6,505 matches
-
o singură realitate, dar care este distorsionată de diferitele interpretări care i se acordă. În viziunea lui Mannheim, accepțiunea negativă a ideologiei ca distorsionare a realității este eliminată odată cu anularea ideii existenței unei ordini unificate a lumii, a unei realități singulare care atrage interpretări diferite. Acesta este momentul în care se realizează trecerea de la concepția particulară, la "concepția totală asupra ideologiei", în contextul căreia "urmărim să reconstruim întreaga perspectivă a unui grup social, și nici individul concret, nici suma abstractă a
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
literară, în sunetul e (׀de pe׀), în vorbirea în grai moldovenesc în i (׀di pi׀), iar în vorbirea în grai muntenesc în u/ e (׀du pe׀). Este același fonem care diferențiază substantivul par de adjectivul pare, respectiv adjectivul la numărul singular par de cel la numărul plural pare. În alte contexte, fonemul are rol în diferențierea cuvintelor din serii paronimice (car par sar var dar rar far har iar jar țar zar), în cadrul cărora se disting, printr-un fonem, atât cuvinte
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
cuvânt paroxiton (cu accent pe vocala din penultima silabă: mi-ra-re) vs. cuvânt proparoxiton (cu accent pe vocala dintr-o silabă anterioară penultimei silabe: doc-to-ri-ță12); * omograf: zori (substantiv) vs. zori (verb), cântă (verb, modul indicativ, timpul prezent, persoana a III-a singular/ plural sau verb, modul imperativ, persoana a II-a singular) vs. cântă (verb, modul indicativ, timpul perfect simplu, persoana a III-a singular), pară (substantiv sau adjectiv, genul feminin singular) vs. pară (verb, modul indicativ, timpul perfect simplu, persoana a
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
vs. cuvânt proparoxiton (cu accent pe vocala dintr-o silabă anterioară penultimei silabe: doc-to-ri-ță12); * omograf: zori (substantiv) vs. zori (verb), cântă (verb, modul indicativ, timpul prezent, persoana a III-a singular/ plural sau verb, modul imperativ, persoana a II-a singular) vs. cântă (verb, modul indicativ, timpul perfect simplu, persoana a III-a singular), pară (substantiv sau adjectiv, genul feminin singular) vs. pară (verb, modul indicativ, timpul perfect simplu, persoana a III-a singular) etc. Intonația realizată "prin îmbinarea variațiilor de
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
doc-to-ri-ță12); * omograf: zori (substantiv) vs. zori (verb), cântă (verb, modul indicativ, timpul prezent, persoana a III-a singular/ plural sau verb, modul imperativ, persoana a II-a singular) vs. cântă (verb, modul indicativ, timpul perfect simplu, persoana a III-a singular), pară (substantiv sau adjectiv, genul feminin singular) vs. pară (verb, modul indicativ, timpul perfect simplu, persoana a III-a singular) etc. Intonația realizată "prin îmbinarea variațiilor de înălțime cu intensitatea și durata sunetelor, cu pauzele, tempoul și ritmul vorbirii și
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
cântă (verb, modul indicativ, timpul prezent, persoana a III-a singular/ plural sau verb, modul imperativ, persoana a II-a singular) vs. cântă (verb, modul indicativ, timpul perfect simplu, persoana a III-a singular), pară (substantiv sau adjectiv, genul feminin singular) vs. pară (verb, modul indicativ, timpul perfect simplu, persoana a III-a singular) etc. Intonația realizată "prin îmbinarea variațiilor de înălțime cu intensitatea și durata sunetelor, cu pauzele, tempoul și ritmul vorbirii și cu alte elemente fonice, legate de timbrul
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
verb, modul imperativ, persoana a II-a singular) vs. cântă (verb, modul indicativ, timpul perfect simplu, persoana a III-a singular), pară (substantiv sau adjectiv, genul feminin singular) vs. pară (verb, modul indicativ, timpul perfect simplu, persoana a III-a singular) etc. Intonația realizată "prin îmbinarea variațiilor de înălțime cu intensitatea și durata sunetelor, cu pauzele, tempoul și ritmul vorbirii și cu alte elemente fonice, legate de timbrul sunetelor și de culoarea vocii: mirată, emoționată, nedecisă etc." (Turculeț, 1999, p. 256
