7,506 matches
-
în care siluetele munților conturate de razele lunii se transformă în fantasme care provoacă imaginația soldaților („Fortul, râpele, podișul pietros dinspre nord erau inundate de o lumină feerică, aidoma celei de basm; strălucea până și perdeaua de neguri încremenită în zare, spre miazănoapte.” p.73), iar sunetele proiectate pe fundalul unei liniști apăsătoare creează iluzii auditive: „Vântul, care făcea să tremure șuvoiul prelung, tainicul joc al ecourilor, sunetul schimbător al pietrelor lovite înfiripau laolaltă un glas omenesc care vorbea neîncetat: erai
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
fi de acord în mod unanim asupra sensului termenului de "societate civilă", ceea ce, cu siguranță, nu este adevărat. Relativiștii mai ignoră și diferitele modalități prin care definițiile (inițial europene) ale societății civile se răspîndesc în prezent în toate cele patru zări, ceea ce înseamnă că relativiștii nu au înțeles că lumea se află într-un proces de respingere a relativismului. Cazul chinezesc prezentat anterior sugerează că relativismul nu sesizează posibilitatea ca organizații neguvernamentale, autodeterminate și autoreflexive, pe care unii le numesc societate
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
oglindă? Această lume goală, ca o odaie abandonată în grabă, o carte pe jos, ruptă, ruptă... Ce s-a ales din acest univers al Bibliotecii Roz unde cu un bănuț intram fără probleme? Degeaba vedeam norii ce se adunau în zare, prevestind o tragedie, care putea fi imaginată în propria sa odaie, cu ușile-nfundate, de răbdarea răvășită, de bietele lucruri pe care le credeam dobîndite, căci eram acolo, în spaimă sau revoltă, agățîndu-ne de ceea ce ni se părea mai bun
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
că-n „fiecare dintre noi existăși un ied și un urs...” (Ochii viperei) Ne-ntrebăm și vă-ntrebăm... A rămas poetul Dumitru Vacariu un sentimental? rn răspuns afirmativ, gândind la propria-i copilărie: „Coboară amurgul... / Pești argintii aleargă prin apele zărilor / și nimfe de gheață se scaldă în ochii mei...” (Amurg cu nimfe); un răspuns negativ, dacă ne gândim la anii tinereții, cei ai detenției, atunci când a învățat ce este frustrarea și cum înflorește credința în Dumnezeu. Să ne imaginăm, cum
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
bătrânului fluviu, imaginarul poetic pulsează: „cu un surâs / preface amintirea în blazon medieval / purtând trepte de dragoste...” (blazon medieval) Orașul îi apare poetului-căOător o adevărată corabie, și nu oricând, ci într-o „preaiubită răcoare de seară...” (orașul-corabie) „Ochii” Tamisei sfredelesc zările. Ceasul din Turnul Big-Ben-ului devine „formă primordială a Timpului”. Mulțimea din Trafalgar Square stimulează, retrăind o pagină de istorie universală, simțind cum „înflorește mirosul victoriei în palmele lui Nelson”. și vântul tembie, astfel, „furișat printre dinții populației”, călătorul va simți
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
ca un muget înfundat, pe sub picioarele ei parcă urma să apară o vietate neștiută și oribilă..., stâlpii cu firele electrice se legănau...”, la fel și zidurile... „A văzut pe cer o lumină puternică, ca un arc care mergea de la o zare la alta, ca o explozie mare...” înfiorătoare drama bucureștenilor sufocați între ziduri sau zidiți în moloz transpare exemplificată prin cazul lui Cristian Badea - suspendat în „chicineta”, unde ar fi urmat să prepare o cafea pentru Tudor... Gestul acela l-a
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
și iuți la mânie. și-n așa conjunctură a miticului, omul ar putea crede că totul i se cuvine. Legănat de cântecul orfic, pentru el iubirea înseamnă înăOțare și împlinire: „Ziua-și ridicase fruntea / Din pădurea adormită.../ Potopind cu aburi zarea / Printre ramuri, cu beteala / Spumei împletită-n cețuri / Norii drumuri conturau / Zămislind cărări de visuri”. Iată cum se reface un discurs de tip romantic, făclie întru perfectăși nestăvilită armonie. Ce sugerează incipitul baladesc din Nunta neagră? „Pe poteci, se-nalță
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
într-adevăr nesemnificativă dacă astfel de întâmplări nu s-ar petrece permanent în jurul nostru. Problema este să învățăm a le observa. Și bineî nțe les că nu sunt primul care ajunge la astfel de concluzii. În cartea sa intitulată ,, În zarea nemuririi“, Prentice Mulford ajunge la concluzii extrem de interesante în legătură cu acest subiect. Este și aceasta o carte scrisă pe baza observațiilor proprii și are ca subiect influen ța gândului asupra lumii înconjurătoare. Când a fost scrisă această carte ? Acum un secol
