KorAP: Find »[drukola/base=urî & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...244 245 246 ...326 >

8,137 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214

aproape zi de zi și care intră în încăperile tale. Tu nu știi sau nu-ți aduci aminte, dar într-o zi unul dintre ei a găsit un motiv să te urască. Și poate că de ani de zile te urăște și surâde. Copilul îl privea ținându-și răsuflarea. Tatăl lui spuse: Apoi știi ce se întâmplă? Un dușman aflat departe, care vrea să te lovească, dar n-are cum să ajungă la tine, descoperă că unul dintre cei care-ți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
privea ținându-și răsuflarea. Tatăl lui spuse: Apoi știi ce se întâmplă? Un dușman aflat departe, care vrea să te lovească, dar n-are cum să ajungă la tine, descoperă că unul dintre cei care-ți sunt aproape și te urăsc are, poate, nevoie de bani... Iată, atunci e ca și cum porțile palatului tău ar fi larg deschise și n-ar sta nimeni de pază... Băiatul tăcea. Respiră adânc, o singură răsuflare puternică, o mișcare bruscă a diafragmului. Întrebă: — Dar cum putem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
porțile palatului tău ar fi larg deschise și n-ar sta nimeni de pază... Băiatul tăcea. Respiră adânc, o singură răsuflare puternică, o mișcare bruscă a diafragmului. Întrebă: — Dar cum putem ști dacă aici, printre noi, este cineva care te urăște? Tatăl fu mișcat. Puse stavilă gândurilor. — Nu cred că este, răspunse. Nimeni dintre cei de aici nu mă poate acuza că m-am purtat nedrept cu el. Aș vrea s-o liniștesc și pe mama ta. Calpurnius Piso plecă, declarând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
Roma, câștigase și detașarea completă, inexorabilă de mama sa, teribila Mașteră. Toți șopteau că, după lunga lor complicitate criminală, dintr-un motiv necunoscut, dar cu siguranță odios, relațiile dintre ei deveniseră glaciale. „E consolator să știi că și el o urăște“, scrise Drusus. Însă nimeni nu cunoștea adevăratele motive ale acelei uri. — Eu cred că jurnalul tău va fi citit și peste mulți, mulți ani, spuse Gajus. Drusus zâmbea. Însă speranțele lor erau o fereastră deschisă spre întuneric. Profeția Când Tiberius

