6,704 matches
-
de avanpostul de la Séloges. Efectivele totale ale francezilor de la "barajul" Bourg-Saint-Maurice, parte a sub-sectorului Tarentaise, erau de 3.000 de miliari, dotați cu 350 de mitraliere și 150 de tunuri. Aceste forțe erau sprijinite de 18 batalioane cu 60 de tunuri. Obiectivele principale ale Corpului Alpin era capturarea localităților Bourg-Saint-Maurice, Les Chapieux, Séez și Tignes. După cucerirea acestora, italienii trebuiau să înainteze spre Beaufort și Albertville. Pe 21 iunie, coloana dreaptă a Corpului Alpin a cucerit pasul Seigne și a înaintat
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
din fața Modane — "Saint-Gobain" de la Villarodin și "Barrière de l'Esseillon"— s-au dovedit mult mai greu de cucerit. Ca urmare, italienii au încercat să le ia prin învăluire, în tot acest timp artileria italiană a încercat să scoată din luptă tunurile franceze. Forturile nu au fost scoase din luptă până în momentul în care armistițiul a intrat în vigoare, deși unitățile avansate ale Diviziei "Cagliari" ajunseseră la aproximativ cinci kilometri de Modane. În vreme ce "Susa" a ocupat Lanslebourg și a continuat atacul spre
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
fost opriți de focul artileriei franceze. Pentru anihilarea francezilor, bombardierele italiene au efectuat mai multe raiduri în zonă. 24 iunie a fost ziua în care fortul Pont Saint-Louis s-a angajat în ultimele dueluri de artilerie cu bateriile italiene. Tirul tunurilor franceze a împiedicat până la data semnării armistițiului traversarea de către vehiculele italiene a podului. Cucerirea „perlei Franței”, localitatea Menton, o destinație turistică renumită a fost „un succes incontestabil (chiar dacă un pic cam costisitor)” ("un succès incontestable [même s'il a coûté
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
a 33-a de infanterie montană "Acqui" cu bazele la întrarea în Valle Stura di Demonte, era formată din șase batalioane și o legiune a Cămășilor Negre (MVSN) și era dotată cu 30 d mortiere de 81 mm, 24 de tunuri montane 75 mm Skoda și 12 obuziere 100 mm. Regimentul mai avea în dotare 3.500 de catâri pentru transportul pieselor de artilerie, 68 de camioane, 71 de motociclete și 153 de biciclete. Dispunerea inițială a trupelor a fost una
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
din luptele din 24-25 august și luptele de la Ostrov și Draganovka, din 11-15, 22-25 septembrie și 8 octombrie 1915. În perioada 17 august - 10 octombrie 1915, trupele sale au luat prizonieri 934 ofițeri și 52.895 trupă, capturând 36 de tunuri și 149 mitraliere." În octombrie 1915 a fost avansat la gradul de general de infanterie și numit general-adjutant și comandant al "Armatei 7" de pe Frontul de Sud-Vest. Sub comanda sa, Armata 7 a câștigat o serie de victorii pe râul
Dmitri Șcerbaciov () [Corola-website/Science/335012_a_336341]
-
Gurie Grosu, Octavian Goga, Alexandru Averescu, miniștri, generali, conducerea ASTREI. În acest scop cimitirul a fost reorganizat, mormântul lui Avram Iancu a fost împrejmuit și degajat — 24 de alte morminte fiind reamplasate — iar în perimetrul său au fost amplasate două tunuri din 1877. Tot cu această ocazie gorunul lui Horea a fost recondiționat. Între 15-18 august au fost aduse de la Gurahonț osemintele lui Ioan Buteanu, iar de la Rovina cele ale lui Simeon Groza. În aceeași lună au fost strămutate aici circa
Panteonul Moților () [Corola-website/Science/335412_a_336741]
-
cărora au înjghebat pasarele din lemn. BEF a pierut 68.000 de soldați (morți, răniți, dispăruți în luptă sau prizonieri) între 10 mai și 22 iunie. Tot echipamentul greu a fost abandonat. Au fost abandonate în Franța 2.472 de tunuri, 20.000 de motociclete și alte 65.000 de vehicule precum și cantintăți uriașe provizii, muniție și combustibil. Aproape toate cele 445 de tancuri trimise în Fanța au fost abandonate. Șase distrugătoare britanice și trei franceze au fost scufundate. De asemenea
Operațiunea Dynamo () [Corola-website/Science/331977_a_333306]
-
garantate prin acest tratat. Conform acordului bilateral între Ucraina și Rusia cu privire la staționarea unor structuri militare ruse până în 2047, Rusia poate avea circa 25 de mii de militari, peste 500 de nave în portul de la Sevastopol, 100 de guri de tun cu calibru 100 mm și 22 de avioane de luptă. Toate informațiile privind mișcările de trupe trebuiesc trimise Kiev-ului de către partea rusă, iar militarii ruși trebuie să rămână în anumite zone prestabilite. Potrivit președintelui rus Vladimir Putin, trupele din Crimeea
