6,621 matches
-
Ioan Moldovan (redactor-șef, martie - iunie 1990), Valentin Dărăban (redactor-șef, iulie 1990 - iulie 1991), Gheorghe Șișeștean (redactor-șef adjunct), Florin Horvath, Eugen Crihan (secretari generali de redacție). Fost supliment literar-artistic al gazetei „Năzuința” sau încorporată trimestrial în revista clujeană „Tribuna”, S. se înscrie între publicațiile literare postdecembriste ce urmăresc să încurajeze schimbul de opinii și promovarea valorii. Rubrici: „Mozaic”, „Carnet”, „Interviul nostru”, „Serialul nostru”. În fiecare număr sunt incluse versuri de Vasile Alecsandri, Mihai Eminescu, George Coșbuc, Octavian Goga, St
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289669_a_290998]
-
în religie ortodoxă, integritatea și inviolabilitatea și neutralitatea pământului Principatelor, formarea unei Adunări în care să fie reprezentate toate categoriile sociale. Adunările Ad-Hoc reprezintă o etapă importantă în lupta românilor pentru realizarea unirii Moldovei cu Țara Românească deoarece au fost tribunele de la înălțimea cărora românii au putut exprima în fața Europei dorințele lor legitime și să ceară îndeplinirea lor. Prin organizarea și desfășurarea acestor Adunări, mișcarea unionistă își dovedise forța. Adunările Ad-Hoc au oferit ocazia manifestării unității românilor în ceea ce privește unirea Principatelor Române
DIALOGURI ISTORICE by Anton Laura Mădălina, Ichim Simona Gabriela, Teodorescu Ada, Chirilă Oana, Ciobanu Mădălina, Mircia Mianda Carmen, Ciobanu Denisa () [Corola-publishinghouse/Science/91751_a_93228]
-
hrană zile întregi în așteptarea realizării dorințelor nației.” În această atmosferă, în dimineața zilei de 22 ianuarie 1859, s-au deschis lucrările Adunării Elective. Mulțimea era adunată în curtea Mitropoliei - unde se afla sediul Adunării; mulți țărani au pătruns în tribunele sălii de ședințe și chiar printre băncile deputaților. Abia în noaptea de 23 spre 24 ianuarie 1859 s-a ajuns la o soluție. În această noapte s-a desfășurat o întrunire a minorității la hotelul „Concordia”. La propunerea lui Dimitrie
DIALOGURI ISTORICE by Anton Laura Mădălina, Ichim Simona Gabriela, Teodorescu Ada, Chirilă Oana, Ciobanu Mădălina, Mircia Mianda Carmen, Ciobanu Denisa () [Corola-publishinghouse/Science/91751_a_93228]
-
exprime emoția prin lacrimi, căutau să arate prin gesturi că erau puternic mișcați; cădeau unii în brațele altora, plângeau în suspine, toate dezbinările păreau uitate”. Entuziasmul Adunării s-a transmis și poporului. La proclamarea rezultatului votului, deputații și publicul din tribună au izbucnit în aplauze furtunoase și în strigăte de bucurie, aclamând Unirea. De altfel, înainte de votare, vestea dublei alegeri se răspândise în oraș. Iată ce se scria într-o corespundență din ziua următoare: „Să trăiască prințul Alexandru Cuza era eri
DIALOGURI ISTORICE by Anton Laura Mădălina, Ichim Simona Gabriela, Teodorescu Ada, Chirilă Oana, Ciobanu Mădălina, Mircia Mianda Carmen, Ciobanu Denisa () [Corola-publishinghouse/Science/91751_a_93228]
-
au știut să se folosească de lacunele Convenției de la Paris pentru a-și realiza idealul național. Contemporanii au considerat actul săvârșit de români drept o veritabilă revoluție. De exemplu, dubla alegere a lui Al. I. Cuza era apreciată de ziarul „Tribuna Română” drept o veritabilă revoluție. Unirea nu a fost rezultatul amabilității Marilor Puteri europene ci a fost rodul străduinței poporului român. Iată ce scria Mihai Kogălniceanu în anul 1863: „Unirea, eu nu recunosc nimănui dreptul să zică că-i actul
DIALOGURI ISTORICE by Anton Laura Mădălina, Ichim Simona Gabriela, Teodorescu Ada, Chirilă Oana, Ciobanu Mădălina, Mircia Mianda Carmen, Ciobanu Denisa () [Corola-publishinghouse/Science/91751_a_93228]
-
Îmi aduc aminte astfel de colocviul care a adunat în iulie 1996 diferitele echipe care efectuaseră cercetări pe teren timp de doi ani, ca urmare a apelului de oferte lansat de mai multe ministere franceze (Charlot și Emin, 1997). La tribună, în afară de câțiva înalți funcționari de stat, se perinda un areopag de gânditori unii mai străluciți ca alții, iar unul dintre ei a luat cuvântul ca să întrebe dacă "ne gândisem să definim violența". Firește că nu, cercetătorii de teren, acești ignari
