8,805 matches
-
un cadru eminamente rațional sau măcar o explicație științifică misterului terifiant care sufocă personajele. Aici, ne confruntăm, în expresia lui George Slusser, cu "un exemplu de étrange, de categorie a supranaturalului explicat de secol al XVIII-lea, în care întâmplările stranii sunt, în cele din urmă, reîncadrate în domeniul realității comune" (2002: 70). Câteva dintre episoadele primului bruion se regăsesc în varianta finală, precum incidentul legat de carafa cu apă sau experiența cu oglinda. Faptul că medicul însuși nu știe dacă
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
și lapte, fără a se atinge de hrana solidă (10 iulie): "M-am repezit către masă. Cârpele cu care învelisem sticlele rămăseseră imaculate. Am desfăcut sforile, tremurând de teamă. Cineva băuse toată apa! Cineva băuse tot laptele". O experiență psihiatrică stranie (destul de deficitar inclusă în narațiune, mai ales din cauza proporțiilor) îl tulbură și mai tare pe erou (16 iulie): "M-am întors la hotel; n-am putut să mănânc". Cunoscuții se arată sceptici (19 iulie): "Multe persoane cărora le-am povestit
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
doua jumătate a secolului al XVIII-lea, odată cu înflorirea romanului gotic englez. Pe atunci, în Țările Române, nu exista un gust public orientat în direcția traducerilor și nici măcar prozatori izolați care să imite modelele occidentale. De aceea, dacă se exclude strania anticipare a acestui gen de atmosferă beletristică, diseminată în mod cu totul excepțional în opera lui Miron Costin (1633-1691), primele nuclee epice terifiante în literatura noastră apar abia în perioada pașoptistă, la autori formați intelectual în Occident sau măcar supuși
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
moare împușcată chiar de pețitorul ei. Supus unui proces răsunător, eroul este condamnat la zece ani de temniță, din care nu ispășește decât puțin, fiindcă domnitorul îi acordă o grațiere. Ieșit, astfel, din pușcărie, boierul trece prin mai multe întâmplări stranii. Una dintre acestea este întâlnirea cu fosta slugă, Ion, care, fără a-l recunoaște, îi povestește cum stăpânul său, ajuns, în noaptea Sfântului Andrei, la o moară de vânt blestemată, a fost luat de iele prin văzduh și cum s-
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
în text), căci toate (subl. în text) o dată le cuprindeam". Într-un cadru cu hipotexte detectabile în viziunile ascensional-paradiziace ale lui Dante, companioana de drum a eroului devine Elena cea timpuriu pierdută, "sufletul lumii, stăpâna veciniciei". În muzica astrelor, intonată, straniu, chiar de femeia în alb, eroul își uită promisiunea inițială, aceea de a n-o atinge, și, întocmai precum Orfeu, nerăbdător să atingă trupul moartei Euridice, o sărută. Cum însă nu există nici un Hermes care să-i întoarcă umbra în
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
transfigurată și copilul [...] percepe goana trăsurii ca o pendulare între spații demonice și spații celeste" (2002: 133). Dacă spațiul exterior este constant, atunci variațiile experienței sunt generate exclusiv de succesiunea nocturn-diurn. Cred, de aceea, că ar fi vorba despre o stranie prozopopee a nopții, a cărei fenomenologie obscură amenință, în timp ce prozopopeea subsecventă a zilei se configurează în jurul unui "elan ascensional". Starea de expectativă se nutrește din sine, înfometată de propria consistență, precum i se întâmplă unui celebru personaj balcanic din poezia
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
Trubadur. Acolo, "gardianul" protagonistului își descoperă, la miezul nopții, protejatul în postură de somnambul. Acesta din urmă, aflat dincolo de frontierele catifelate ale raționalului, iese din casă și ajunge în grădină, lângă un dud bătrân. Ceea ce urmează este terifiant în chip straniu, lipsa de reacție a naratorului fiind responsabilă de tragedie: "Tremuram de frică. Nu știam ce să fac. El [...] se agăță de primele ramuri, se îndoi de mijloc, rezemându-se în picioare și începu să suie printre crăcile groase ale dudului
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
cu brațul drept ridicat, și auzirăm ca un șuier de vânt, ș-apoi se auzi de trei ori, cu glasul cel mai curat omenesc: Nu-i, și nu-i, și nu-i"". Este vizibilă o gradație a elementului insolit, mai straniu decât în narațiunea precedentă; epilogul este sapiențial: "Noi, cei șase, n-am mai băit acolo nici un ceas: știam că aur nu-i. Ceilalți însă ne crezură nebuni și au muncit mai departe", efortul zadarnic întinzându-se pe durata a patru
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
vegetația tundrei, deopotrivă austeră și exotică, sunt tot atâtea elemente care compun setting-ul consistent al narațiunii. Detaliile sunt aproape teratologice, de respirație dantescă, iar simpla enumerare, efectuată prin parataxă, devine sugestivă: "Prin mâzga hleioasă câteva zeci de pitici, pociți și stranii, se băteau într-un vălmășag de forme omenești împleticite capete însângerate, picioare pe jumătate goale agitate prin văzduh, brațe încordate, mâni încleștate". Melanjul corporal împins la paroxism face ca toate componentele să apară indiscernabile; orice tentativă de individualizare a reacției