Intervenția armată rusă în Ucraina din 2014-2016 () [Corola-website/Science/331441_a_332770]
-
român și cehoslovac și-au reluat înaintarea spre est, retrăgându-se spre Zima. În aceeași zi, o nouă încercare a trupelor bolșevice de a încercui Legiunea Română la Kuitun s-a soldat cu un nou insucces. Aici, intrând în acțiune, tunurile și mitralierele din dotarea trenurilor blindate „Horia”, „Mărășești” și „Kurganetz” au avut un rol decisiv. Ca efect al câștigării defensivei, retragerea s-a putut continua metodic, românii aflați în ariergardă aruncând gările în aer, distrugând rezervoarele de apă din gări
Lupta de la Șeragul și Kuitun () [Corola-website/Science/336998_a_338327]
-
Armatei a 5-a ruse și cei ai Legiunii Cehoslovace, cu includerea în acesta a trupelor române. Unitățile avangardei Armatei Roșii sunt menționate de către Constantin Kirițescu ca fiind semnificativ mai reduse, anume "„3 batalioane, câteva grupuri de călăreți și două tunuri”",
Lupta de la Șeragul și Kuitun () [Corola-website/Science/336998_a_338327]
-
Edward Montagu, Contele de Sandwich comanda Escadra Albastră. În absența Ducelui de York, Sandwich urma să fie comandantul flotei combinate. Planurile neerlandeze făcute la sfârșitul anului 1671 includeau organizarea unei flote de 72 de nave de linie (de 40 de tunuri sau mai mult) pentru anul următor. La sfârșitul lunii ianuarie acest număr a fost redus la 48, dar după atacul englez asupra flotei de Smirna planul inițial a fost adoptat din nou. Comanda supremă a fost dată evident lui Michiel
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
pornit în urmărire, dar au fost încetiniți de ceață și au ajuns la Dover abia la 15 mai, atunci când englezii ancorau lângă St Helens alături de francezi. Mai devreme în acea zi neerlandezii au capturat un crucișător englez, "French Victory" (38 tunuri), o captură neerlandeză din războiul anterior. Negăsind nici o urmă a englezilor la Downs, De Ruyter a întrunit un Consiliu de Război în care s-a decis să îi caute până la Insula Wight, dar aproape imediat apoi o navă daneză le-
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
Delft" 34, "Overijssel" 30 împreună cu 2 nave mai mici și câteva nave incendiare) și le-a trimis în amonte pe Tamisa la 24 mai. Englezii sub Coleman pe "Gloucester" s-au retras și au fost urmăriți cu lovituri lungi de tun până la Sheerness, unde Van Ghent, găsind locul mult mai bine fortificat decât fusese în 1667, a oprit urmărirea și s-a retras. Unele dintre navele sale au lovit fundul, dar s-au eliberat fără avarii, iar la 26 mai s-
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
lungă în larg, la orele 8:00 s-au îndreptat spre coasta comitatului Suffolk, unde au ancorat în aceiași seară la 7-8 mile distanță de țărm, în golful Southwold sau Solebay. Au fost întăriți pe drum de către "Royal Katherine" (82 tunuri) și alte două nave mai mici de la Nore. Între timp însă, situația militară și internă a Provinciilor Unite se înrăutățise. Francezii se pregăteau să treacă Rinul, iar soldații Electorului de Colonia așteptau să intre în provincia Overijssel. Partiul republican al
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
început la orele 2:00, astfel că atunci când a fost dată alarma, curând după orele 3:00, nava amiral nu era nici pe departe gata de luptă: o parte din echipaj era pe uscat, șalupele aduceau provizii iar punțile de tunuri erau aglomerate. Apropierea inamicului a fost semnalată prima dată de fregata franceză "Eole", cea mai sudică dintre cercetași, dar se pare că flota neerlandeză se apropria dinspre Nord-Est, vântul suflând dinspre Est-Sud-Est sau Est prin Sud și era foarte slab
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
2 mile de țărm nu ar fi avut loc de manevră. De altfel există câteva jurnale oficiale care menționează că "Royal James" și "Victory" au urmat un curs spre Nord-Est. Flota aliată includea 74 nave de linie de 40 de tunuri sau mai mult, iar flota neerlandeză 62 . Aliații aveau astfel o superioritate numerică de 7 la 6 și de armament 6 la 5, navele lor fiind în medie mai grele. Din punct de vedere al calibrului tunurilor și al concentrării
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