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
representation", în Exhibiting Cultures. The Poetics and Politics of Museum Display, Smithsonian Institution Press, Washington& London, 1991 KLEE, FELIX, Paul Klee, Ed. Meridiane, București, 1973 KNOBLER, N., Dialogul vizual, Ed. Meridiane, București, 1982 KOTULAK, R., "Unlocking the mind", The Chicago Tribune, 11 aprilie 1993, în Publics et Musées nr. 5, Presses Universitaires de Lyon, Lyon, 1994 LACHAUD, JEAN MARC , Art, culture et politique, PUF, Paris, 1999 LAMM, ROBERT P., SCHAEFER, RICHARD T., Sociology, Fifth edition, McGraw-Hill, INC., New York, 1995 LHOTE, A
by IULIAN-DALIN IONEL TOMA [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]
-
în special cel de medicină generală - să găsească soluția adecvată pentru a putea interveni eficient - mai ales în cazurile acute. Este vorba deci de medicul de prim contact care sa fie bine documentat cu cerințele ajutorului de urgență. Se folosește tribuna Uniunii Societăților de Științe Medicale, și se dezbat acutele probleme ale chirurgiei de urgență; se insista nu atât pe tehnici chirurgicale ci îndeosebi pe difuzarea cunoștințelor de medicină de urgență la nivelul primului eșalon al asistenței medicale: Medicina Generală. Cităm
Asistența urgențelor chirurgcale din București by Mircea Beuran () [Corola-publishinghouse/Science/91916_a_92411]
-
Activitatea din clinica de chirurgie, atât de multiplă și diversă, i-a permis ca, din an în an, să comunice rezultatele și să sublinieze - fără falsă modestie - experiența sa, a colaboratorilor și elevilor săi. Avea personalitatea șefului de școală. La tribuna Simpozioanelor științifice, a Congreselor naționale sau internaționale de chirurgie el prezenta „Experiența noastră”, „Atitudinea noastră”, „Punctul nostru de vedere”. Era și modestie, era și triumf profesional. Menționăm numai câteva domenii în care a adus idei noi în teoria și practica
Asistența urgențelor chirurgcale din București by Mircea Beuran () [Corola-publishinghouse/Science/91916_a_92411]
-
1990 până în 1995, a fost director general al Transpres din Sibiu, societate cu profil editorial. În 1995 a ocupat, prin concurs, postul de profesor la Catedra de istoria literaturii române a Universității „1 Decembrie” din Alba Iulia. A colaborat la „Tribuna”, „Steaua”, „Transilvania”, „Vatra”, „Astra”, „Familia”, „România literară” ș.a. Este căsătorit cu Rodica Braga. Primul volum al lui B., Sincronism și tradiție (1972), abordează, în întâia secțiune, o problematică diversă din sfera teoriei literare (raportul sincronism-tradiție, convenționalul în artă, relația structură-formă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285854_a_287183]
-
Colaborează la reviste literare și de cultură - „Abecedar”, „Arieșul”, „Societatea de mâine”, „Pagini literare”, „Arta” (revistă în a cărei redacție este în 1938), „Flacăra”, „Flamura”, „Sfarmă-Piatră”, „Vremea”, „Curentul magazin”, „Pan”, „Chemarea vremii”, „Revista scriitoarelor și scriitorilor români”, „Duminica”, „Fapta”, „Lumina”, „Tribuna nouă” ș.a., unde publică versuri patriotice, religioase sau pe diapazon intimist, rareori proză scurtă, toate complementare într-un fel sau altul ideologiei exprimate în comentarii nutrite mai întâi de un naiv entuziasm față de regimul fascist și mișcarea legionară, apoi de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288640_a_289969]
-
totdeauna, București, 1939; România, București, 1940; Adâncuri și soare, pref. Virgil Carianopol, cu ilustrații de Vasile Dobrian, București, 1940; Din partea pământului și-a mea, București, 1968; Elegii senine, Cluj-Napoca, 1979; Răspunsuri, Cluj-Napoca, 1984. Referințe bibliografice: Al. Raicu, „Gânduri de totdeauna”, „Tribuna tineretului”, 1939, 32-33; Predescu, Encicl., 627; L. Voita, „Adâncuri și soare”, CML, 1941, 93; Al. Andrițoiu, „Din partea pământului și-a mea”, F, 1969, 1; Horia Bădescu, 2 poeți, TR, 1969, 11; Teohar Mihadaș, „Elegii senine”, TR, 1979, 50; Constantin Hârlav
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288640_a_289969]
