64,222 matches
-
doua ecuație pentru câmpurile cuplate: Dinamica sistemului constituit din materie și radiație, adică evoluția în timp a operatorilor de câmp și a vectorilor de stare, este determinată de un operator hamiltonian. Ecuațiile stabilite în secțiunea precedentă corespund formulării Heisenberg a teoriei, în care câmpurile depind de timp iar vectorii de stare sunt constanți. Nu există o soluție exactă explicită a acestor ecuații, dar se poate obține o soluție iterativă în cadrul formulării de interacție. Trecerea la formularea de interacție se face separând
Electrodinamică cuantică () [Corola-website/Science/318918_a_320247]
-
în interacție, de la o stare inițială formula 65 în trecutul îndepărtat la oricare dintre stările finale posibile formula 66 în viitorul îndepărtat. Admițând că ansamblul stărilor finale constituie un sistem complet, rezultatul interacției poate fi dezvoltat sub forma conform interpretării statistice a teoriei cuantice, expresia formula 68 reprezintă probabilitatea tranziției formula 69 Matricea cu elemente a primit numele de "matrice S" (din engleză: scattering matrix, în română: matrice de împrăștiere). Ea a fost introdusă de Wheeler în studiul reacțiilor nucleare; ulterior, Heisenberg a subliniat rolul
Electrodinamică cuantică () [Corola-website/Science/318918_a_320247]
-
formula 69 Matricea cu elemente a primit numele de "matrice S" (din engleză: scattering matrix, în română: matrice de împrăștiere). Ea a fost introdusă de Wheeler în studiul reacțiilor nucleare; ulterior, Heisenberg a subliniat rolul central jucat de matricea S în teoria proceselor elementare. Expresia exponențială a operatorului de evoluție în timp este o notație simbolică pentru seria de integrale multiple unde Simbolul formula 74, numit "produs cronologic", indică faptul că, în produsul de operatori care urmează, factorii apar în ordine crescândă a
Electrodinamică cuantică () [Corola-website/Science/318918_a_320247]
-
ordinul "doi", interacția a două particule reale are loc în perechi de puncte din spațiu-timp, între care ea se propagă ca „particulă virtuală”. Secțiunile eficace pentru împrăștierea de electroni, pozitroni și fotoni în această aproximație au fost calculate, pe baza teoriei lui Dirac, înainte de formularea relativist covariantă a QED. Elementul de matrice S pentru procesul formula 83 numit și împrăștiere Møller (1932), conține bispinorii formula 84 pentru stările electronice și propagatorul fotonic formula 85: formula 86 formula 87 formula 88 În procesul fermion-antifermion formula 89, sau împrăștiere Bhabha
Electrodinamică cuantică () [Corola-website/Science/318918_a_320247]
-
de permutările fermionilor din stările inițială și finală și de numărul buclelor fermionice interne. Rezultatul obținut pe baza diagramelor Feynman este cel indicat de teorema lui Wick. Expresiile analitice ale amplitudinilor sunt bine definite în ordinul cel mai jos al teoriei perturbațiilor; în ordine superioare, care corespund unor diagrame Feynman cu bucle închise, ele sunt ambigue sau infinite. Aceste așa-numite "divergențe" au origini diferite: unele sunt rezultatul unor metode de calcul inadecvate, altele sunt strâns legate de caracterul interacției electromagnetice
Electrodinamică cuantică () [Corola-website/Science/318918_a_320247]
-
le indica degenerate. Rezultatul arată că electronul posedă un "moment magnetic anomal", astfel că factorul Landé ("g-factor") este mai mare decât valoarea „normală” formula 121 și în bun acord cu valoarea calculată de Schwinger și Feynman în prima aproximație nenulă a teoriei perturbațiilor. Rezultatul calculelor teoretice duse până în ordinul opt e rezumat în expresia unde formula 123 este constanta structurii fine. Dyson a argumentat că raza de convergență a acestei serii este zero; totuși, valoarea mică a constantei de cuplaj materie-radiație permite calcule
Electrodinamică cuantică () [Corola-website/Science/318918_a_320247]
-
de convergență a acestei serii este zero; totuși, valoarea mică a constantei de cuplaj materie-radiație permite calcule numerice foarte precise pe baza unei serii numerice doar asimptotic convergentă. Feynman a comentat că „nu există nicio diferență semnificativă între experiment și teorie” și a tras concluzia că electrodinamica cuantică este „piatra nestemată a fizicii” ("the jewel of physics"). Tehnica diagramatică introdusă de Feynman este atât de eficientă încât i-a permis să obțină în puține ore rezultate care, prin metode convenționale, le-
Electrodinamică cuantică () [Corola-website/Science/318918_a_320247]
-
de Feynman este atât de eficientă încât i-a permis să obțină în puține ore rezultate care, prin metode convenționale, le-au luat altora mai multe luni. Schwinger nu aprecia această metodă, care pune accentul pe aspectul corpuscular (particulă) al teoriei, trecând în plan secundar aspectul ondulatoriu (câmp); el a făcut cândva comentariul ambiguu: „Ca și circuitele integrate cu siliciu din anii mai recenți, diagrama Feynman a adus calculul la îndemâna maselor”. ("Like the silicon chips of more recent years, the Feynman
Electrodinamică cuantică () [Corola-website/Science/318918_a_320247]
-