Îngusta cărare către lumină by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/1225_a_2212]
-
marea, Soarele-n veci călător și luna rotată și plină, Stelele toate, ale cerului zodii și mîndra-i cunună, [...] Plăsmuie două frumoase cetăți locuite de oameni, 480 Unde se văd niște nunți și chef de nuntași și ospețe, Și-unde sub zarea de facle miresele ies din iatacuri Și sînt pornite-n oraș. Și cîntec de nuntă răsună Tare, la horă se prind jucăușii și-acolo-ntre dînșii Fluiere și alăute țin hangul. Femei grămădite 485 Stau în picioare la porți și
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
loc idealizat cu referire la un "locus pictural"2. Iată două exemple, extrase din Aventurile lui Leucippe și Clitophon, respectiv Dafnis și Hloe: (2) Eram deci pregătit să vizitez orașul și mă uitam cu interes la niște iconițe, atunci cînd zării atîrnat pe perete un tablou ce reprezenta un peisaj marin. [(...) urmează apoi descrierea propriu-zisă:] Pe malul rîului, pe-o pajiște era un alai de fete; în valurile mării, o frumoasă fecioară era purtată în spinare de un taur care se
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
la soare între două maluri verzi, de șirurile de plopi care împodobesc cu dantela lor mișcătoare acea vale a iubirii, de pădurea de stejari care înaintează între vii pe care rîul le rotunjește mereu în alt chip și de acele zări ușor umbrite, care fug, întrețesîndu-se. Dacă vrei să vezi natura frumoasă și feciorelnică asemenea unei logodnice, du-te acolo într-o zi de primăvară. Balzac, Crinul din vale, p. 25 (12) Cînd, ajuns în vîrful platoului, am privit valea pentru
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
întrece cu un metru cea mai gigantică dintre piramidele Egiptului. În fața noastră, se desfășoară Sena, șerpuitoare, semănată cu insule, tivită pe dreapta de faleze albe, încoronate de o pădure, pe stînga de pajiști mari, mărginite de altă pădure, departe, în zare. Din loc în loc, stau ancorate vapoare mari de-a lungul malului fluviului imens*. G. de Maupassant, "Un normand", în Poveștile becaței, p. 253 Un procedeu asemănător de dinamizare a descrierii constă în recategorizarea elementelor statice care formează elementul descris, atribuindu
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
și imensitatea lumii. Ai acolo un răstimp de farmec și de uitare. Nu se mai știe unde este cerul, unde sînt munții, nici spre ce ținte ești purtat tu însuți, nu mai știi care-i nivelul, nu mai este nici zare; ideile sînt schimbate, senzațiile necunoscute, ai fost smuls din viața obișnuită. Și cînd umbra a acoperit această vale cu apă curgătoare, cînd ochiul nu mai distinge nici lucrurile unele de altele, nici depărtările; cînd vîntul de seară a ridicat valurile
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
comun: Un bărbat se îndreptă către noi. Era probabil mecanic. Purta un maiou plin cu pete de ulei și motorină. Trupul său vînjos de luptător și figura de deținut periculos nu îmi inspira prea multă încredere. Pe bicepșii bine făcuți zării nume-roase tatuaje, dintre care unul se vedea foarte clar: era o sabie fin conturată. [Mai tîrziu, în mod misterios, moare un pasager și naratorul notează în carnetul său:] Atunci l-am zărit sau am crezut că-l zăresc printre marinari
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
se potolea cu încetul, iar munții deveneau negri pe cerul roșu, întunecat. O umbră, un început de noapte cu licăriri de jăratic în spuză, pătrundea în odaie, colorînd mobilele, pereții, ungherele cu tonuri de cerneală și purpură. Oglinda căminului, răsfrîngînd zarea, părea o pată de sînge. (p. 187) Cînd trecură podul de la Asnière și văzură rîul plin de vaporașe, de pescari și de luntrași, îi cuprinse bucuria. Soarele, un soare puternic de mai, lumina pieziș luntrile și apa fluviului liniștit, care
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
nebănuind că venisem de la Tours pe jos, m-a dus să colind toate împrejurimile moșiei lui și am văzut de pretutindeni valea sub toate înfățișările ei: ici o bucată, dincolo în toată întinderea ei. Adesea, ochii îmi erau atrași în zare de frumoasa lamă de aur a Loarei, unde, printre valuri, pînzele desenau figuri fantastice, care fugeau, duse de vînt. Urcând o muchie de deal, am admirat pentru prima oară castelul Azay, diamant tăiat în fațete, încrustat în apele Indrului urcat
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
Unison Radio Bârlad și Ziarul Meridianul (iată-l într-al 15-lea an de apariție), care a candidat la primărie, Consiliul Județean sau la Parlament situându-se mereu în locuri remarcabile ă Un om dintre noi, alergând în cele 4 zări ale lumii (...27 de țări !) dar mai ales în România pentru a realiza numeroase reportaje, întrevederi, corespondențe în direct etc., în sfârșit, presă de cotă înaltă, din moment ce a reușit să aibă în direct 6 președinți de stat, regele Mihai I
