă; / S-a-ntors din drumuri lungi de ape și de stele, / Mai albă decît ieri și mai bogată cu un fulg", recit eu versurile citite demult, în studenție, acum vreo opt-nouă ani, urmărit în gînd multă vreme de zîmbetul senin de pe copertă. Mulțumesc! șoptește doamna Cristina. Ce-ai mai publicat pe urmă? o întreb. Aceea era cartea ta de debut. Ai început să-mi spui din nou pe nume, dar pe alt ton, surîde ea, apoi surîsul i se umbrește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
seara, cînd vii de la lucru cu încărcătura ta emoțională, să nu-ți aștearnă patul, ci să-ți arate creionul și coala albă care te așteaptă pe masa de scris!... Doamna Cristina se oprește și mă privește îndelung, cu ochi limpezi, senini. Face un gest scurt, prin care-mi spune "asta e tot", se întoarce apoi spre masă și zdrobește mai bine țigara în scrumieră. Bănuiești pentru ce ești căutat la combinat? mă întreabă. Cînd e vreo avarie mai mare, spun eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
de ciment și-o cruce durabilă...", îmi spun cu amărăciune. Brusc, în minte îmi apare pata aceea bej, ca o ceașcă de cafea cu lapte vărsată pe văzduhul cenușiu; bucle castanii și ochi mari, albaștri, ca o cupă de cer senin... "și prinde-n mîini și cupa și buclele iubitei..." mă înfioară amintirea unui vers din Omar Khayyam. Încă două-trei comenzi și intrăm pe aer... Dacă reușesc, înseamnă că am băut din cupă, acea cupă umplută dar niciodată plină ochi! de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
prinde-n mîini și cupa și buclele iubitei..." mă înfioară amintirea unui vers din Omar Khayyam. Încă două-trei comenzi și intrăm pe aer... Dacă reușesc, înseamnă că am băut din cupă, acea cupă umplută dar niciodată plină ochi! de zîmbetul senin al multor femei blestemul meu cel bun... Presiunea în separator crește continuu. Pun degetul pe butonul de deschidere a supapei prin care voi arunca azotul în atmosferă. Tensiunea în filtre s-a stabilizat la valoarea dictată de Graur. Vlad schițează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
puternică decît Livia... Să cred că a fost sinceră?!... Lîngă mine, aud aerul ieșind prin supapa unui ventil pneumatic, căruia i s-a comandat deschiderea. Sînt fericit sau ar trebui să fiu; am învins!... Am sorbit din cupa de cer senin... "Și prinde-n mîini și cupa și buclele iubitei", da! cupa o am, am sorbit din ea, dar unde-s buclele?!... De ce să-mi închei ziua de azi fără să-mi achit datoria?! Nu-s oare mai sărac în sufletul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
bună, moș Toadere! îi spun. Pornesc pe aleea dintre sere, sub privirea calmă a cîinelui, care a înțeles că sînt un prieten de-al bătrînului și nu mă mai latră. Merg încet, cu grijă, să nu deranjez tăcerea. Noaptea e senină, vremea s-a liniștit, iar zgomotul înfundat al combinatului, cu jocul feeric de lumini, mă face să-mi doresc din nou să mă întorc la masa de scris: trebuie să răzbesc cu scenariul acela despre viața de uzină! Aș vrea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
cu care a apărat Istoria. Unde o pot găsi? întreb eu speriat de propria-mi voce, pe care mi-o aud înainte de-a mă hotărî să întreb. Farmacista ridică privirea spre mine o privire clară, izvorîtă din doi ochi senini, care au învățat să pătrundă direct în suflet, cum au făcut-o ochii profesoarei atunci, seara tîrziu, cînd am stat împreună la aceeași masă. Chiar vreți s-o căutați? Mda... Mihai Vlădeanu, începe farmacista să surîdă, ducîndu-și instinctiv degetul arătător
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Incomozi pentru mediocritățile vremii! Dacă nu ți-a dat o carte, înseamnă că, în sinea ei, Cristina te consideră totuși un suflet mărunt, meschin, orgolios! Mihai!... "Ajungă-i zilei răutatea ei!" îmi strigă încet Brîndușa, tremurînd de furie. Cerul e senin, doamnă, arăt eu cu privirea în sus, deși ar fi trebuit să fie înnourat, să viscolească! Viscolul să vă prindă așa, dezbrăcată... Măcar din afară să vă lovească furtuna dacă în interior domnește zefirul. Sfînta seninătate calmă a celor ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
profesoara de Istorie. Dar, oare, ce altceva mai mult aș putea afla?! Va fi numită în locul lui Amariei ăsta-i esențialul! Ar fi trebuit să bănuiesc asta de atunci, din ziua cînd am văzut-o acoperind marea cu privirea ei senină... În alimentara se face curățenie. Casierițele numără banii, vînzătoarele duc marfa în frigidere, în timp ce ultimii cumpărători, destul de mulți pentru ora asta (sînt muncitoare și muncitori veniți din schimbul doi de la combinat), mai circulă între raioanele de salamuri și brînzeturi: nici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]