de 40 de tunuri sau mai mult, iar flota neerlandeză 62 . Aliații aveau astfel o superioritate numerică de 7 la 6 și de armament 6 la 5, navele lor fiind în medie mai grele. Din punct de vedere al calibrului tunurilor și al concentrării puterii de foc dezechilibrul era și mai mare, de vreme ce englezii aveau 7 nave de linie (inclusiv toate navele amiral ale celor 6 divizii din cele două escadre englezești) cu trei punți suprapuse de tunuri, de prim rang
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
vedere al calibrului tunurilor și al concentrării puterii de foc dezechilibrul era și mai mare, de vreme ce englezii aveau 7 nave de linie (inclusiv toate navele amiral ale celor 6 divizii din cele două escadre englezești) cu trei punți suprapuse de tunuri, de prim rang, armate cu 90 până la 106 tunuri. Ambele flote erau organizate ca de obicei în 3 escadre, dar De Ruyter a introdus o noutate detașând câte 6 nave din fiecare escadră (câte 2 din fiecare divizie), fiecare însoțită
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
foc dezechilibrul era și mai mare, de vreme ce englezii aveau 7 nave de linie (inclusiv toate navele amiral ale celor 6 divizii din cele două escadre englezești) cu trei punți suprapuse de tunuri, de prim rang, armate cu 90 până la 106 tunuri. Ambele flote erau organizate ca de obicei în 3 escadre, dar De Ruyter a introdus o noutate detașând câte 6 nave din fiecare escadră (câte 2 din fiecare divizie), fiecare însoțită de o navă incendiară, pentru a conduce atacul. Această
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
a slăbit și mai mult, astfel că au avut cam trei ore și jumătate să recheme toți marinarii de pe uscat și să se pună în mișcare și să formeze un fel de linie înainte ca inamicul să între în raza tunurilor. Din nefericire, datorită unor neînțelegeri inexplicabile, francezii înaintau cu vântul la babord iar cele două escadre engleze cu vântul în tribord. Există opinii diferite cu privile la motivele lui D’Estrées de a acționa așa cum a făcut-o și dacă
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
franceze, și aceasta este mult mai aproape de adevăr decât sunt cifrele franceze. Cu o linie mai întinsă, D'Estrées a căutat să își depășească și întoarcă adversarul; dar divizia din frunte a lui Duquesne (aflat pe vasul "Terrible" de 70 tunuri) nu a putut strânge îndeajuns vântul, un duel mai dârz de artilerie a avut loc numai spre coada liniilor unde navele "Superbe" (Des Rabesnières) și "Sage" (Tourville) au angajat cea mai dură luptă. Însă eșecul apropierii trebuie să fie atribuit
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
s-a mulțumit să trimită doar o barcă "ca să vadă cum stă situația". În acest moment Brakel, care s-a distins la Medway în 1667, a executat manevra curajoasă de a-și aduce nava sa "Groot Hollandia" cu 60 de tunuri la abordajul lui "Royal James" cu 100 de tunuri și a reușit să ajungă într-o poziție de-a latul provei sale, de unde putea trage cu impunitate de-a lungul întregii punți inamice. Sandwich a vrut să abordeze inamicul, dar
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
vadă cum stă situația". În acest moment Brakel, care s-a distins la Medway în 1667, a executat manevra curajoasă de a-și aduce nava sa "Groot Hollandia" cu 60 de tunuri la abordajul lui "Royal James" cu 100 de tunuri și a reușit să ajungă într-o poziție de-a latul provei sale, de unde putea trage cu impunitate de-a lungul întregii punți inamice. Sandwich a vrut să abordeze inamicul, dar a fost convins contrariul de către Richard Haddock, capitanul său
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
a fost făcut s-a lăsat o ceață groasă, care a durat 2 ore. Când ceața s-a ridicat, semnalul de atac a fost repetat, dar de această dată vântul era atât de puternic încât era imposibil să fie folosite tunurile de pe puntea inferioară pe partea de sub vânt și ideea de a lupta a trebuit să fie abandonată. Aliații au ținut un curs spre Est până la lăsarea întunericului și apoi au virat spre Nord-Vest la vreo 20 mile Vest-Nord-Vest de Insula
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
au ancorat lângă Galloper în seara următoare, apoi au ajuns la Nore pentru reechipare la 16 iunie. a fost indecisă, dar neerlandezii aveau mai multe motive decât aliații să fie mulțumiți de rezultate. Într-adevăr, au pierdut navele "Stavoreen" (48 tunuri) și "Jozua" (54) în bătălie, iar aliații au pierdut pe "Royal James" (100), în timp ce "Westergo" (56) a fost arsă accidental în noaptea următoare, dar neerlandezii au reușit cu o forță inferioară să provoace destule stricăciuni pentru a-i împiedica pe
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]