6,525 matches
-
să aducă toate tancurile din Praga aici, să coboare din tancuri și să cadă aici în genunchi, ca Raskolnikov în fața Marmeladovei. Și dacă m-ar fi întrebat „cine ești tu, tu, Iliescule, tu, Ceaușescule, TU 104, tî juif, ca să ne urli ce să facem?” - le-aș fi răspuns ceva în genul: „Eu sunt din Internaționala lui Ghidale, Ghidale al lui Babel!”; și dacă m-ar fi întrebat: „Care Babel?”, le-aș fi urlat: „Ițic Babel, fiul rabinului din Odessa! Îngenuncheați pentru
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
tu, Ceaușescule, TU 104, tî juif, ca să ne urli ce să facem?” - le-aș fi răspuns ceva în genul: „Eu sunt din Internaționala lui Ghidale, Ghidale al lui Babel!”; și dacă m-ar fi întrebat: „Care Babel?”, le-aș fi urlat: „Ițic Babel, fiul rabinului din Odessa! Îngenuncheați pentru Ițic Babel, aici, în curtea unde se cobora din calești la balul Rostovilor, îngenuncheați pentru Fadeev, bietul și marele ticălos care într-o cameră de aici, chiar aceea cu fereastra la care
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
m-am putut reține, fiindcă eram revoltat - mă lăsaseră singur, în mod ostentativ, se înțelege de ce, „să-ți explic de ce?” (Vali negă scurt din cap și îmi arătă, cu degetul, din ochi, un colț al tavanului). Am vrut să le urlu ceva, dar știu că m-am reținut, pot să-i jur pe Babi Yar, „știi unde-i Babi Yar?” (el mă aprobă energic din bărbie), că m-am reținut și e posibil ca limba să nu mă fi ascultat, ca
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
mă proptesc cu coatele de marginea șanțului. Pentru că nu văd absolut nimic din cauza întunericului (dar și pentru că - o să realizez abia peste câteva minute - nu mai am ochelarii pe nas), mă gândesc să strig. Însă mi se pare complet aiurea să urlu în beznă ajutor, când nu se vede și nici nu se aude țipenie de om în jur. Așa că tac și mă mulțumesc cu niște gemete înfundate, pentru că genunchiul drept începe să mă doară. Iar în clipa când dau să mă
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
comic ce se întâmplă ha ha, iar eu încep să simt ceva ca atunci când citesc piese absurde, care întotdeauna mă calcă pe nervi, pentru că absurdul mă calcă întotdeauna pe nervi. Așa că nici nu râd, nici nu plâng și spun aproape urlând nu-i nimic comic aici domnule ce mama naibii nu vedeți că-i o mare porcărie. Brusc, de parcă aș fi schizofrenică, mă umflă și pe mine râsul, fiindcă îmi dau seama că de fapt eu mă duc la prietenii mei
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
două ori pe Eroilor, gata să-mi rup gâtul, intru în sensul giratoriu fără să mă asigur, iar o Dacie aproape dă peste mine. Frânează brusc, roțile scrâșnesc pe asfalt, șoferul deschide portiera, iese turbat din mașină și începe să urle ești chioară cucoană vrei să mă nenorocești în aia mă-tii. Stau încremenită, cu creierii goliți, orbită de faruri, cu lentilele aburite, fără să pot spune nimic. După ce se uită bine la mine, bărbatul mai vrea să strige ceva, dar
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
Draga mea, eu nu am ce să-i mai fac, de trei ani umblă cu ciorapul ăla roșu și și-l trage dimineața înainte să plece la școală. Nopțile cântă până târziu la vioară și, când îl apucă, începe să urle «Jos comunismul!»“. „Gabriel, hai să mergem, dragule“, încerca ea să-l domolească. „Stai jos, Rodico, când îți spun, ia și mănâncă niște parizer, zi mersi că n-am prins « Nici o masă fără pește!» și la Gambrinus...“ Rodica lăsă ochii în
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
vrut. Așa că, de fiecare dată când ajungeam, după lungi peripeții, că locuiam departe de facultate și cu hainele alea nu era ușor să te fofilezi în tramvaiele irealist de ticsite, pe terenul unde „făceam“ armata, știam că voi auzi ofițereasa urlând la mine că iar n-am coafura regulamentară. Și mai era o chestie cu chipiul ăsta - sau poate numai în amintirile mele e așa, că mi se pare totuși prea ilogic, chiar și pentru armata Republicii Socialiste România. Dacă - și
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
O liniște de-ți țiuiau urechile. Zumzetul neonului care făcea ca totul să pară sinistru, ca la spital. Reșoul pe care trebuia să-l păzești, ca să nu te prindă controlul (ce spaimă mai trăgeam când bubuiau ăia pe la uși și urlau „Deschideți!“, ca-n filmele cu ilegaliști, să vadă dacă ai reșou sau aparate electrice). Dușurile nasoale. Gândacii roșii sub linoleum. Uneori, se lua și lumina. Horor. Dacă n-ar fi fost Feli, râsul ei, nu știu cum aș fi rezistat. Mirela, zicem
