6,272 matches
-
aparținând Pazei de Coastă și Marinei. Hugo Sperrle și statul lui major nu au avut până la terminarea atacului nu au aflat nici după terminarea raidurilor că informațiile de care dispuseseră și care fuseseră folosite la planificarea atacului erau greșite. Abordarea tactică a "Luftflotte 3" nu a fost nici ea una potrivită. Avioanele de escortă din StG 77 au fost împrăștiate pe un front prea lung de peste 45 km. Șansa a fost de partea britanicilor. Aproximativ o jumătate dintre avioanele de vânătoare
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
și "Regimentul 3 Călărași pe jos". La trupele de cavalerie, pe lângă divizionul de artilerie călăreață erau alipite detașamente de cicliști și motocicliști. În timpul celei de-a doua bătălii de la Oituz din vara anului 1917, în ziua de 10 august criza tactică a bătăliei se apropia de apogeul ei. Decimate, obosite și amestecate trupele române trebuiau să facă față unei situații foarte grave, unele dintre unități fiind distruse, altele reduse la rămășițe fără valoare, sau dezorganizate. Situația critică ce putea să devină
Monumentul Eroilor Cavaleriști din Primul Război Mondial (Pasul Oituz) () [Corola-website/Science/333833_a_335162]
-
întâlnire profesionistă în 2006. Radwańska conduce cu 7-3. Majoritatea meciurilor directe au fost jucate pe suprafața dura. Radwańska conduce și la întâlnirile pe zgura. În 2012, Tom Perrotta de la The Wall Street Journal a numit-o pe Radwańska "cea mai tactică și subtilă jucătoare din lume." Jocul Agnieszkăi este bazat pe varietate, mobilitate și tendința de a anticipa mișcările oponentei sale. De obicei folosește acest stil pentru a-și pregăti tactică - fie începe meciul focusându-se pe victorie fie își surprinde adversara
Agnieszka Radwańska () [Corola-website/Science/333083_a_334412]
-
Wall Street Journal a numit-o pe Radwańska "cea mai tactică și subtilă jucătoare din lume." Jocul Agnieszkăi este bazat pe varietate, mobilitate și tendința de a anticipa mișcările oponentei sale. De obicei folosește acest stil pentru a-și pregăti tactică - fie începe meciul focusându-se pe victorie fie își surprinde adversara făcând-o să lovească într-un loc greșit. De asemenea se remarcă prin loviturile ei ghemuite, în timpul cărora ea întoarce sau redirecționează o minge ușoară, împreună cu reverurile ei. Una dintre
Agnieszka Radwańska () [Corola-website/Science/333083_a_334412]
-
să ajungă la Zeeland ori Breda, pe frontiera olandeză. Francezii trebuiau astfel să apere flancul stâng al armatei belgiene de la Anvers și să amenințe flancul nordic al frontului german. Mai departe, spre est, pozițiile defensive belgiene erau construite în zona tactică imediată de-a lungul Canalului Albert, care făcea legătura cu fortificațiile de pe Meuse la vest de Maastricht. Linia își schimba direcția spre sud și continua spre Liege. Sectorul Maastricht-Liège era foarte bine fortificat. Fortul Eben-Emael apăra flandul nordic al orașului
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
în dimineața zilei de 12 mai, încercuind mai multe batalioane franceze. Divizia a 2-a mecanizată franceză (2e DLM) a reușit însă să spargă defensiva germană și să elibereze unitățile franceze încercuite. În ciuda unor păreri generale, francezii au obținut victoria tactică la sfârșitul primei zile de lupte, împiedicând Wehrmacht să spargă frontul și să înainteze spre Gembloux sau să cucerească orașul Hannut. A doua zi, pe 13 mai, eforturile francezilor au fost zădărnicite de slaba lor desfășurare tactică în teren. Ei
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
au obținut victoria tactică la sfârșitul primei zile de lupte, împiedicând Wehrmacht să spargă frontul și să înainteze spre Gembloux sau să cucerească orașul Hannut. A doua zi, pe 13 mai, eforturile francezilor au fost zădărnicite de slaba lor desfășurare tactică în teren. Ei și-au plasat blindatele într-o linie subțire între Hannut și Huy, fără nicio forță plasată în adâncime. Aceastsă plasare a forțelor franceze i-a permis lui Hoepner să atace cu atace cu forțe superioare din punct
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
de comandanții 3e DLM. Dacă pe 12 și 13 mai, 2e DLM nu a pierdut nici un vehicul blindat, 3e DLM a pierdut 30 tancuri SOMUA și 75 Hotchkiss. În aceeași perioadă, germanii au pierdut 160 de tancuri. Dar cum desfășurarea tactică franceză pe o singură linie le-a permis germanilor să străpungă frontul, întreaga zonă a trebuit să fie abandonată de aliați. Tehnicienii germani au reușit să repare cam două treimi din tancurile avariate în timpul luptelor - 49 nu au mai putut
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
