10,104 matches
-
o atitudine pozitivă, hotărît și care se concentrează foarte bine asupra obiectivelor urmărite. V-aș mulțumi foarte mult dacă mi-ați oferi șansa să vă întîlnesc, pentru a discuta despre posibilitățile de angajare în cadrul înumele companieiț. Am o experiență foarte vastă în acest domeniu și sînt sigur că întîlnirea se va dovedi una productivă. Aștept să mă contactați pentru un interviu. Cu respect, înumele tăuț. 4. Fă-o să aibă un aspect profesionist. Printează scrisoarea de intenție pe hîrtie albă de
Cum să faci față unui șef dificil by Shaun Belding () [Corola-publishinghouse/Science/1886_a_3211]
-
civilizației citadine, cu peisajele-i caleidoscopice și dinamica specifică, așa cum se vede de altfel foarte bine încă din notațiile rapide, ca niște clipiri de reclame luminoase, ce împânzesc textul din 75 H.P.: „Hermetic somnul locomotivei peste balcoane ecuator / pulsează anunț vast TREBUIE dinamic serviciu maritim/.../ pe frânghii cheamă împărăția afișelor luminoase / cherry brandy vin trans-urban căi ferate /.../ cablogame cântă diastola stelelor /.../ cortegiu / abstract agenție de schimb transatlantic veștile se / ciocnesc ca la biliard avioane / TSF Paris Londra New York Berlin / coboară ca
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
putea observa în ce măsură neoromanticul Voronca se apropie acum de programul avangardei suprarealiste, privit altădată, din perspectiva „constructivismului”, cu suspiciune. Chiar dacă nu numește direct „automatismul psihic pur” și „dicteul automat”, poetul le aproximează totuși în expresii similare, înscrise pe orizontul mai vast al căutărilor avangardiste vizând coincidența dintre a scrie și a fi: „Scriu cu gândul nedefinit de a mă transforma cu încetul în însuși steagul de cerneală prin care cavaleria chiotelor se desface”. De la „arta ca manifestare vitală”, la „câte cuvinte
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
Senzația primează (acea „senzație prinsă stea în cleștele poemului actual”), traducând o voință de instalare în concret, de obiectivare a atitudinii lirice, eliberată de „sentimentalismului” romantic - dar un „concret” distanțat de simpla reproducere mimetică, comportând restructurări esențiale, deschis spre un vast câmp relațional, câștigând o nouă identitate, conferită de sinteza imaginativă. Considerată superficial, viziunea ar părea pur impresionistă (de „impresionismul” lui Voronca vorbea, de exemplu, G. Călinescu, în Istoria... sa, iar Perpessicius găsea formula „pointilismului poetic”); „notația” propriu-zisă este de fapt
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
și trimițând, ca modalitate de plasticizare, la ceea ce teoreticianul Voronca numește „o analogie de corpuri geometrice”, într-un paralelism cu constructivismul pictural. Oricum, deschiderea spre „realul” astfel conceput e una de tip panoramic și caleidoscopic, interesată de o cât mai vastă cuprindere a spectacolului cetății moderne: În suburbie cinematograf și bordel. Iată Geometria orașului: logaritm stelar, vals Pe fire electrice, soneria Europei țipând fals, Luntre și pasăre de azur, viziune descuiată. (Cloroform) Ecouri ale mai vechiului bacovianism se prelungesc pe alocuri
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
de dincolo de neliniști și spaime, sub semnul „luminii perpetue”: Pe malurile surpate stăteau frumos păturile albiturile timpului, Lumina perpetuă, Un vânt roz ca o scoică șlefuită de aurore Îmi spală sângele cald Lumină clară. (Întâia apariție) Poemul întreg își desfășoară vastele panorame în acest regim vizionar, de la „frontierele somnului”. Sentimentul înstrăinării rămâne doar o amintire dureroasă („Am fost pretutindeni omul Străin, / Care ascultă, fără să ia parte, tocmelile, căderile la învoială”), fiind larg compensat acum de starea de beatitudine a omului
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
că fluturii într-o cupă vidă de aer. Sunt plecările imaginate. Sunt plecările din trecut. Sunt plecările care vor veni. ș...ț Cât de mult am iubit acel provizorat, acea incertitudine, acea libertate a călătoriei” (Obrazul de cretă). Din acest vast repertoriu de posibilități, „plecările imaginate” sunt cele ce prevalează; nu spre ținuturi exotice, ca la simboliști, ci - cum spuneam mai sus - în spațiul promițător de mereu alte orizonturi al cuvintelor. Visătorul avangardist nu are neapărat nevoie de Rio de la Plata
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
drumul tău spre birou, un pleziozaur sau, deodată, când vei asculta somnul căzând în tine ca o apă într-o peșteră, odaia ta se va umple cu zborul untdelemnos al unor lilieci uriași ș...ț Planete și sori, ca niște vaste păduri incendiate, se vor apropia de zenitul ochiului nostru” (Pădurile orchestre). Toate aceste „apoteoze rupte din aerienele iluminări” cresc însă, la autorul Actului de prezență, pe fondul unei conștiințe a însingurării poetului într-o lume deschisă, totuși, tuturor promisiunilor „revelației
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