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
limbajul specific al cadrelor, aproape țipând și nu știam ce să fac să-l opresc. Mă bălăcărea în fața celor treizeci de elevi rămași cu gura căscată și mă gândeam - fără emoții, pentru că mai văzusem chestii de genul ăsta, adică activiști urlând - cum să fac să-l opresc. După ce inspectorul și-a vărsat tot năduful, s-a-ntors spre mine și-a spus: — Dumneata iei banii statului degeaba! M-am uitat la el, îmi venea să râd, pentru că omul era cu fălcile înflăcărate, ca și când
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
îmi venea să râd, pentru că omul era cu fălcile înflăcărate, ca și când s-ar fi întors de la miting, dar eram și enervată. Experiența mea cu această categorie de oameni nu era bogată, ci densă, pentru că toți activiștii aveau același stil: veneau urlând și-i terorizau pe cei care tăceau. Și-atunci l-am întrebat: — Care bani? Ăștia? Am scos o parte din mărunțișul meu din buzunar și i l-am arătat. Și, pentru că nu reacționa, am continuat: — Ia-i dumneata! Hai, ia
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
se pare destul de bizar să mă fi operat fără știrea părinților și fără vreun simptom, în afara văicărelilor și indicațiilor dezordonate de localizare a durerii, deși în vremurile alea în spital se petreceau destule lucruri care pe unii îi făceau să urle ca lupii sub ferestrele cazematei numite Maternitate, iar pe alții să fugă în pijamale pe străduțele întortocheate ce duceau la gară. Am ieșit inițiată din prima mea operație, cu o siguranță care-a cântărit întotdeauna mai greu decât școlile-tehnicile-operațiile ulterioare
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
însă, o mulțime de copii erau lăsați de părinți la bunici, prin sate mai mult sau mai puțin îndepărtate, până când începeau școala, moment în care căpătau practic o viață nouă (o casă nouă, părinți noi și o identitate instituțională). Semisălbăticiți, urlau înspăimântați în prima zi de școală, blazându-se abia după săptămâni întregi sau poate niciodată cu adevărat. Tot așa, știam că alte mame își expediau copiii la bunici cât erau vacanțele de lungi, pe când mama ne lăsa la Leșu cel
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
fiindu-i rușine de lumea care începuse să se uite la ei, i-a dat o palmă peste ceafă, ast fel încît Dănuț a căzut de pe piatra pe care stătea și s-a julit la genunchi. Băiatul a continuat să urle, încă și mai tare, și nu s-a potolit nici cînd a venit maică-sa la el, care i-a spus împă ciuitoare să nu mai plîngă atîta, că peștele ăla nu fusese cîine de mare, ci guvid. Din vremea
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
În curtea școlii se sui pe scena de beton din fața careului și se duse drept în mijloc, gîndind că toți sunt cu privirile pe el. Copiii însă nu prea îl luau în seamă. El striga din răsputeri, dar și ceilalți urlau, se agitau și își vedeau de treaba lor. Era o hărmălaie de nedescris, ca în pauză. La un moment dat veni un coleg de clasă și-l întrebă : „Cine e afumat ?“. „Nuuu ! - răspunse Dănuț cu disperare, realizînd că pînă atunci
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
stîngă, avea un șnur galben. Multe pauze de-atunci încolo Dănuț avea să admire jocul razelor în părul ei, mai ales că o găsea mereu în același loc : stătea rezemată de zidul școlii. În jur era agitație, lumea se îmbrîncea, urla, se bătea ; ea rămî nea acolo, nemișcată, scăldată aproape mereu în soare. Parcă era pictată pe zidul alb al clădirii și Dănuț își adu cea aminte de Panoul de Onoare. Uneori venea la ea cîte o prietenă și începea să
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
n-a mai fost loc pentru amîndoi în cutia cra niană - și pentru creier, și pentru respectiva tumoare -, așa că unul dintre ei a trebuit să cedeze. Acela a fost desigur creierul, care, prins ca într-o menghină, a început să urle după ajutor. Urletele lui se traduceau în dureri groaznice. Bunica, din păcate, nu putea să strige, fiindcă tumoarea îi atinsese cen trele comunicării. Nu mai era în stare să scoată nici un sunet și nu mai auzea nimic (oare chiar nu
