8,206 matches
-
roșesc din pricina asta, nu-i așa? Însă în societatea domniilor voastre sunt de prisos... N-o spun din vanitate... În răstimpul acestor trei zile am chibzuit și mi-am zis că trebuie să vă aduc acest lucru la cunoștință, în mod sincer și elegant, la prima ocazie. Există idei, există idei superioare despre care nu trebuie să încep să vorbesc pentru că negreșit îi fac pe toți să râdă; prințul Ș. mi-a adus aminte de asta chiar acum... Nu sunt în stare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
chiar că-i așa. Nu te gândi la mai știu eu ce, pur și simplu ne prostește, pe tine și pe noi toți, pentru că n-are altceva mai bun de făcut. Asta-i, la revedere! Știi sentimentele noastre? Sentimentele noastre sincere față de tine? Sunt neschimbate, niciodată și în nici o privință... dar... acum trebuie s-o iau pe aici, rămâi cu bine! Rar mi s-a întâmplat să nu-mi fie chiar așa boii acasă (vezi cum se zice?), cum nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
fi adăugat că biletul Aglaiei este unul de dragoste, că stabilește o întâlnire între doi îndrăgostiți, lui i-ar fi crăpat obrazul de rușine pentru omul acela și, poate, l-ar fi provocat la duel. Toate acestea erau întru totul sincere și el nu avusese niciodată îndoieli și nu-și permisese nici cel mai mic gând „dublu“ cu privire la posibilitatea ca această fată să-l iubească și chiar la posibilitatea ca el s-o iubească pe ea. Eventualitatea dragostei ei pentru el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
fi la Petersburg, mă înțelegeți? Poate că voi lipsi de-aici trei zile, într-un cuvânt, treburile mele au început să șchiopăteze. Deși problema nu-i foarte importantă, m-am gândit că trebuie să am cu dumneavoastră o explicație foarte sinceră, fără să mai pierd timpul, adică înainte de plecare. Acum o să stau și o să aștept, dacă-mi permiteți, până când vor pleca toți musafirii; pe deasupra, nici n-am unde mă mai duce; sunt atât de tulburat, încât nici somn nu-mi e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
și din această pricină râsul se înteți. Deși era în starea lui obișnuită „de seară“, de data aceasta Lebedev era prea surescitat și iritat de precedenta polemică „erudită“, iar în asemenea cazuri avea față de oponenții săi un dispreț infinit și sincer în cel mai înalt grad. — Nu-i așa! Prințe, acum o jumătate de oră ne-am înțeles să nu ne întrerupem unii pe alții; să nu râdem în timp ce unul vorbește; să i se permită să exprime liber tot ce are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
după vreo jumătate de minut de tăcere, ce-i asta? Oare am tras acum la sorți? îi privi el pe toți cu aceeași sinceritate ostentativă. Păi asta-i o trăsătură psihologică extraordinară! strigă el deodată, adresându-i-se, cuprins de sinceră mirare, prințului. E... o trăsătură de neînțeles, prințe! întări el, înviorându-se și parcă venindu-și în fire. Asta notați-v-o, prințe, țineți-o minte, căci, după cum mi se pare, adunați materiale despre pedeapsa cu moartea... Mi-a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
țel, spuse prințul, ridicându-se. Numai că, recunosc față de dumneata, Lebedev, sunt îngrozitor de alarmat; spune-mi, doar încă... într-un cuvânt, spui singur că încă îl mai bănuiești pe domnul Ferdâșcenko? — Păi pe cine altul? Pe cine să mai bănuiesc, sincere prinț? își împreună iarăși, înduioșător, mâinile Lebedev, zâmbind cu umilință. Prințul se încruntă și se ridică în picioare. — Vezi dumneata, Lukian Timofeici, o greșeală ar fi îngrozitoare. Acest Ferdâșcenko... n-aș vrea să-l vorbesc de rău... dar acest Ferdâșcenko
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
fâstâci prințul de tot, ascultă, acționează pe tăcute! Nu fă zarvă! Te rog, Lebedev, te implor... În cazul acesta, jur că o să te ajut, dar să nu știe nimeni, să nu știe nimeni! Puteți fi sigur de asta, prinț bun, sincer și cumsecade ce sunteți! strigă Lebedev cuprins de-o inspirație categorică. Puteți fi sigur că toate astea vor muri în nobila mea inimă! Cu pași ușori, împreună! Cu pași ușori, împreună! Doar chiar tot sângele meu... Prealuminate prinț, sunt josnic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
doar pe un om josnic: cu cine-i mai bine pentru el să aibă de-a face, cu un ticălos de teapa lui sau cu un om de o asemenea noblețe ca a dumneavoastră, prințe, care sunteți omul cel mai sincer din lume? Va răspunde: cu omul nobil și în asta se află triumful virtuții! La revedere, mult stimate prinț! Cu pași ușori... cu pași ușori și... împreună! Xtc "X" Prințul înțelese, în sfârșit, de ce îl lua cu frig de fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