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
cu iinițial semivocalic), în flexiunea pronumelui personal propriu-zis și în conjugarea verbului a fi: eu, el, ei, ele, ești, este, e, eram, erați, erau etc.; * scrierea ea și pronunțarea ia în cazul formei pronominale de persoana a III-a, feminin, singular; * scrierea aglutinată a articolului hotărât enclitic -l și pronunțarea lui doar în varianta oficială a comunicării: copilul (vs. copilu în pronunția obișnuită); * scrierea cu b și pronunțarea cu p înaintea unei consoane surde în cuvinte precum: subtil, obține etc.; * scrierea
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
cuvinte precum: subtil, obține etc.; * scrierea cu x și pronunțarea -cs-/ -gzîn cuvinte ca excursie, exercițiu etc.; * scrierea și pronunțarea -csîn anumite cuvinte mai vechi vechi (a ticsi, micsandră, a catadicsi) sau mai noi (rucsac, cocs etc.); * scrierea cu -xla singular și cu -cșla plural, masculin, a unor cuvinte precum: complex/ complecși, fix/ ficși, ortodox/ ortodocși, perplex/ perplecși; formele de feminin plural păstrează scrierea cu -x-; * scrierea și pronunțarea sunt, suntem, sunteți (în loc de sînt, sîntem, sînteți); * scrierea cu î la începutul
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
viață/ vieți, piatră/ pietre, biată/ biet, băiat/ băieți, baia/ baie etc. sau cu -i: joia/ joi, aceștia/ acești, atâția/ atâți sau când nu există forme alternante: chiar, abia, fiară; * scrierea cu -eași pronunțarea -iaîn formele pronominale/ adjectivale pronominale de feminin singular: aceea, aceeași; scrierea și pronunțarea cu -iaa formelor pronominale/ adjectivale pronominale de masculin plural: aceia, aceiași; * scrierea cu -oași pronunțarea -uaatunci când -oaalternează cu -o-: cuvioasă/ cuvios; * scrierea și pronunțarea -uaatunci când -uaalternează cu -uă-: roua/ rouă, ziua/ ziuă, a
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
pe, din [scris] (modul supin), a, al, ai, ale [mamei] (cazul genitiv), grație, datorită, mulțumită, conform, potrivit, contrar, aidoma, asemenea [lor] (cazul dativ), înaintea, contra [lor] (cazul genitiv), spre, în [casă] (cazul acuzativ), o [fetiță] (cazul nominativ-acuzativ, genul feminin, numărul singular), niște [băieți/ fete/ copii] (cazul nominativ-acuzativ, numărul plural), a [ajuns] (timpul perfect compus, persoana a III-a, singular), voi [veni] (timpul viitor, persoana I, numărul singular), [ar/ să] fi [vrut] (timpul perfect), foarte [frumos] (gradul de comparație superlativ absolut), se
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
aidoma, asemenea [lor] (cazul dativ), înaintea, contra [lor] (cazul genitiv), spre, în [casă] (cazul acuzativ), o [fetiță] (cazul nominativ-acuzativ, genul feminin, numărul singular), niște [băieți/ fete/ copii] (cazul nominativ-acuzativ, numărul plural), a [ajuns] (timpul perfect compus, persoana a III-a, singular), voi [veni] (timpul viitor, persoana I, numărul singular), [ar/ să] fi [vrut] (timpul perfect), foarte [frumos] (gradul de comparație superlativ absolut), se [gândea] (diateza reflexivă, persoana a III-a) etc.; * gramaticală de tip raportual cuvântul marcând un anumit raport sintactic
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
cazul genitiv), spre, în [casă] (cazul acuzativ), o [fetiță] (cazul nominativ-acuzativ, genul feminin, numărul singular), niște [băieți/ fete/ copii] (cazul nominativ-acuzativ, numărul plural), a [ajuns] (timpul perfect compus, persoana a III-a, singular), voi [veni] (timpul viitor, persoana I, numărul singular), [ar/ să] fi [vrut] (timpul perfect), foarte [frumos] (gradul de comparație superlativ absolut), se [gândea] (diateza reflexivă, persoana a III-a) etc.; * gramaticală de tip raportual cuvântul marcând un anumit raport sintactic, în propoziție sau în frază: [Mama] și [tata