-
Ion Deaconescu, publicist comentator este Mariana Filimon, iar șef de secție, Constantin Grosu. Cea mai mare parte a publicației e axată pe chestiuni referitoare la specificul muncii universitare (cursuri, seminarii, cercetare științifică, optimizarea și eficientizarea programelor de învățământ etc.), rubricile „Tribuna gândirii științifice”, „Opinii” și „Cronică” găzduind articole de substanță, cu un conținut tematic foarte variat - istorie, filosofie, psihologie, pedagogie, lingvistică etc. Alte rubrici se numesc „Interviul nostru”, „File de istorie”, „Critică și bibliografie”, „Vitrina”, „Fișier”, „Meridiane”, „Retrospective”, „Puncte de vedere
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287072_a_288401]
-
prezintă un Titu Maiorescu inedit, Gh.I. Ioniță evocă figura lui Gheorghe Pop de Băsești, iar Gh. Șora pe a dascălului transilvănean Nicolae Horga-Popovici. Valeriu Rus urmărește poziția lui P.P. Negulescu față de orientarea psihologică în filosofia culturii. În 1972, la rubrica „Tribuna universitară”, se poate urmări o dezbatere pe tema impasului literaturii comparate. Un publicist extrem de prolific este Alexandru Boboc, care produce un număr considerabil de articole cu tematică filosofică. Dintre numele vehiculate pot fi amintite Wittgenstein, Hegel, Benedetto Croce, Pascal, Heidegger
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287072_a_288401]
-
secretar general de redacție la „România literară” (1968-1971), redactor, secretar de redacție la „Viața românească” (1973-1991). La recomandarea lui Dumitru Stăniloae, din 1970 până în 1972 a beneficiat de o bursă de studii la Universitatea din Köln. Debutează cu versuri la „Tribuna” (1963) și își publică cea dintâi carte, Poarta cetății, în 1966. A mai semnat în „Amfiteatru”, „Luceafărul” ș.a. Cronologia volumelor lui P. nu corespunde cu perioadele de elaborare, și aceasta atât din cauza ritmului de lucru al scriitorului, cât și din cauza
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288831_a_290160]
-
Industrial export, până în 1964, când se angajează redactor la Editura Meridiane, unde va rămâne până în 1984 și unde va publica o bună parte din lucrările ei de istorie și critică de artă. Colaborează la „Contemporanul”, „Scânteia”, „Viața românească”, „Luceafărul”, „Cronica”, „Tribuna” ș.a. Este membră a Asociației de Studii Orientale (1970-1989) și a Asociației de Prietenie România-Japonia. A semnat și Nina Stănculescu-Zamfirescu. S. debutează ca prozatoare pentru copii cu mica fabulă poetică în stil popular Cuibul câneparilor (1954), tradusă în engleză și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289871_a_291200]
-
Membru al cenaclului de proză Junimea, figurează în antologia Desant ’83. Debutează în „Vatra” (1980), iar prima carte, Cu ochi blânzi, îi apare în 1985 (Premiul Uniunii Scriitorilor pentru debut). Colaborează cu proze scurte și cu articole de opinie la „Tribuna”, „Vatra”, „Tomis”, „Convorbiri literare”, „România literară”, „Luceafărul”, „Caiete critice” ș.a. I s-a conferit Premiul „Ion Creangă” al Academiei Române (1990). Unanim apreciată de critică, prima culegere de proze a lui L. a reținut atenția îndeosebi prin secțiunea intitulată revelator, La
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287735_a_289064]
-
10 martie 1912 fuzionează cu „Românul”. Proprietar și editor: Aurel Popovici-Barcianu, redactor-responsabil: Ioan Russu-Șirianu până în 1903, când redactor responsabil va fi Sever Bocu; din mai 1904 ca editor și proprietar figurează George Nichin. Din 25 decembrie 1903 denumirea ziarului este „Tribuna”, în urma încetării apariției „Tribunei” de la Sibiu, și poate fi considerat organul politic al românilor din Transilvania. Înființată de vechi tribuniști și de fruntașii arădeni ai Partidului Național Român, amintind prin titlu de „Tribuna” și de „Foaia poporului” de la Sibiu, T.p.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290258_a_291587]
-