punându-și prea multe speranțe în fratele ei și așteptând ceea ce el nu putea nicidecum să ofere. În orice caz, la Epancini acționa cu destulă abilitate: săptămâni în șir nu pomenea de fratele ei, spunea numai adevărul, era întotdeauna extrem de sinceră, se purta simplu, dar cu demnitate. Cât privește profunzimea conștiinței ei, nu se temea s-o scruteze și nu-și reproșa nimic, ceea ce o făcea să fie puternică. Numai un singur lucru și-l recunoștea uneori: faptul că și ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
mult mai puțin repeziți. — Măcar bine că ai o atitudine de filosof; eu, ca să-ți spun drept, mă bucur, spuse Varia. — Am scăpat de-o grijă; tu cel puțin. — Mi se pare că am vrut să-ți fac un serviciu sincer, fără să te judec și fără să te bat la cap; nici măcar nu te-am întrebat ce fel de fericire ai vrut să cauți la Aglaia. Crezi că... fericirea am căutat-o la Aglaia? — Ah, te rog, nu te apuca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
privirea sfredelitoare pe chipul prințului care se uita la el uluit; încă mai spera că-i va fi satisfăcută curiozitatea. — Nu înțeleg absolut nimic, exclamă prințul aproape mânios. Și... ești un intrigant teribil! izbucni el deodată în râsul cel mai sincer. Într-o clipă râse și Lebedev, iar privirea rugătoare îl trădă că speranțele i se limpeziseră și chiar se dublaseră. Știi ce vreau să-ți spun, Lukian Timofeici? Nu te supăra pe mine, dar mă mir de naivitatea dumitale! De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ai venit aici să-mi povestești în dimineața când ai plecat la Petersburg. Acum ai înțeles? — Ah, de cele patru sute de ruble vorbiți! exclamă Lebedev, lungind cuvintele, de parcă de-abia acum și-ar fi dat seama. Vă mulțumesc, prințe, pentru sincera dumneavoastră compătimire, care mă flatează peste măsură, dar... am găsit banii, chiar de mult. I-ai găsit! Slavă Domnului! — Exclamația este un semn de noblețe din partea dumneavoastră, deoarece patru sute de ruble sunt o pierdere prea mare pentru un om sărman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
trăsături... dar, dincolo de acestea, se vede că are inimă și o minte isteață, uneori amuzantă. Rafinamentul expresiilor, tonul respectuos îl flatară probabil pe general, deși uneori încă mai privea cu suspiciune subită. Dar tonul prințului era atât de firesc și sincer, încât era imposibil să lase loc îndoielii. Că are și calități bune, îl aprobă generalul, eu am susținut primul și mai că nu i-am dăruit acestui individ prietenia mea. Doar n-am nevoie de casa și ospitalitatea lui, având
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
o asemenea protecție, ciudățenia va părea mult mai puțin ciudată. Problema e că părinții nu erau câtuși de puțin în stare să decidă: „Există oare ceva ciudat în istoria asta și în ce măsură? Sau nu există nimic ciudat?“ Părerea amicală și sinceră a unor persoane de mare autoritate și competență era necesară tocmai în momentul de față, când, datorită Aglaiei, încă nu era nimic hotărât definitiv. În orice caz, mai devreme sau mai târziu, prințul trebuia introdus în societatea despre care n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
el cu încăpățânare, nu se știe de ce, despre generalul care încă trăia) chiar a fost un om genial!“ Stăruia în mod special asupra genialității, ca și cum din asta s-ar fi putut trage vreun folos în momentul acela. Văzându-i lacrimile sincere, Nina Alexandrovna îi vorbi în cele din urmă, fără pic de reproș și aproape cu duioșie: „Ah, aibă-vă Dumnezeu în pază, nu mai plângeți, Domnul o să vă ierte!“. Lebedev fu atât de uimit de aceste cuvinte, încât toată seara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
N. Însă, dacă ar fi știut că povestirea este veche, uzată, învățată pe de rost, că se răsuflase, ajungând să plictisească prin toate saloanele și că numai la inocenții Epancini putea trece iarăși drept o noutate, drept o amintire subită, sinceră și strălucitoare a unui om strălucit și extraordinar! În sfârșit, până și nemțoteiul-poetastru, deși se comporta neobișnuit de amabil și modest, mai că nu considera și el că vizita lui e o onoare pentru amfitrioni. Însă prințul nu observa reversul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