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
unor clase semantico-gramaticale diferite): ai ("usturoi" substantiv) ai [un frate] (verb predicativ) ai [citit] (verb auxiliar) ai [lui] (articol posesiv genitival) ai [ai, ai!] (interjecție); * omonime morfologice (având valori morfologice diferite): [el] scrie (verb, indicativ prezent, persoana a III-a, singular) scrie! (verb, modul imperativ, persoana a II-a, singular) [poate] scrie (verb, modul infinitiv, timpul prezent); acestora li se subordonează și așa-numitele omonime afixale, care marchează categorii gramaticale diferite: [a] spera (a sufix pentru modul infinitiv) sperași (a sufix
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
frate] (verb predicativ) ai [citit] (verb auxiliar) ai [lui] (articol posesiv genitival) ai [ai, ai!] (interjecție); * omonime morfologice (având valori morfologice diferite): [el] scrie (verb, indicativ prezent, persoana a III-a, singular) scrie! (verb, modul imperativ, persoana a II-a, singular) [poate] scrie (verb, modul infinitiv, timpul prezent); acestora li se subordonează și așa-numitele omonime afixale, care marchează categorii gramaticale diferite: [a] spera (a sufix pentru modul infinitiv) sperași (a sufix pentru timpul perfect simplu) sperau (a sufix pentru timpul
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
anumite mărci/ flective 80 cuvinte-flectiv (articole, prepoziții, conjuncții, verbe, adverbe) flective propriu-zise (desinențe, sufixe), marcă Ø și flective contextuale (context, topică): * desinențele mărci pentru categoriile gramaticale de persoană, gen, număr, caz: scrii (-i = desinență pentru persoana a II-a, numărul singular), atentă (-ă = desinență pentru cazul nominativ/ acuzativ, genul feminin, numărul singular); * sufixele mărci pentru categoriile gramaticale ale modului și ale timpului, respectiv auxiliare în flexiune: citind (-ind = sufix modal pentru gerunziu), citisem (-i = sufix temporal pentru perfectul simplu, -se= sufix
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
propriu-zise (desinențe, sufixe), marcă Ø și flective contextuale (context, topică): * desinențele mărci pentru categoriile gramaticale de persoană, gen, număr, caz: scrii (-i = desinență pentru persoana a II-a, numărul singular), atentă (-ă = desinență pentru cazul nominativ/ acuzativ, genul feminin, numărul singular); * sufixele mărci pentru categoriile gramaticale ale modului și ale timpului, respectiv auxiliare în flexiune: citind (-ind = sufix modal pentru gerunziu), citisem (-i = sufix temporal pentru perfectul simplu, -se= sufix temporal pentru mai mult ca perfect), copilul (-u= sufix flexionar, facilitând
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
și cazul cuvintelor pe care le însoțesc: copiilor (-lor = articol hotărât enclitic, marcă pentru cazul genitiv/ dativ, genul masculin, numărul plural), a lui (a = articol posesiv-genitival, marcă pentru cazul genitiv al cuvântului care indică posesorul, respectiv pentru genul feminin, numărul singular în cazul cuvântului care denumește obiectul posedat); articolele demonstrative-adjectivale au rol de marcă pentru categoria gramaticală a gradelor de comparație: cel mai util (cel + adv. mai = marcă pentru gradul de comparație superlativ relativ de superioritate); * prepozițiile mărci pentru categoria gramaticală
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
a gradelor de comparație: foarte util (foarte = marcă pentru gradul de comparație superlativ absolut), mai util (mai = marcă pentru gradul de comparație comparativ de superioritate); * marca Ø în opoziție cu mărci concrete: frumosØ (desinența Ø = marcă pentru genul masculin, numărul singular) vs. frumoși (-i = desinența pentru masculin, plural); * contextul: Cântă și tu! Cântă [și el + eventual, gest indicativ către autorul acțiunii]. (contextul este cel care face diferența între persoana a II-a a verbului la modul imperativ și persoana a III