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
exotice, marchizul de Custine. Oricum, merită subliniat faptul că estetica sublimului ca sursă a terorii, cu artificiile ei geologice de dezordine aparentă, radiografiate cu migală încă din secolul al XVII-lea de Thomas Burnett în Telluris theoria sacra, cu peisajele stranii ale unor Hubert Robert sau Caspar David Friedrich, nu a fost foarte productivă în sfera literaturii române, interesată să exploreze fie seducătoarea mecanică a emoțiilor, fie patologicul izolării sau al damnării. În afară de pasajele susmenționate din proza lui Stere, favorizate, fără
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
Farm, "un șobolan mai frumos și mai sprinten, cu chip mai arătos și cu uitătură mai semeață", devenit căpetenie ad hoc, proclamă cu emfază victoria. Informat că Wilhelm Temerarul a scăpat totuși, proaspătul zbir cere nimicirea ultimului om. Printr-o stranie inversiune de roluri, șobolanii înspăimântați își anunță stăpânul că Wilhelm se apropie și că el nu poate fi ucis, fiindcă "s-a schimbat". Metamorfoza este uluitoare: "chiar atunci, într-o liniște și-o înmărmurire ce cuprinse toată încăperea, se putu
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
putu vedea intrând în sala tronului, singur și șchiopătând, un șobolan mare și roșu, care semăna leit la chip cu Wilhelm Temerarul, Duce de Brabant". Terifiantul cu substrat (aparent) de poveste se sfârșește într-o parabolă cu nuanțe politice, anticipând, straniu, romanul Șobolanul, elaborat, în 1979, de Andrzej Zaniewski. De altfel, în articolul consacrat autorului în Dicționarul scriitorilor români, se deplânge "mobilizarea imaginației fantastice în slujba ilustrării alegorice a unor teze extraliterare" (1995-2003: I, 262). * * * A doua proză de teroare semnificativă
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
regizorului Danny Boyle, 28 Days Later.) Nici măcar preotul nu este cruțat: lângă altar, "întins ca într-o ultimă încordare, zăcea scheletul celui ce fusese preot, îmbrăcat în resturile roșii ale sfintelor lui haine". Duja își conduce grupul către palat, care, straniu, nu se înfățișează delabrat, precum restul cetății. Pustiul locului este tulburat de apariția unui bătrân înveșmântat în hlamidă 61, care-i poftește, cu gesturi de infinită curtoazie, în sala cea mare a palatului, la nunta regală. Aici, expediția suferă un
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
de văzut, vedeam bine: ceva mergea înaintea mea. Frica începu să mă cuprindă așa cum te cuprinde înghețul. părea că orice părticică din mine tremură, e gata s-o ieie la fugă, să lovească". Disperat, omul se lansează în urmărirea ființei stranii, simultan înfricoșat și atras de aceasta, străbătând pădurea deasă și ostilă și oprindu-se abia în fața unui masiv muntos, din măruntaiele căruia se deschide o ușă de piatră. După ce vizitatorul pătrunde înăuntru, intrarea se zăvorăște în urma sa, ca într-un
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
spirit deprimant marcată de un pesimism care nu întîrziase să dea un aer crepuscular producțiilor literaților" (1991: 32). Omul costinian posedă, de aceea, "o acută conștiință a răului pricinuit de cumplitele vremi (subl. în text)" (Curticăpeanu, 1975: 42). Printr-un straniu fenomen de contaminare fenomenologică, materia epic-descriptivă împrumută ceva din tușele distopice în care se înfățișează istoria, astfel încât naratorul alunecă, de cel puțin două ori, în evocări vii ale apocalipticului, respectiv cruzimii. În definitiv, este perfect plauzibil ca intuiția lui Eugen
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
static și elementele descriptive reduse proporțional favorizează evocarea: viața lui Leiba Zibal, deși lungă, nu a fost una fericită. Tinerețea i-a fost marcată de violență inexplicabilă și gratuită, iar incidentul petrecut pe când era băiat de prăvălie anticipează, ca o stranie prolepsă narativă, drama din prezent: "Doi hamali coborâseră în beci un boloboc sub privigherea băiatului Zibal. O neînțelegere se ivi între dânșii la împărțeala câștigului. Unul dintre ei luă un crâmpei de lemn ce-l găsi la îndemână și lovi
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
a înnoptat de-a binelea, hangiul nu poate dormi. Nu știe dacă frânturile de conversație din fața porții, pe care urechea sa amăgită le percepe, sunt ale unor tâlhari, conduși de Gheorghe. Tensiunea, acumulată până la refuz în paginile precedente, atinge contururi stranii. Zgomotele monotone îl tulbură pe anxios: nemaisuportând bătăile ceasornicului, "[o]mul nostru puse mâna pe limba ce se legăna și-i stinse mișcarea". Exteriorul se mută, brusc, în interior; teroarea fenomenologică a obiectelor se transferă la nivel somatic. Astfel, trupul