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
o bucată de carne prin fața ochilor și apoi o aruncă peste umăr, pe geamul deschis. Penisul lui John Wayne Bobbitt își porni călătoria prin lume într-o dimineață frumoasă de martie, pe la orele nouă. Lăsase în urmă un bărbat care urla foarte tare, dintre picioarele căruia țîșnea o fîntînă arteziană roșie, și o femeie căreia, se pare, îi făcea mare plăcere să stea în dreptul jetului. El zbura prin aer, deocamdată în camera luminoasă și aerisită a acelui imobil de la intrersecția străzilor
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
el a plecat și m-a abandonat acolo. Văzându-mă singur pe malul râului, după ce Puiu cu ceilalți copii au dispărut, am încercat să trec și eu Jiul, m-am retras imediat. Apa era foarte rece. Atunci am început să urlu până m-a auzit sora mea, care între timp, observase că am dispărut de acasă. A început să mă caute prin împrejurimi ghidându- se apoi după țipetele mele, care se auzeau de dincolo de calea ferată. Dând de mine nu m-
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
găurit până la os. Pot spune că în privința medicamentelor eram bine aprovizionați. Pe spate după spălare cu spirt și rivanol am folosit un tub cu revulsin. Să nu credeți că eu stăteam cuminte în timpul acestor operațiuni de salvare. Nu! Eu urlam de durere. Unii mă țineau să nu dansez prea tare, alții mă țineau de gură să-mi înăbușe urletele iar Siegfried plângea. După terminarea tratamentului, am îmbrăcat alte haine dar am avut grijă să semene cu cele de dimineață, după
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
care miau relevat adevărata dumneavoastră personalitate - de bărbat puternic, aprig, ferm și patriot. E vorba de cele două emisiuni în care vați enervat - cea a lui Robert Turcescu și cea a Gabrielei Vrânceanu Firea, unde ați intervenit prin telefon. Când urlați bărbătește că în notele informative pe care le ați semnat ați fost un adevărat patriot, îmi venea să vă îmbrățișez, nu alta! Am închis ochii și, ascultânduvă, miam imaginat cum trebuie să fi fost când anchetați elementele dușmănoase... Nu vă
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
munților, dincolo de un rîu pe care tocmai Îl trecusem, am zărit deodată, la vreo treizeci de pași În fața mea, doi ochi sticlind sulfuroși și răi. Era un lup. Nici nu știu cînd am trecut rîul Înapoi. Am auzit apoi alții urlînd undeva prin pădurile viscolite. Și stînd acolo, surescitat la maximum, mi-am dat seama că voi Îngheța. Atunci am Început să strig și, aprinzînd toate hîrtiile pe care le aveam prin buzunare, am pornit, silindu-mi să nu ezit, spre
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
sa inflexibilă de a ști adevărul. Un ipocrit ar fi continuat să fie pînă la moarte regele Thebei și soț incestuos. Chiar dacă aș face abstracție de țărm, ar fi greu să mă Înșel asupra anotimpului În care mă aflu. VÎntul urlă uneori ca o haită de lupi, acoperind zgomotul valurilor. CÎnd se domolește, marea rămîne totuși friguroasă și ostilă. E Îngălbenită de alge putrede și nu cere ochi care s-o privească. Deasupra ei, ploaia din timpul nopții a lăsat o
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
decît s-o piardă În schimbul unor albume de fotografii care n-au mai multă valoare decît un insectar cu fluturi strălucitori și uscați; pulberea de pe aripile acestor fluturi va fi unica recoltă a celor ce n-au simțit niciodată singurătatea urlînd Într-o cameră de hotel. A fi universal, era de părere Burckhardt, nu Înseamnă a cunoaște mult, ci a iubi cît mai mult. Dacă acceptăm această definiție, n-ar mai fi nimic de adăugat Împotriva globetrotterilor care văd fără să
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
pentru a murmura că nimeni nu poate fi egalul zeilor decît după ce-a disprețuit frica și și-a contemplat mîinile, toate acestea cer, firește, un Înțeles mai adînc ca să aibă dreptul la glorie. Prometeu se crispează pentru a nu urla, dar mai ales pentru a nu regreta pricina suferinței sale. Îl doare carnea sfîșiată de vultur, iar aceasta e cea mai vie dovadă a focului furat de la zei. Vorbele lui sînt din ce În ce mai limpezi, pe măsură ce ghearele vulturului Îl fac sa strivească
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]