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
el, „s-a lăsat înveninat de o femeie care în tinerețe a fost o meretricula, un scortum, care fără el ar fi fost un nimic. N-a fost niciodată frumoasă, nici măcar în tinerețe. Cu trecerea anilor, a ajuns să fie urâtă și de propriul său fiu, împreună cu care a săvârșit crimele, tot mai palidă și mai ofilită. Fiindcă la bătrânețe fiecare are chipul pe care și l-a făurit în timpul vieții...“ Ofițerul ridică mâna dreaptă și Gajus fu ușurat, de parcă ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
Comparația era încurajatoare, dar și jignitoare; Gajus continuă să zâmbească. Macro coborî glasul, însă răsuflarea îi era precipitată și greoaie. — Tiberius te folosește drept scut. Te lasă în viață pentru a-i ține la distanță pe ceilalți pretendenți. Dar te urăște cum a urât-o pe Agrippina. Gajus tresări; pentru prima oară după mulți ani, cineva rostea numele acela în fața lui. Macro continuă brutal: Când Tiberius va muri, cineva va trimite un centurion să te omoare, așa cum a fost ucis ultimul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
dar și jignitoare; Gajus continuă să zâmbească. Macro coborî glasul, însă răsuflarea îi era precipitată și greoaie. — Tiberius te folosește drept scut. Te lasă în viață pentru a-i ține la distanță pe ceilalți pretendenți. Dar te urăște cum a urât-o pe Agrippina. Gajus tresări; pentru prima oară după mulți ani, cineva rostea numele acela în fața lui. Macro continuă brutal: Când Tiberius va muri, cineva va trimite un centurion să te omoare, așa cum a fost ucis ultimul frate al mamei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
imperiului se deschideau încet, Gajus Caesar privea fără să vadă marea cenușie din acea primăvară ploioasă. „Sute de orașe, popoare pe care tu nu le cunoști“, spusese într-o zi tatăl său, „au nevoie de tine, te iubesc sau te urăsc; tu poți să câștigi din asta sau trebuie să te aperi, sunt aliații tăi sau te vor mort. Închipuiește-ți-i pe toți, cu mintea ta limpede, mai ales noaptea. Noaptea e făcută ca să pătrunzi în gândurile celorlalți“. Având în minte acele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
și luptaseră în vremuri pe care el le cunoștea doar din povești. Proveneau din familii vechi, bătălii faimoase, traficuri, procese, studii de drept, discuții tainice, îndelungate. Bărbați mândri, tradiționaliști și independenți, cu o înaltă conștiință de sine. Și care se urau între ei. La vremea lui, Tiberius declarase cinic că răzvrătirile senatorilor semănau cu loviturile de copită date în gol de un măgar căzut în mijlocul drumului. „Sunt foarte periculoase dacă stai aproape. Însă nu trebuie să te miști - măgarul nu se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
curte văzură că era chemat tot mai des în camerele Împăratului. „Iată-l pe consilierul principelui.“ Nimeni nu-l iubea. Curând, chiar și Sertorius Macro, care îl folosise ca spion de încredere în anii petrecuți la Capri, începu să-l urască. Însă Callistus avea un puternic argument împotriva neîncrederii celorlalți: — Tiberius mă voia mort, și numai astrologia lui Thrasyllus mi-a salvat viața. Într-o zi, Împăratul le spuse lui și lui Macro: — Senatorii noștri poartă în suflete o sută de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
unei prezențe liniștitoare, a cuiva cu care să poată vorbi fără să trebuiască mereu să se controleze. Astfel, în toamna aceea, Lollia Paulina, o fată superbă, de douăzeci de ani, provenind dintr-o familie de tribuni ridicați din rândul plebei, urâți de optimates și fiind bine înrădăcinați în Senat alături de populares, fiica unui praefectus care îl știa pe Gajus Caesar de când era mic, deveni - prin strategiile lui Callistus și din cauza singurătății Împăratului - a treia sa soție. În mulțimea prezentă la nuntă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
glasuri ridicate. În noaptea mută se înălțau, la răstimpuri, strigăte ce se amestecau cu zgomotul apelor fluviului, care, umflate de ploaie, se izbeau de maluri. Un om striga, la început parcă din dorința de a se face auzit: — Toți te urăsc, pe tine și pe ai tăi, de trei generații, blestemați... Urmară niște urlete, iar printre ele se ghiceau niște nume. Împăratul se îndepărtă. Anchetatorii îl îndemnau pe condamnat: „Vorbește“. Cel interogat urlă din cauza durerii insuportabile, iar Împăratului i se păru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
fi făcut un istoric, acțiunile Împăratului, multitudinea intereselor sale. „Călătoria în Gallia pentru a-l distruge pe Gaetulicus... Germani Corporis Custodes, o fortăreață mișcătoare... Documentele blestemate ale lui Tiberius, făcute publice în felul acela; pe unii dintre noi oamenii îi urăsc atât de mult, încât trebuie să vină în Curie închiși în lectici, cu perdelele trase, fiindcă nu mai îndrăznesc să se arate în For; alții s-au retras la țară... Iar el merge călare ca un barbar; în patru ani

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
era și cel mai ușor de șantajat. — E primejdios să nu te naști bogat sau, cel puțin, să nu fii obișnuit cu bogăția, comentă Asiaticus, cu râsul acela pe care chiar și cei mai de încredere tovarăși ai săi îl urau. Setea de aur te orbește. Cluvius Rufus îl vizită din nou pe Callistus și îi sugeră, afectuos, că un dușman al său căuta probe în legătură cu anumite transferuri de bani. Chipul lui Callistus căpătă culoarea marmurei gălbui, ca atunci când descoperise documentele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651

INTERMEZZO, Vol. I „În momentul când Abraham vrea săl sacrifice pe Isaac, morala spune că el Îl urăște. Dar, dacă l-ar urî cu adevărat, este clar că Dumnezeu nu i-ar cere acel sacrificiu. Desigur, Cain și Abraham nu pot fi identici. Abraham trebuie să iubească pe fiul său din tot sufletul. Când Dumnezeu Îi cere sacrificiul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
INTERMEZZO, Vol. I „În momentul când Abraham vrea săl sacrifice pe Isaac, morala spune că el Îl urăște. Dar, dacă l-ar urî cu adevărat, este clar că Dumnezeu nu i-ar cere acel sacrificiu. Desigur, Cain și Abraham nu pot fi identici. Abraham trebuie să iubească pe fiul său din tot sufletul. Când Dumnezeu Îi cere sacrificiul, trebuie să-l iubească, dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
satisfacție lubrică. „Atunci degeaba trăiești!“, Îi spun brusc, dându-i un ghiont abrupt În umăr. Această degradare de la rangul ontologic minim, conținută În apelativul „Degeaba trăiești“, a făcut rapid carieră În facultate; folosirea sintagmei Îi face pe unii să mă urască, iar pe alții - mai puțin proști - să mă ocolească, de teamă să nu-i blagoslovesc cu acest blazon ce stigmatizează impostura și ignoranța. Unele colege inocente, căzute victime Întâmplătoare diagnosticului meu brutal, i-au spus aproape plângând lui A. că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
lipicioasă; mă rețin cu greu să nu-i răspund la fel de participativ, dar, precaut, o Îndepărtez, o resping violent, o arunc la o parte. „Ți-a spus vreo femeie că ai mâini frumoase? De ce acestea mă resping? Oare și ele mă urăsc?“ Sunt aproape gata să cedez. „Numai mâinile tale aș vrea să le opresc și umerii...“, mă asaltează ca o sirenă A. cu voce senzuală; mi se agață de umeri, se prinde de mâinile mele, corpul ei are un miros senzual