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
care [...] arde o făclie mare". Într-un pasaj cu note protokafkiene, trebuie remarcată alura de entomolog pasionat a protagonistului, concentrat asupra experimentului său patologic, ca și descrierea detașată, cvasi-clinică a reacțiilor sale: "Zibal urmărise cu nesațiu toate contorsiunile, toate crispațiile stranii ale degetelor, apoi amorțeala cuprinzându-le încet pe unul câte unul erau parcă labele unui gândac, care se zgârcesc și se întind". Țipetele Surei, care-și strigă, repetat, soțul pe nume, rămân fără răspuns din partea acestuia. De-abia când sătenii
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
ar aștepta ca, în interiorul unei asemenea scriituri convolute, să descopere două dintre cele mai puternic aglutinate scenarii de teroare din literatura autohtonă? Cu puțină imaginație, am putea afirma că două alte nuvele, Copca-Rădvanului și În pădurea Cotoșmanei, evidențiază elemente tipice straniului și chiar grotescului narativ, însă, în cazul acestora, conflictul se rezolvă mult prea rapid, intriga fiind, astfel, deposedată de o progresie a suspansului, ingredient sine qua non în închegarea terifiantului diegetic. Prima dintre acestea, nuvela La Vulturi! (1912), a intrat
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
-i rateze farmecul terifiant. Oricum, cuvintele cu valoare de rugăciune-imprecație rostite de bătrânul Dănilă în finalul nuvelei (și adresate, fapt deloc neglijabil în ochii cenzurii marxiste, unui Dumnzeu a cărui prezență o ideologie materialistă o respinge categoric) sună atât de straniu după derularea scenelor coșmarești, încât ele pot fi recuperate doar cu mare dificultate din unghiul discursului identitar. Omului îi moare nepotul și, ca orice individ pus în fața absurdului și efemerității vieții, face apel la singura instanță transcendentă pe care o
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
ar fi fost de prisos". În condițiile unui stres care transcende frontierele rezistenței individuale, coardele sensibile ale rațiunii cedează, iar alienarea devine manifestă: "O perdea de sânge și de nebunie i se lăsa, încet, pe creieri". Are loc, simultan, o stranie contaminare dintre silvan/mineral și antropic, dar nu în sensul unei personificări a elementului compozit, ci în direcția unei osmoze între natură și om, prima împrumutându-i ultimului caracteristicile hiperbolizate ale universului vulcanic. O magmă informă învăluie, astfel, colțurile reci
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
ajuns ofițer, are nevoie stringentă de o sumă de bani considerabilă (15000 de lei), pentru a acoperi la fel de consistentele delapidări din fondurile regimentului. Popa n-a murit; scrisoarea primită ultima dată a fost o simplă farsă. Reacția lui Stavrache este stranie: "se ridică în picioare foarte liniștit; se duse drept la icoane; făcu câteva cruci și mătănii; apoi se sui în pat și se trânti pe o ureche". Intrigat de manifestarea hangiului, mezinul încearcă să-l scoată pe acesta din starea
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
hanului bătrân". Legat fedeleș, Stavrache renunță, în cele din urmă, la luptă, dar și cei doi adversari se văd constrânși să se resemneze în fața implacabilului întâmplării. "N-am noroc" sunt cuvintele fatidice pronunțate de popă, care sintetizează deznodământul. O pace stranie descinde asupra vulcanului de pasiuni alienante în momentul în care ochiul naratorului, asemenea unui obiectiv fotografic, închide tabloul hibernal, lăsând doar sunetele unei litanii straniu intonate de protagonist să răsune, mai departe, în urechile tulburate ale martorilor: "Zdrobit de luptă
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
întâmplării. "N-am noroc" sunt cuvintele fatidice pronunțate de popă, care sintetizează deznodământul. O pace stranie descinde asupra vulcanului de pasiuni alienante în momentul în care ochiul naratorului, asemenea unui obiectiv fotografic, închide tabloul hibernal, lăsând doar sunetele unei litanii straniu intonate de protagonist să răsune, mai departe, în urechile tulburate ale martorilor: "Zdrobit de luptă și de gânduri, omul se așeză încet pe pat și privi lung asupra celui țintuit jos, care cânta-nainte, legănându-și încet capul, pe mersul
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
conacul, spațiul negativ al prozatorului și, prin incidență cu dramele umane, o metaforă existențială" (1985: 197). Un fenomen asemănător este punctat de Horia Avrămuț, care notează că, în nuvelă, "[p]rim planul îl ocupă atmosfera care se constituie din tente stranii, în consens cu pasiunile ce se dezvoltă și se ciocnesc. Conacul izolat din coasta Repedei este, prin arhitectura sa ciudată, mediul propice tainei" (1984: 135-136). Alegând, ca setting al intrigii sale, un spațiu bizar, cu pulsații deschise în finele capilare
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]