cu „Românul”. Proprietar și editor: Aurel Popovici-Barcianu, redactor-responsabil: Ioan Russu-Șirianu până în 1903, când redactor responsabil va fi Sever Bocu; din mai 1904 ca editor și proprietar figurează George Nichin. Din 25 decembrie 1903 denumirea ziarului este „Tribuna”, în urma încetării apariției „Tribunei” de la Sibiu, și poate fi considerat organul politic al românilor din Transilvania. Înființată de vechi tribuniști și de fruntașii arădeni ai Partidului Național Român, amintind prin titlu de „Tribuna” și de „Foaia poporului” de la Sibiu, T.p. afirmă în Cuvântul redacțional
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290258_a_291587]
-
Din 25 decembrie 1903 denumirea ziarului este „Tribuna”, în urma încetării apariției „Tribunei” de la Sibiu, și poate fi considerat organul politic al românilor din Transilvania. Înființată de vechi tribuniști și de fruntașii arădeni ai Partidului Național Român, amintind prin titlu de „Tribuna” și de „Foaia poporului” de la Sibiu, T.p. afirmă în Cuvântul redacțional din numărul de probă: „Intrăm în luptă cu un singur gând: să facem totul cât ne stă în putință pentru propășirea cauzei naționale [...]. Redacția se va însufleți pururea numai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290258_a_291587]
-
Epoca, Epoca literară, Foaia interesantă, Convorbiri literare, Convorbiri critice, Viața românească, Gazeta poporului, Adevărul, Evenimentul, Protestarea, Gazeta săteanului, Drapelul, Sara, Literatura și arta română, Pagini literare, Noua revistă română, Luceafărul, Universul literar, Opinia, Lupta, Povestea vorbei, Revista contimporană, Lumea veche, Tribuna, Reformatorul, Lumea ilustrată, România jună, Die Zeit...; mai notez pentru nota de pitoresc: săptămînalul umoristic Claponul era subintitulat Foiță hazlie și populară. Apare cînd iese de sub tipar; Calendarul Claponului cuprindea anunțul " Oricine va da 50 de bănuți va căpăta acest
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
sensibilitatea "enormă" și viziunea "monstruoasă" au imprimat artei sale caracterul excesiv: în comic, stil caricatural, în tragic, forme de groază și de tortură extreme." Se va fi gîndit subtilul critic la texte precum cel intitulat O conferință ("Mă sui la tribună, pe o estradă cu spatele la un perete pe care sunt reprezentate cele nouă muze în pitorești costume naționale românești. Dacă știam mai dinainte, veneam și eu în costum de ciobănaș, cu trei fluiere, unul de soc ce zice cu foc, unul
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
Până în 1985, când s-a pensionat, este redactor și șef al secției de critică la „Viața românească”. Debutează la aceeași revistă, în 1953, cu un articol despre George Coșbuc. A mai colaborat la „Gazeta literară”, „România literară”, „Luceafărul”, „Contemporanul”, „Cronica”, „Tribuna”, „Revista de istorie și teorie literară”, „Jurnalul literar”, „Cotidianul” ș.a. Prima carte, Pretexte critice, îi apare în 1973, urmată de Ipostaze ale prozei (1977) ș.a. Se afirmă însă și ca prozatoare, cu romanele Caruselul (1974), Prețul singurătății (1981; Premiul Uniunii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290286_a_291615]
-
în istorie în general, și în cea a femeilor în particular. Noutatea este complexă: femeile franceze, care au jucat un rol considerabil în saloanele Vechiului regim, nu abandonează scenă publică când ea devine politică. Ele sunt la fel de active și pe tribunele și în cluburile Revoluției 24. Este elocvent cât de mult țin femeile la limbajul simbolic ce le reprezintă în lupta pentru drepturile civice: purtarea cocardelor tricolore, a bonetelor roșii, a armelor. Toate acestea profilează imaginea unei femei mitice preocupate de
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
poate deveni spectacol, în care fiecare își găsește rolul pe masura 179. Chiar și Consiliul de Stat poate fi perceput ca teatru, de aceea suscita un comportament pe masura a protagoniștilor: "pendant que Mme Correur s'appretait à quitter la tribune, comme on quitte une loge de théâtre avânt la tombée du rideau, lorsque le héros de la pièce a lancé să dernière tirade" [Zola, Son Excellence Eugène Rougon, p.46]. Comportamentul personajelor prezente la ședința nu ține de eticheta oficială, asemănându
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]