luat-o razna! spuse Belokonskaia, neputând să se abțină. — Laissez le dire*, tremură de tot, îi preveni din nou bătrânelul, cu vocea scăzută. Hotărât lucru, prințul nu era deloc în apele lui. — Și ce am văzut? Am văzut oameni distinși, sinceri, inteligenți. Am văzut un om în vârstă care mângâie și ascultă un băiețandru ca mine. Văd niște oameni capabili să înțeleagă și să ierte, niște oameni de-ai noștri aproape la fel de buni și afectuoși ca și cei pe care i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
este imposibil la noi; se poate oriunde, dar nu la noi. Cum să cred că acum sunteți cu toții niște iezuiți și niște impostori? Am ascultat ce a povestit mai înainte prințul N.: oare spusele dumnealui nu sunt de un umor sincer, inspirat, oare nu sunt bunătatea întruchipată? Oare asemenea cuvinte pot ieși din gura unui om... mort, cu inima și talentul sleite? Oare niște morți s-ar fi purtat cu mine așa cum v-ați purtat dumneavoastră? Oare acesta nu este un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
o secundă, foarte nostim: s-a ridicat puțin, a răspuns la plecăciunea lui Gavrila Ardalionovici, la surâsul jucăuș al Varvarei Ardalionovna și dintr-odată le-a trântit-o: „V-am chemat numai ca să-mi exprim personal satisfacția pentru sentimentele dumneavoastră sincere și prietenești, de care, dacă voi avea nevoie, fiți siguri că...“ Le-a făcut o reverență și cei doi au plecat, numai nu știu dacă au rămas cu buzele umflate sau au triumfat; Ganecika a rămas, firește, cu buzele umflate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ați venit totuși să ne „duelăm“? Imaginați-vă, vă credeam mai... spirituală... Se priveau fără să-și mai ascundă dușmănia. Una dintre cele două femei era chiar cea care cu puțin timp în urmă îi scria celeilalte scrisori atât de sincere. Și iată că toate sentimentele se spulberaseră de la prima întâlnire, de la primele cuvinte. Și? Se părea că în momentul acela nici una dintre cele patru persoane prezente în cameră nu găsea nimic ciudat în asta. Prințul, care nu mai departe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
indignat; fusese indignat și Keller, până în momentul alegerii lui drept cavaler de onoare, ca să nu mai vorbim de Lebedev, care chiar începuse să pună la cale intrigi împotriva prințului, împins și el tot de indignare, ba încă de una foarte sinceră. Dar despre asta vom vorbi mai târziu. În general, suntem de acord întru totul și în cel mai înalt grad cu cele câteva cuvinte, foarte tari și chiar profunde în sens psihologic, pe care Evgheni Pavlovici i le spusese prințului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
persoane din Petersburg, relatându-i în modul cel mai amănunțit și mai simpatic cu putință starea bolii prințului în momentul respectiv. Pe lângă exprimarea cea mai respectuoasă a devotamentului său, în aceste scrisori încep câteodată să apară (din ce în ce mai des) unele expuneri sincere de opinii, idei, sentimente, într-un cuvânt, începe să se manifeste ceva ce seamănă a sentimente prietenești și apropiate. Persoana aflată în corespondența aceasta (destul de intermitentă, ce-i drept) cu Evgheni Pavlovici, care i-a câștigat atenția și stima, este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
politice într-o cugetare unită și pot dovedi o dată mai mult că, în mijlocul divergenței de opiniuni asupra {EminescuOpXII 60} multor obiecte, sunt mai întîi de toate cetățenii unuia și aceluiași stat, mai întîi de toate români cari doresc din inimă sinceră prosperarea patriei lor. Deși actualul ministru al cultelor și instrucțiunei publice, d. Conta, în chiar ajunul prezentării proiectului d-sale de lege pentru reorganizarea învățămîntului, a părăsit treapta mai înaltă a unui om de specialitate, pe care erau dispuse a
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
unde sistematica încurajare a nulității și a feneantismului pe de o parte ar da naștere pe de altă parte unei discompuneri sociale capabile a învenina și pe vecini. Oficiosul "Journal de St Petersbourg" scrie în această privire: Simpatiile cele mai sincere ale Rusiei [î ]i sunt asigurate României în noua sa existență ca regat; dar nu există drepturi fără datorii ca corolarii. E permis a spera că guvernul român se va pătrunde din ce în ce mai mult de obligațiunea ce-i incumbă de-a
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]