au revenit pe front. Germanii au avut pierdut 60 de soldați morți și 80 de răniți. Per total, în bătălia de la Hannut, francezii au scos din luptă 160 de tancuri germane și au pierdut 105. Prioux și-a îndeplinit obiectivul tactic propus și s-a retras. Hoepner a început după această luptă urmărirea trupelor franceze aflate în retragere. Dorința de consolidare a victoriei tactice l-a făcut să nu aștepte sosirea diviziilor de infanterie care i-ar fi asigurat sprijinul pe
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
au scos din luptă 160 de tancuri germane și au pierdut 105. Prioux și-a îndeplinit obiectivul tactic propus și s-a retras. Hoepner a început după această luptă urmărirea trupelor franceze aflate în retragere. Dorința de consolidare a victoriei tactice l-a făcut să nu aștepte sosirea diviziilor de infanterie care i-ar fi asigurat sprijinul pe câmpul de luptă. El dorea să continue urmărirea francezilor și să nu le dea timp să își consolideze o linie defensivă coerentă. Tancurile
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
luptelor de la Gembloux, cele două divizii Panzer au raportat pierderi grele pe 14 mai, fiind nevoite să își încetinească ritmul în care urmăreau forțele franceze în retragere. Încercarea germanilor de cucerire a orașului Gembloux a fost respinsă. În ciuda numeroaselor eșecuri tactice locale, germanii au reușit pe ansamblu să respingă Armata I aliată din regiunea Ardenilor inferiori. În timpul acestor lupte, forțele comandate de Hoepner, beneficiind de sprijinul "Luftwaffe", au decimat corpul de cavalerie al lui Prioux. Când acesta din urmă a aflat
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
Diviziile Panzer 3 și 4. Aceste unități de blindate au fost trimise să lupte în cadrul Grupului de Armate A. Grupul de Armate B a continuat ofensiva prin care avea ca obiectiv străpungerea frontului de pe râul Meuse. Din punct de vedere tactic, acest Grup trebuia să înainteze spre vest către Mons, să ocolească prin flanc Corpul Expediționar Britanic (BEF) care apăra sectorul Dyle-Brussels, să își schimbe mai apoi direcția de atac spre dus și să ocolească prin flanc Armata a 9-a
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
forța operaționlă. A fost începută o operațiune de repunere în funcțiune a tancurilor afectate, dar forța de luptă a diviziilor blindate a fost la început grav afectată. În același timp, Armata I franceză suferise pierderi importante și, în ciuda unor victorii tactice în luptele defensive, a fost obligată pe 15 mai să se retragă pe noi poziții. Francezii au fost obligați de rapiditatea retragerii să își părăsească tancurile avariate pe câmpul de luptă, în vreme ce germanii au avut posibilitatea să și le recupereze
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
să apere portul francez Dunkerque și porturile belgiene de la Canalul Mânecii. În ciuda tuturor acestor argumente, varianta Șefului Marelui Stat Major Imperial a avut câștig de cauză. Gort a repartizat operațiunii doar două batalioane de infanterie și unul de blindate. În ciuda succeselor tactice inițiale, atacul nu a reușit să străpungă liniile germane în timpul luptelor de la Arras de pe 21 mai. După eșecul acestui atac, belgienilor li s-a cerut să se retragă pe aliniamentul râului Yser și să apere flancul stâng al aliaților. Aghiotantul
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
o fâșie de teren de 21 km lățime și 1,5 km adâncime între orașele Wervik și Kortrijk. În timpul zilei, beneficiind de superioritatea numerică și de controlul spațiului aerian, și-au asigurat controlul ferm al capului de pod. Această victorie tactică a fost cucerită însă cu pierderi importante provocate de defensiva puternică a belgienilor. Patru divizii de infanterie belgiană venite în sprijinul apărării (1, 3, 9 și 10) au declanșat mai multe contraatacuri locale, reușind să captureze 200 de prizonieri din
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
comandant al diviziei I a armatei japoneze). Fratele lui Yun, Yun Heung-je (Hangul: 윤흥제 Hanja :尹興梯 ) a luptat și el în bătălie. Yun a condus rapid trupele la ziduri pentru a apăra în timp ce japonezii debarcau. Konishi Yukinaga a folosit aceeași tactică pe care a folosit-o So Yoshitoshi în asediul Busanului, golind șanțurile sub acoperirea focului de archebuze. Archebuzele au prins garnizoana coreeană cu garda jos. Ca și la Busan, soldații coreeni au fost speriați de archebuze și nu au putut
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
să debarce pentru a distruge baza inamică de pe plajă dar a fost nevoit să își retragă ordinul când a auzit că cel puțin 20 de nave vin de la Koje-do. Din dorința de a da flotei sale cel mai mare avantaj tactic posibil, el a ordonat navelor să iasă în marea largă. Lupta nu a mai continuat în aceeași zi deoarece flota japoneză s-a retras în întuneric după ce a văzut că flota coreeană a fost intimidată. După bătălie, coreenii au căutat
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