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
rolul interlocutorului/ persoana cu care se vorbește), persoana a treia (instanța tematică reflectată în actul comunicativ respectiv/ persoana despre care se vorbește); genul face trimitere către genul natural și analogiile cu acesta (masculin feminin neutru); numărul presupune opoziția unicitate multitudine (singular plural); cazul reflectă raportul subiect obiect, determinat determinant (nominativ, acuzativ, genitiv, dativ, vocativ); gradele de comparație presupun indicarea gradului în care apare o însușire la diferite obiecte sau la același obiect în contexte diferite sau în care apar însușiri diferite
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
tineret), compunere (Ștefan cel Mare, câine-lup) sau conversiune (frumosul, un intrând, mersul) etc.; * capacitatea de a trimite către un element considerat izolat sau ca mulțime de elemente și reflectarea acestei capacități la nivelul formei: substantive propriu-zise (cu forme distincte pentru singular și plural: copil copii) vs. substantive defective de singular/ pluralia tantum (substantive care au formă doar pentru plural: icre, zori, Carpați etc.) vs. substantive defective de plural/ singularia tantum (substantive care au formă doar pentru singular: șah, foame, sete, aur
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
un intrând, mersul) etc.; * capacitatea de a trimite către un element considerat izolat sau ca mulțime de elemente și reflectarea acestei capacități la nivelul formei: substantive propriu-zise (cu forme distincte pentru singular și plural: copil copii) vs. substantive defective de singular/ pluralia tantum (substantive care au formă doar pentru plural: icre, zori, Carpați etc.) vs. substantive defective de plural/ singularia tantum (substantive care au formă doar pentru singular: șah, foame, sete, aur, rouă etc.); * capacitatea de a trimite către un referent
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
cu forme distincte pentru singular și plural: copil copii) vs. substantive defective de singular/ pluralia tantum (substantive care au formă doar pentru plural: icre, zori, Carpați etc.) vs. substantive defective de plural/ singularia tantum (substantive care au formă doar pentru singular: șah, foame, sete, aur, rouă etc.); * capacitatea de a trimite către un referent masculin/ feminin și reflectarea acestei capacități la nivelul formei: substantive mobile (substantive care au forme distincte pentru genurile masculin și feminin: student studentă diferență de gen marcată
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
diferiți) vs. substantive epicene (substantive în cazul cărora distincția masculin feminin nu este concretizată în planul formei: privighetoare, crocodil, uliu, ciocănitoare etc.); Categoriile gramaticale ale substantivului sunt: * genul: copil (genul masculin), primăvară (genul feminin), stilou (genul neutru); * numărul: copil (numărul singular) copii (numărul plural); * cazul: Copilul este vesel. (cazul nominativ); Merge la bunici. (cazul acuzativ); Dorința mamei era importantă pentru el. (cazul genitiv); I-a dăruit mamei o carte. (cazul dativ); Mamă, mă ajuți, te rog? (cazul vocativ). Prin raportare la
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
de marcă a diferitelor categorii gramaticale ale substantivelor/ elementelor pe care le însoțește: A luat-o de soție pe fata cea mică a împăratului, pe cea care era cea mai frumoasă. articolul hotărât enclitic -a = marcă pentru genul feminin, numărul singular, cazul acuzativ; articolul demonstrativ-adjectival cea = marcă pentru genul feminin, numărul singular, cazul acuzativ; articolul posesiv-genitival a = marcă pentru cazul genitiv al substantivului împăratului și pentru genul și numărul substantivului fata; articolul hotărât enclitic -lui = marcă pentru genul masculin, numărul singular
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]