6,992 matches
-
prefecți, profesori, studenți, fără ca să ne creeze însă acel curent de dezmorțire pe care-l așteaptă de atâta vreme provincia.” Cele afirmate erau valabile nu numai pentru Bucovina ci și pentru Basarabia și Transilvania. Intervievat într-o anchetă literară asupra „spiritualității provinciei” de către Noua gazetă de Vest (nr.545/1938) din Oradea, Mircea Streinul afirma: „Cunosc din experiență cazul unui ziar care cât timp a stat sub conducerea mea și a poetului Iulian Vespar, a fost citat și cunoscut în întreaga
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
pe care Eliade le invoca pentru necesitatea studiilor de iranistică în România. Revine și mai târziu, tot mai (sau la fel de) marginal: prezența misterelor mithraice pe teritoriul Daciei nu ar constitui nici primul, dar nici ultimul „contact al acestui popor cu spiritualitatea iraniană”3, sau „în formarea poporului și a civilizației geto-dace, elementele iraniene (scitice), dar mai ales celtice au jucat un rol important; în urma acestor influențe și simbioze substratul traco-cimerian a primit înfățișarea culturală specifică, care îl distinge de culturile tracilor
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
Cred că trebuie să pregătim o nouă generație care va fi poate capabilă să atace ea marile probleme. Misiunea noastră este de a atrage atenția asupra propriilor noastre neatenții și asupra acelora ale predecesorilor noștri. Trăim o teribilă criză a spiritualității; de-a lungul acestei crize, suntem obligați să arătăm anumite valori pe care doar noi suntem în stare să le vedem în ea și să le înțelegem. În acest sens, rămânem în istorie și facem „istoricism”. Însăși contemporaneitatea noastră ne
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
conferințelor Eranos din 1951: „Îi cunoscusem pe amândoi șAlice și Roger Godelț în toamna anului 1949. Cardiolog de reputație mondială, dr. Roger Godel era directorul spitalului Companiei Canalului de Suez la Ismailia, dar îl interesau de asemenea Grecia antică și spiritualitatea indiană. Vizitase de mai multe ori India, cunoscuse pe Ramana Maharishi. Mi-a vorbit despre cartea la care lucra, intitulată îndrăzneț L’Expérience libératrice. După acea călătorie în Elveția, am ajuns buni prieteni. Câțiva ani mai târziu Alice și Roger
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
Eminescu prin "inextricabila propensiune spre comic" a Divinului. Cam șubredă argumentația! Altfel îl vede Gheorghe Grigurcu și aderența sa la comic: "Făcînd teribile artificii de inteligență ingenioasă și expresivitate, folosind o strategie culturală strălucitor-combinatorie pentru a-și masca deficitul de spiritualitate, inaderența la metafizic, idiosincrasia în fața tragicului, G. Călinescu ilustrează un caz de tragism încorporat". De remarcat observația lui Ion Bălu din cartea menționată: "Ascendența sa asupra antecesorilor, contemporanilor și a criticilor din generațiile următoare a fost enormă și prielnice împrejurări
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
periferie a valorilor și măsurilor realității, pe mine, infinit de mărunta și perisabila ființă vie, tot acest „teatru” enorm și vast, teatru al Mișcării și al Materiei, nu cumva Își găsește echilibrul tocmai În infima și „disprețuita” mea ființă? În spiritualitatea mea născută atât de labirintic și În urma unor atât de Îndelungate și contorsionate prefaceri istorice ale materiei, cea care, printr-un „act” Încă neexplicat, profund ciudat, paradoxal, a făcut saltul enorm din anorganic spre organic și apoi, Încă o dată, un
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
mă strivi printr-o enormă materialitate, Timp și distanțe - dar, ce mai Înseamnă distanțe la aceste proporții?! -, mă privește tocmai pe mine, infima și perisabila gâză de la „marginile imperiului”, așteptând tocmai de la mine, În măsura În care am curajul și echilibrul propriei mele spiritualități, forța propriei mele conștiințe, „sensul” și „finalitatea” Întregului orizont vizibil și invizibil. Dacă, nu-i așa, aceste două „instrumente” ale modului nostru de a fi, de a gîndi, sunt cele ultime și eficiente În rezolvarea și „Înțelegerea” procesului infinit complex
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
mă Îndrept plin de orgoliu și mai ales de o ciudată bucurie de a fi! - și declar a fi, a deveni cu adevărat, dacă nu scopul, atunci oricum centrul acelei demonstrații gigantice de materie și mișcare: prin simpla, consecventa mea spiritualitate, ea Însăși un alt firmament, răsfrânt Înlăuntru. Spre care... Înlăuntru?! Nu știu. Nu știu, dar... oricum, dacă nu spre hăurile instinctelor și spaimelor mele milenare, atunci spre acea zestre formidabilă de intuiții și presimțiri, moment și loc În care suntem
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