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
țigancă; mi-a spus că tu o să te desprinzi de ceilalți și-ai să ajungi mare. De-abia atunci vei putea să-i tratezi disprețuitor pe toți aceștia, așa cum merită, de la Înălțimea la care te situezi acum și ei te urăsc. Atunci n-or să te mai urască, ci au să se teamă de tine, pentru că vei fi puternic, mai puternic decât toți politrucii și miniștrii. Eu râdeam de aceste preziceri, pentru că nu credeam o iotă și toată șleahta de mariane

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
te desprinzi de ceilalți și-ai să ajungi mare. De-abia atunci vei putea să-i tratezi disprețuitor pe toți aceștia, așa cum merită, de la Înălțimea la care te situezi acum și ei te urăsc. Atunci n-or să te mai urască, ci au să se teamă de tine, pentru că vei fi puternic, mai puternic decât toți politrucii și miniștrii. Eu râdeam de aceste preziceri, pentru că nu credeam o iotă și toată șleahta de mariane și luminițe din jur râdeau, dar femeia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
știe să trăiască toată bucuria acestui fapt.“ „E un golan care profită de fixația ta pentru a-ți cere bani.“ „De unde știi că-mi cere bani?“ „Îmi imaginez după stofa din care este croit.“ Observ că Zăpadă Începe să mă urască brusc. „Oricum, e un pur și de aceea țin la el. Exemplare de puritate sufletească de felul lui găsești rar azi!“ „Să-l Împăiem pentru Muzeul omului!“ Se supără. O simt capabilă să facă orice pentru acest imbecil, chiar să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
a avut loc cea mai dureroasă lovitură care mi s-a putut da. Horia a declarat În gura mare, În toată clasa, că eu mă țin după Dinu și asta Îl enervează. A fost o situație Îngrozitoare. Ca urmare, Îi urăsc pe toți, pe toți, vreau să mor de rușine. Toți și-au bătut joc de mine, mi-e frică de lume, m-a lovit imparabil. 26 aprilie 1960 (marți) Am văzut Împreună cu Fredy un film de patinaj artistic, iar gândul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
30 aprilie 1960 (sâmbătă) Un șoc nervos puternic m-a distrus moral. Sunt bolnavă de nervi, nebună. Și viața e atât de crudă... Azi am luat un 4. Mama m-a insultat, tata la fel. Îi desconsider pe toți, vă urăsc de moarte, bestii cu nume de om, va veni și clipa În care Îmi va sălta inima de bucurie, călcând pe cadavrele voastre Însângerate. Dar acum... voi plânge, voi suferi iar și totul se va transforma poate Într-un nou

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
căci numai acolo găsesc liniștea sufletească atât de dorită și nu mă mai simt singură. Dacă aș rămâne moral În această cușcă a paraziților degenerați, aș Înnebuni cu siguranță, nulitatea conștiinței și a caracterului acestor gunoaie mă face să Îi urăsc de moarte, ca pe niște muște pe care le stâlcești atunci când te sâcâie. Numai la patinaj sunt În lumea mea, acolo nu mă ocolește nimeni, toți Îmi admiră voința și virtuțile, bineînțeles, cu excepțiile Împotriva cărora Îmi place să lupt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
Pe Șerban l-am pocnit În fața clasei, și după 2 zile m-am certat cu el. Tuturora le sunt indiferentă, o oarecare... Pentru toate acestea eu spun: Oameni, bestii ordinare, fricoși, lași, răi, meschini etc. disprețuiesc oamenii, pentru că ei mă urăsc pe mine. Vreau ca fantoma Arthur să-mi mai stăpânească mult inima, pentru că atunci când se va transforma În materie, va fi un om pentru care mi-aș da viața, totul. Și acest om, acum doresc eu, adică asemenea mie, nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]