față și modelul teoretic conturat de un André Breton despre „suprarealitate”, ca spațiu în care realul și imaginarul, înaltul și adâncul, trecutul și viitorul încetează să mai fie percepute contradictoriu. Tot către propozițiile din manifestele lui Breton trimit și cultivarea vastei rețele de analogii, cultul imaginii, al relațiilor insolite dintre obiecte distanțate de convenția realistă. În prelungirea unor mai vechi considerații ale sale, poetul francez va face mai târziu niște afirmații ce ni se par valabile în mare măsură și pentru
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
poetului. Intră în joc aici, fără îndoială, și refuzul programatic al „logicii” și „gramaticii”, al limbajului conceptual-reflexiv, a cărui necesară coerență „anecdotică” periclita, ca închidere, apetitul dinamic al unei viziuni de tip simultaneist, prin excelență deschisă, aptă de cuprinderi din ce în ce mai vaste, practic inepuizabile, ale spectacolului vieții moderne. Sfărâmarea, atomizarea discursului se impunea, așadar, iar miza pe imagism devenea o soluție adecvată acestei aspirații: linearitatea „meditației” putea fi dinamitată prin aducerea eului liric într-o stare de absolută disponibilitate asociativă, oferindu-și
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
cuprindere panoramică: „Și poiana pe care continuăm să fim singuri în această eternitate a devenit un tron între ierburi de mătase, ridicat pe o colină deasupra pământului, de unde privim toate înfățișările lumilor” (subl. n.). Când se organizează în astfel de vaste acumulări panoramice, universul își caută reprezentările în imagini în fond izomorfe, subordonate tot sugestiei fundamentale a deschiderii: sunt acele spații ale etalării, ale expunerii, menite să atragă ochiul în căutare de noutăți, precum vitrina sau, într-o serie înrudită, afișele
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
cu foșnet viu de bălți, / potopul fulgilor nu-mi lasă-o rază, / când nevăzuta pulbere de dălți / singurătatea o fărâmițează. // Ajuns într-al ninsorii sacru pisc, / uit numele-i de mare cuviință / și stau cu gândul, unic obelisc, / păzit de vasta albă stăruință. Înalt, ca după plânsul îndeajuns, / văd totu-n linii ample, văd alboarea, / pătrunsul inimii s-a despătruns / și mă dezleagă pentru veci ninsoarea". Unitatea dialogică a lumii-lumen răsare în imaginarul lui C. D. Zeletin chiar și în ipostaza
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
cu mediul de viață, după modul în care-și procură (obțin) hrana necesară vieții. acționează instinctiv sau rațional pentru obținerea celor necesare vieții: a spațiului vital (locuință), a hranei și a partenerului pentru reproducere (pentru perpetuarea speciei). Există o literatură vastă care susține existența și a unei lumi invizibile, care ar ocupa același spațiu cu lumea vizibilă și ar interacționa cu aceasta, fără ca lumea vizibilă să-și dea seama. Despre modul cum arată lumea invizibilă, care ocupă același spațiu cu lumea
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE by NARIH IVONE () [Corola-publishinghouse/Science/810_a_1736]
-
salva pradă inocent] din mâinile unui bandit. O persoan] laic] ar putea fi tentat] s] plaseze interesul victimei deasupra propriului s]u interes, ușor amenințat. Aceast] virtute, evidențiat] într-un mod destul de negativ, a avut o influent] asupra mult mai vastei tradiții etice indiene. Celelalte jur]minte se refer] la a fi sincer (satya); a nu-ți apropria ceea ce nu îți aparține (asteya); la abstinenta sexual] (brahmacharya) - care legitimizeaz] instituția c]s]toriei pentru laici și nonposesiunea (apigraha), care încurajeaz] aranjamentele
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
a împins pe musulmani la r]zboaie, iar termenul din Coran care exprim] acest efort că un intreg este jihad. De multe ori tradus într-un mod simplist și eronat drept „r]zboiul sfânt”, jihadul are o conotație mult mai vast], care include lupta cu mijloace pașnice, cum ar fi predicarea, educarea, iar într-un sens mai personal și interiorizat, lupta pentru purificarea sinelui. Cand se refer] la ap]rărea armat] într-un r]zboi dus în mod corect, Coranul specific
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
erau conștienți de faptul c] dispoziția moral] a musulmanilor, la fel ca și a lor, era conturat] de concepții monoteiste comune, bazate pe porunca divin] și pe revelație. Termenul adab a ajuns s] fie folosit pentru a defini o conotație vast] de semnificații prin discursul moral, etic, intelectual și literar pe care îl determină. Tot în aceast] perioad], cuprins] între secolele al VIII-lea și al X-lea, putem observa apariția poziției teologice și intelectuale identificate cu tradiții, cum ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