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]
-
copii 16. Zamfirache Vasile (n. 1933) 17. Turbatu Iftimi (50 ani) 2 fete Hanța Deal 1. Angheluță Constanța (80 ani) 2. Popa Costică (76 ani) Ce mai știu oamenii satului ? „Moșia asta a fost a lui Ghioca, de aici din zarea Bouroș și până-n zarea Bogheștilor, boieru' a făcut podul care s-a numit Podul Ghiocăi. Aici a fost casa lui Postăvaru până la Gheorghe Basoc, iar Ghioca a făcut biserica noastră, cea de la Boghești și cea de la Bârlad. Nu se pune
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]
-
n. 1933) 17. Turbatu Iftimi (50 ani) 2 fete Hanța Deal 1. Angheluță Constanța (80 ani) 2. Popa Costică (76 ani) Ce mai știu oamenii satului ? „Moșia asta a fost a lui Ghioca, de aici din zarea Bouroș și până-n zarea Bogheștilor, boieru' a făcut podul care s-a numit Podul Ghiocăi. Aici a fost casa lui Postăvaru până la Gheorghe Basoc, iar Ghioca a făcut biserica noastră, cea de la Boghești și cea de la Bârlad. Nu se pune problema ca pe boier
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]
-
cei de azi) care a găsit timp, disponibilități creative și mintale, bani și ă ajutorul soției, pentru a lăsa această carte, ca un monument pentru fiecare și pentru mai târziu. Reluând cuvântul academicianului C. D. Zeletin, alergând în cele 4 zări, am reușit să „alerg” și în istoria acestui sat, ca multe altele, cu dragoste, cu deferență și, poate, competență. Vă mulțumesc pentru că-mi sunteți alături. Oarecari perspective și certitudini. Globalizarea devine fapt împlinit și la noi; ce-am văzut în
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]
-
un ACT MEMORATIV care să rămână spre amintire, în arhiva bisericii. ACT MEMORATIV ! Noi, mai-jos-iscălitorii acestui ACT MEMORATIV, plini de sentimente frumoase și de noblețe necăutată, oameni ai satului Giurgioana, comuna Podul Turcului, Bacău, localnici sau împrăștiați în cele patru zări ale țării și ale Lumii, ne-am reunit la ceas de mare sărbătoare să aducem prinosul cunoștințelor și averilor dobândite, respectul nostru față de locurile copilăriei și față de înaintașii satului, oameni care au scris istorie și care vor rămâne în Istorie
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]
-
vocabularul pășunist revalorificat de propaganda național-comunistă se cheamă Ființa Națională). În contrast, pseudo-emanații revoluției veghează la păstrarea integrității reale și simbolice amenințate. E important de remarcat însă că, în vreme ce aceste amenințări erau denunțate de propaganda ceaușistă ca venind din toate zările din vest cel mai adesea, supralicitând iredentismul maghiar, dar și, episodic, dinspre Bulgaria, și, în subtext, dar tocmai de aceea cu o forță cu atât mai mare, dinspre răsărit -, acum singura direcție incriminată este Occidentul, Ungaria și prietenii ei occidentali
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
aceleiași legende a îndepărtatului Sumer și spațiu mesopotamian, la babilonienii lui Hamurabi, Inanna se numește Iștar, iar Dumuzi poartă numele Tammuz. Acesta din urmă cade și el sub incidența morții acaparatoare. Iștar, amantă divină, își caută partenerul în cele patru zări ale lumii și-l bocește. Este o protagonistă a riturilor agro-păstorești, dar a căpătat și o deschidere spre Eros, prevestind-o pe Afrodita. Credințele privind zeița vegetației (general răspîndite în preistorie, inclusiv la strămoșii geto-dacilor), care moare și învie pentru
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
a morții, esența oricărei religii, ca și a științei, dar cu instrumental propriu și cu rezulatate pe măsură. A. Dumnezeu cioban Unde s-a mai pomenit? Acolo unde chiar s-a întîmplat: pe-un picior de plai și sub o zare de mit, adică nicăieri și peste tot unde se presimte că „moartea strigă la fereastră”. Se cunoaște un text de colind în care Dumnezeu își ceartă turma ca orice păstor pe pajiște. Este vorba de un text din colecția lui
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
ca să-l așeze cît mai repede pe tronul împărătesc: „Dă-ni-l, taică, dă-ni-l,/Dă-ni-l, maică, dă-ni-l!”: moașa, după scaldă, îi arată „împărăția”, adică îl ridică și-l închină, pe rînd, spre cele patru zări ale lumii. Nu putea „mic de ciobănaș” să-și lase partenerul de aventură și de destin pe mîini străine. Nu-i rămînea decît să-și facă singur dreptate, și încă dur, chiar sălbatec: a pus mîna pe arme înfruntîndu-și vrăjmașii
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]