dintre comandanții de submarine care au acționat în Marea Mediterană a fost și tânărul de 23 de ani Karl Dönitz, comandantul submarinului U68. Experiența câștigată de Dönitz în luptele din Mediterana l-au făcut pe viitorul Mare amiral să ordone folosirea tacticii „haitei de lupi” în 1935. Amiralul Otto Ciliax, care a commandant în acastă perioadă flota de crucișătoare germane, a criticat tactica „haitei de lupi”, deoarece se baza prea mult pe comunicații radio, ușor de interceptat de inamici. Pe de altă
Haită de lupi (tactică navală) () [Corola-website/Science/333368_a_334697]
-
flota de crucișătoare germane, a criticat tactica „haitei de lupi”, deoarece se baza prea mult pe comunicații radio, ușor de interceptat de inamici. Pe de altă parte, Dönitz a fost entuziasmat de rezultatele obținute în primele exerciții efectuate conform noilor tactici în Marea Nordului. Rezultatele obținute de submariniști, în mod particular de Günther Prien, i-au confirmat lui Dönitz valoarea ridicată a acestei modificări. Karl Dönitz a folosit termenul "Rudeltaktik" pentru descrierea noilor tactici ale războiului submarine. Traducerea corectă ar fi „tactica
Haită de lupi (tactică navală) () [Corola-website/Science/333368_a_334697]
-
rezultatele obținute în primele exerciții efectuate conform noilor tactici în Marea Nordului. Rezultatele obținute de submariniști, în mod particular de Günther Prien, i-au confirmat lui Dönitz valoarea ridicată a acestei modificări. Karl Dönitz a folosit termenul "Rudeltaktik" pentru descrierea noilor tactici ale războiului submarine. Traducerea corectă ar fi „tactica de haită”, dar termenul a devenit mai cunoscut prin denumirea în engleză Wolfpack("Wolfsrudel"), o interpretarea metaforică, dar incorectă din punct de vedere strict literar. Experiența primei conflagrații mondiale a demonstrat că
Haită de lupi (tactică navală) () [Corola-website/Science/333368_a_334697]
-
primii ani ai războiului britanicii sarcina urmăririi prin sonar a submarinelor a revenit unui număr redus de vase militare, acest număr a crescut rapid prin transformarea rapidă a unor vase civile de pescuit pentru vânătoarea de U-boot . Principalul obiectiv al tacticii haitei de lupi a fost asigurarea atacului coordonat a mai multor submarine în același timp asupra convoiului inamic. Pentru asigurarea succesului, submarinele trebuiau să își asigure o superioritate relativă asupra inamicului în momentul atacului. Din acest motiv era preferat atacul
Haită de lupi (tactică navală) () [Corola-website/Science/333368_a_334697]
-
convoiul își schimba direcția de deplasare pentru evitarea unui posibil atac sau a unuia în plină desfășurare, vasele de escortă puteau să se piardă de vasele cărora trebuiau să le asigure protecția. Aliații au început să folosească principala vulnerabilitate a tacticii haitei de lupi - comunicațiile radio necesare coordonării grupului - pentru combaterea submarinelor. Aliați au folosit astfel sistemul de radiogoniometrie High Frequency Direction Finder (HF/DF ori "Huff-Duff") pentru determinarea poziție și atacării submarinelor. Securitatea convoaielor a fost întărită prin folosirea portavioanelor
Haită de lupi (tactică navală) () [Corola-website/Science/333368_a_334697]
-
înainte. Spre sfârșitul războiului, germanii au dezvoltat noi dispozitive pentru creșterea eficienței luptei submarine precum au fost un nou tip de horn de aerisire, torpilele teleghidate, motoarele silențioase, bateriile electrice de capacitate sporită etc. Americanii au folosit la rândul lor tactica „haitei de lupi”, denumită oficial „grupuri de atac coordonat”. Aceste grupuri, formate de obicei din trei submarine, patrulau în formație strânsă sub comanda unui comandant șef al grupului. "Swede" Momsen a fost cel care a pus la punct tactica americană
Haită de lupi (tactică navală) () [Corola-website/Science/333368_a_334697]
-
și-a lansat întreaga încărcătură de rachete și a primit supranumele de „Big Dog of the Red Sea Wolf Pack” (Marele câine ale haitei din Marea Roșie). În ultima vreme, termenul „haita de lupi” a fost folosită pentru descrierii unei posibile tactici iraniene folosite de vasele lansatoare de rachete în cazul unui ipotetic conflict cu U.S. Navy. S-a presupus că iranienii ar putea declanșa un atac masiv al unor vedete rapide lansatoare de rachete sau torpile împotriva unui număr redus de
Haită de lupi (tactică navală) () [Corola-website/Science/333368_a_334697]
-
ar putea declanșa un atac masiv al unor vedete rapide lansatoare de rachete sau torpile împotriva unui număr redus de vase militare americane prin care să depășească capacitatea de foc a sistemului Aegis de apărare împotriva rachetelor balistice. O asemenea tactică poate fi considerată drept un atac sinucigaș pentru vasele iraniene.
Haită de lupi (tactică navală) () [Corola-website/Science/333368_a_334697]