nu. Dar ea, divina Moarte - pentru a o animiza Încă o dată! -, așteaptă totuși și „cealaltă reacție”, paradoxală, tragică: revelația ei, adică Înțelegerea cu adevărat a acestei spaime animalice care ar trebui, la „Întîlnirea”, aș zice, cu fecunda și grava noastră spiritualitate, să producă acea „Înviere”, o revelație a existenței, a darului Înalt, magnific și uneori insuportabil de viu, de „frumos”, pe care ni-l fac zeii. Și aici, iată, consemnăm iarăși o față dublă, duplice, ambiguă, a darului de care vorbim
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
despre geți: „cei mai viteji și mai drepți dintre traci“ (propoziție scoasă Însă din context; Herodot sublinia, de fapt, alteritatea geților În raport cu grecii, o anume notă de primitivism a acestora și caracterul mai mult pasional decât rațional al reacțiilor lor). Spiritualitatea dacilor și Îndeosebi religia lor — cultul lui Zalmoxis — s-au constituit, de asemenea, În argumente favorabile. Zalmoxis este cu adevărat un caz. Și el Își face intrarea pe scenă tot În Istoriile lui Herodot.<endnote id="3"/> Părintele istoriei spune
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
coeficient intelectual probabil superior altora. Dacă din asemenea Însușiri nu a ieșit ceva mai bun, de vină sunt și ei Înșiși (mai puțin harnici decât inteligenți), dar, cu siguranță, În primul rând „ceilalți“. Nu lipsesc nici interpretările care văd În spiritualitatea românească, deschisă spre nemărginirea cosmosului și spre marile Întrebări ale existenței, o sinteză superioară În raport cu spiritul pozitiv și tehnologic al Occidentului (orgolioasă interpretare, exprimată de filozofi ca Lucian Blaga, În Spațiul mioritic, 1936, sau Constantin Noica, În Sentimentul românesc al
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
avere, interes și altele, și e instructiv - uneori chiar și amuzant! - să ne consultăm dicționarele elaborate sub comunism, chiar și cele realizate sub egida Academiei - a „acelei” Academii! -, în care multe noțiuni ce țin de economia liberă, de ideologie, de spiritualitate sunt sau eludate, expediate sumar, sau interpretate tendențios. Iar azi, într-o Românie în sfârșit liberă, aceste noțiuni, eludate sau ocultate sub comuniști, își iau cumva revanșa, explodând pur și simplu, vezi cuvântul „privat”, care a dus aproape la o
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
și psihologic! -, o poezie „de tip francez!”, anti-retorică, opusă total registrului liric al prietenului meu „absolut”, Nichita, ce practica retorismul liric, el, insul „umed” - Geo, insul „uscat”! Îmi plăcea și omul, statura sa medie, „seacă”, plin de umor, de-o spiritualitate jucată, foarte „franțuzească” și ea, o „spiritualitate sportivă”, neostentativă, ocolind cu un tact ieșit din comun situațiile inflamate, vulgare, mizere intelectual și grandomane, atât de curente pe malurile Dâmboviței... Eram mândru că el, mai în vârstă și făcând net parte
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
anti-retorică, opusă total registrului liric al prietenului meu „absolut”, Nichita, ce practica retorismul liric, el, insul „umed” - Geo, insul „uscat”! Îmi plăcea și omul, statura sa medie, „seacă”, plin de umor, de-o spiritualitate jucată, foarte „franțuzească” și ea, o „spiritualitate sportivă”, neostentativă, ocolind cu un tact ieșit din comun situațiile inflamate, vulgare, mizere intelectual și grandomane, atât de curente pe malurile Dâmboviței... Eram mândru că el, mai în vârstă și făcând net parte dintr-o altă generație literară, mă acceptă
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
90! - nici o editură importantă franceză nu a arătat vreun interes deosebit față de „producțiile” noastre autohtone, admirându-i însă pe Ionescu și Cioran, scriitori formați aici, la noi, lansați „la ei”, dar păstrându-și până la sfârșit elementele esențiale ale formației și spiritualității românești!... Iar scriitorii francezi care ne-au vizitat după revoluție au venit, au vorbit frumos, inteligent, cu acel patos uscat și fin al intelectualilor francezi de vârf, dar... nu au dat vreun semn mai profund, mai „durabil” de „recunoaștere” a
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
mai ales, pe propria lor fire, sceptici și fataliști; fataliști prin fire, dar și din imitație, din spirit de turmă, deoarece există un spirit de turmă și al elitei! Nordic, încă o dată, în cazul meu înseamnă refuzul decis al fatalismului, spiritualitate istorică ce ne apasă de secole, venită din acel „sud-estic” european, din orientalitatea turcă și greacă de suprafață, o filozofie a vieții adusă de marile vânturi ale Asiei, contrazicând în esență dinamica gândirii europene, Faust-ul goethean ce-și iese din
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