sau „fundamentaliste”, toate acestea reflect] citate specifice din simbolurile și modelele musulmane mai vechi, iar prin regândirea și reafirmarea normelor și a valorilor se utilizeaz] diferite strategii de includere, excludere și codificare a reprezent]rilor specifice ale Islamului. Din perspectiva vast] a preocup]rilor morale și etice, acest discurs continuu încearc] s] stabileasc] norme pentru viața public] și privat], fiind simultan cultural, politic, social și religios. Având în vedere faptul c] cea mai cunoscut] concepție religioas] din Occident presupune o separare
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
adic] dorința egoist] de a fi apreciat. Alți autori, referindu-se la pildă/pildele talanților (Matei, 25) sau a minelor (Luca, 19), au avut tendința de a considera meritul ca fiind adecvat realiz]rilor sau consecințelor conduitei. Totuși, cea mai vast] și mai exact] relatare a evalu]rii morale susținea c] pentru că o acțiune s] fie corect], tot ceea ce are leg]tur] cu această - natură, justificarea și rezultatul s]u - trebuie s] fie corect, iar dac] pan] și una dintre acestea
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ar putea fi dezvoltate astfel încât s] ofere eticii un fundament și s] prezinte o relatare a adev]ratei virtuți, care ar fi corespunz]toare unei ființe umane inteligente. Scală Sfanțului Toma, referitoare la sinteză eticii și a teologiei morale, este vast]. Acoper] atât probleme teoretice, cât și normative și este reg]sit] în multe texte. Cincisprezece volume ale operei Summa Theologiae din edițiile Blackfriars și multe alte comentarii și tratate independente dezvolt], într-o form] sau alta, etică și valoarea. Având
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
este mai rațional s] acționeze conform moralei decât s] realizeze ceea ce convine propriilor interese, date fiind recompensele și pedepsele amintite. Dar de ce ar atribui o zeitate (care se presupune a fi ea ins]și o ființ] rațional]) recompense atât de vaste pentru îndeplinirea obligației morale și pedepse atât de surprinz]toare pentru realizarea binelui propriu, de vreme ce ambele modalit]ți de acțiune sunt considerate a fi în egal] m]sur] conforme cu principiile raționale? O alt] posibilitate ar fi aceea de a
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
posibile prin intermediul acțiunii umane. Nu trebuie s] fii comunist pentru a recunoaște c] unele cauze sunt reprezentate de nedrept]ți, politici economice și altele de acest gen. Despre ce fel de ajutor discut]m aici? Nu m] gândesc doar la vastele modalit]ți în care indivizii pot acționa din proprie inițiativ] în scopul reducerii s]r]ciei. Pe lang] acestea, sunt multe lucruri pe care guvernele le pot realiza, atât prin intermediul asistenței oficiale, cât și prin cel al politicilor comerciale potrivite
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
să” (Kant, 1986, p. 148). Compasiunea pentru o persoan] care sufer] de o boal] incurabil] și, în cazul eutanasiei voluntare, respectul pentru autonomie, au reprezentat argumentele principale ale celor care au susținut aspectul moral al eutanasiei. În prezent, exist] o vast] susținere a anumitor forme de eutanasie, iar mulți dintre filosofii contemporani au afirmat c] eutanasia poate fi ap]rât] din punctul de vedere al moralei. Opoziția oficial] a religiei (de exemplu, cea a Bisericii Romano-Catolice) r]mane oricum neschimbat], iar
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ce s-a suprimat prin descrierea schematic] a cazului și astfel chiar s] începem s] știm dac] ar trebui sau nu s] avem încredere în intuițiile noastre. v. Concluzie Subiectul general al teoriei și metodei în filosofia moral] este unul vast, important și prea puțin explorat. În acest articol am analizat diverse curente și mi-am exprimat unele p]reri personale: teoriile morale își au originea în teoretizarea moral], teoretizarea moral] este parte din practică moral] de zi cu zi, atât
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
în 1869, este o expresie fidelă a stărilor sociale într-o epocă determinată. Istoricul literar trebuie să țină seama de „vorbă”, de „idee” și mai ales de „operă”, care reprezintă „armonizarea” primelor două; în exercițiul său are nevoie de cunoștințe vaste, din domenii înrudite (filologie, filosofie, istorie), căci fără acestea nu este posibil studiul operei literare și nici stabilirea valorii estetice; istoria literaturii nu urmărește o simplă inventariere, ci o subliniere a „culoarei, tendințelor și ideilor dominante”, la această operație asociindu
VIZANTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290593_a_291922]
-
I. Tohăneanu, „în ciuda bogăției și diversității informației, în ciuda numărului imens de «trimiteri» directe sau mijlocite, se vede cât de colo că Dumitru Vlăduț își controlează și își domină sursele cu dezinvoltura și autoritatea ochiului său critic, ordonator și selectiv. Iar vastul său aparat bibliografic atrage luarea-aminte nu numai prin ceea ce nouă filologilor ne place să numim «acribie» exemplară, dar și printr-o neobișnuită «voluptate» științifică ce pulsează dincolo de slove”. SCRIERI: Teoriile simboliste românești, Timișoara, 1987; Poetici simboliste în România și Franța
VLADUŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290606_a_291935]