comisia sa pentru mandate va examina proiectele relative la statutul Palestinei. Țara Sfântă și Societatea Națiunilor: cum de nu s-a înțeles, cu douăzeci de ani în urmă, că pentru a-i conferi Societății Națiunilor o autoritate durabilă printre oameni, spiritualității ei i-ar trebui un centru de elecțiune pe suprafața globului, i-ar trebui "compus un loc", așa cum faci atunci când meditezi pentru a te menține în prezența lui Dumnezeu. Pentru că spiritualitatea acestei Societăți n-ar trebui să fie simpla sumă
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
-i conferi Societății Națiunilor o autoritate durabilă printre oameni, spiritualității ei i-ar trebui un centru de elecțiune pe suprafața globului, i-ar trebui "compus un loc", așa cum faci atunci când meditezi pentru a te menține în prezența lui Dumnezeu. Pentru că spiritualitatea acestei Societăți n-ar trebui să fie simpla sumă a tuturor egoismelor nationale admise să facă parte din ea, și nici simulacrul unui curcubeu sincretic, ci centrarea pe un oraș real, istoric, Orașul Sfânt, Al-Qods, Ierusalimul, visio pacis conform etimologiei
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
vă rugați pentru întoarcerea la minimalismul apostolic. Suntem, aici, departe de așa ceva. În fața acestui talmeș-balmeș siropos, trebuie să admitem că Isus a ridicat prea sus ștacheta, că a avut o părere prea bună despre forțele noastre atunci când a mizat pe spiritualitatea pribegiei, pe cultul privațiunii și al secretului. Noi ăștia resimțim nevoia solidarității cot-la-cot, simțim din când în când nevoia de a ne lega ființa de niște pietre care să aibă, spre deosebire de noi, imensa virtute de a rămâne acolo unde sunt
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
primesc pe bunul Dumnezeu fără spovedanie, acum descopăr spovedania fără Dumnezeu. Starea civilă, actul de naștere. Necredincioșii cred că cei care-și zic credincioși cred în dogma lor. Ori ei se atașează de ceva mai serios: de ritualurile lor. O spiritualitate subiectivă aproape că ar păta acest tablou în care filiația e o mărturie suficientă. Așa se explică faptul că libanezul, indulgent și împăciutor în viața privată, se poate transforma într-un energumen dezlănțuit de îndată ce drepturile comunității i se par a
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
face cu paștuni, anatolieni sau marocani? Fără îndoială, un profet care se fixează într-o anume glie renunță la aripile-i profetice. A închide istoria mânturii universale într-un Landerneau* reduce economia divină la stadiul de politică locală și ucide spiritualitatea încă din fașă: oamenii cred că se alătură Sfântului Petru, lui Ali, lui David, Sfântului Sergiu, și de fapt se încleiază în văgăuna naturală până când mantia de purpură se acoperă cu nelegiuiri murdare și cu fleacuri ridicole. Rămâne o învățătură
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
și maran, rămâne evreu toată viața. În schimb, în creștinism se intră ușor, și se iese din el la fel de ușor. În acest caz, hotărârea nu-i aparține decât autorului actului, în sufletul și în conștiința lui. Religia e a grupului, spiritualitatea a individului, și deci fiecare mesaj profetic este ca un trunchi din care cresc două ramuri, una pentru spiritul trupului, cealaltă pentru spirit pur și simplu. Creștinului îi vine mai ușor să împace sensul interiorității cu cel al organizării și
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
să crezi că-ți servești patria calomniind pe cei care au întemeiat-o. Veacurile unei națiuni sunt foile aceleiași cărți. Adevărații progresiști pleacă de la înțelegerea respectuoasă a trecutului. *1 Fluviul uitării ne leapădă în genunea trecutului. Numai ce-a fost spiritualitate și bine în noi rămâne la soarele vieții, radiind. *1 În Maramureș, în munte, încă se întrebuințează focul primitiv aprinzând lemnul prin frecare. I se zice foc viu. Se trec oile pe subt el, ca să fie ferite de molime. Ritualul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
pe durata unui an toate fazele cosmogonice care au avut loc ab origine. De fapt, anul sacru reia fără încetare Creația, omul este contemporan al cosmogoniei și al antropogoniei pentru că ritualul îl proiectează în epoca mitică”. Chintesență a aspirației și spiritualității umane, „inițierea este modelul tuturor riturilor de regenerare, de stabilire a unei ordini noi”. Modul în care lumea tradițională românească este reîncărcată cu energiile primare de o fecunditate maximă face obiectul lucrării de față, structurile inițiatice ce impun construcția ei
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
vegetale: condeiul științei stă după ureche, buzele preiau frumusețea rodnică a florei și, poate, sunt capabile să cânte ca din frunză. Seria completă de însemne „tatuate” apare și întrun basm din Purcăreni, Argeș, în care spicul grâului ca emblemă a spiritualității fertile este ulterior decodat de povestitor ca metaforă pentru părul solar: „Împăratu tot să uita pă el și-a văzut că are un semn soarele-n piept, luna-n spate, în doi umăraș’, doi luceferaș’, capu îi era ca spicu
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]