cândva comentariul ambiguu: „Ca și circuitele integrate cu siliciu din anii mai recenți, diagrama Feynman a adus calculul la îndemâna maselor”. ("Like the silicon chips of more recent years, the Feynman diagram was bringing computation to the masses.") Verificarea fină a teoriei prin calcularea elementelor de matrice în ordine superioare ar fi însă practic imposibilă fără această unealtă. Astăzi, diagramele Feynman sunt utilizate ca instrument de calcul în multe ramuri ale fizicii, de la fizica nucleară și fizica particulelor elementare la fizica solidului
Electrodinamică cuantică () [Corola-website/Science/318918_a_320247]
-
la fizica solidului. Existența divergențelor în soluția iterativă (și poate chiar în general, cum a sugerat Källén) este un aspect „patologic” al electrodinamicii cuantice, legat de caracterul interacției materie-radiație la energii mari (sau, echivalent, la distanțe mici) și pe care teoria actuală nu îl poate reda. Renormarea este un procedeu ingenios și eficient de a extrage din expresii divergente informații despre mărimi fizice reale, care pot fi comparate cu rezultatele experimentale. Totuși, în spusele lui Feynman: „e ceea ce aș numi un
Electrodinamică cuantică () [Corola-website/Science/318918_a_320247]
-
procedeu ingenios și eficient de a extrage din expresii divergente informații despre mărimi fizice reale, care pot fi comparate cu rezultatele experimentale. Totuși, în spusele lui Feynman: „e ceea ce aș numi un proces sucit!” ("a dippy process") Electrodinamica cuantică este teoria interacțiilor electromagnetice și totodată un prototip pentru teorii de câmp care încearcă să explice alte interacții fundamentale, cum e cromodinamica cuantică. Dar constanta de cuplaj adimensională pentru forțele nucleare are o valoare cuprinsă între 7 și 57, și nu 1
Electrodinamică cuantică () [Corola-website/Science/318918_a_320247]
-
expresii divergente informații despre mărimi fizice reale, care pot fi comparate cu rezultatele experimentale. Totuși, în spusele lui Feynman: „e ceea ce aș numi un proces sucit!” ("a dippy process") Electrodinamica cuantică este teoria interacțiilor electromagnetice și totodată un prototip pentru teorii de câmp care încearcă să explice alte interacții fundamentale, cum e cromodinamica cuantică. Dar constanta de cuplaj adimensională pentru forțele nucleare are o valoare cuprinsă între 7 și 57, și nu 1/137, iar teoria perturbațiilor nu e aplicabilă: diagramele
Electrodinamică cuantică () [Corola-website/Science/318918_a_320247]
-
și totodată un prototip pentru teorii de câmp care încearcă să explice alte interacții fundamentale, cum e cromodinamica cuantică. Dar constanta de cuplaj adimensională pentru forțele nucleare are o valoare cuprinsă între 7 și 57, și nu 1/137, iar teoria perturbațiilor nu e aplicabilă: diagramele Feynman pot fi utilizate pentru a ilustra calitativ câmpurile implicate, nu ca instrumente de calcul. În 1951 Feynman îl avertiza pe Fermi: „Să nu crezi niciun calcul din teoria mezonilor care utilizează o diagramă Feynman
Electrodinamică cuantică () [Corola-website/Science/318918_a_320247]
-
57, și nu 1/137, iar teoria perturbațiilor nu e aplicabilă: diagramele Feynman pot fi utilizate pentru a ilustra calitativ câmpurile implicate, nu ca instrumente de calcul. În 1951 Feynman îl avertiza pe Fermi: „Să nu crezi niciun calcul din teoria mezonilor care utilizează o diagramă Feynman!”
Electrodinamică cuantică () [Corola-website/Science/318918_a_320247]
-
profesională. Aceasta este una dintre sarcinile unei școli de muzică sau canto. O formă de muzică vocală des întâlnită o constituie corurile de copii, bărbați, femei și mixte, în cadrul cărora un grup de persoane cântă deodată aceeași melodie. Pentru înțelegerea teoriei vocii umane sunt necesare mai întâi cunoștințe în multe domenii care influențează proprietățile vocii, cum ar fi fiziologia, anatomia, mecanica, acustica, medicina, psihologia, pedagogia ș.a. Vocea umană este un fenomen aproape unic în regnul animal. La om, în special fiziologia
Vocea umană () [Corola-website/Science/318947_a_320276]
-
de milioane culori. Diagramele culorilor sunt de mare ajutor atât fotografilor, cât și pictorilor.Acestea ajută la combinarea culorilor în proporțiile optime. Una dintre cele mai renumite astfel de diagrame este cea imaginată de pictorul elvețian Johannes Itten. În această teorie se pleacă de la ideea că roșu, galben și albastru sunt culorile de bază din care derivă toate celelalte. Culorile opuse sunt complementare. Din combinația lor rezultă contraste interesante; culorile complementare se intensifică reciproc și apar mai strălucitoare atunci când sunt plasate
Culorile în fotografie () [Corola-website/Science/318953_a_320282]
-
Teoriile de integrare europeană se pot împărți în 2 categorii, cele care fac parte din paradigma interguvernamentală și cele care fac parte din paradigme supranațională. În continuare, sunt definite cele două paradigme, pentru a trece ulterior la teorii de integrare. Este
Teorii de integrare europeană () [Corola-website/Science/318965_a_320294]
-
Teoriile de integrare europeană se pot împărți în 2 categorii, cele care fac parte din paradigma interguvernamentală și cele care fac parte din paradigme supranațională. În continuare, sunt definite cele două paradigme, pentru a trece ulterior la teorii de integrare. Este o paradigmă preocupată în a menține și respecta suveranitatea statelor - cooperarea integuvernamentală. Cooperarea la nivel european presupune deci, punerea laolaltă și nu transfer de suveranitate Schema funcțională se referă la faptul că fiecare stat are drept egal
Teorii de integrare europeană () [Corola-website/Science/318965_a_320294]
-
distincte transferă competențe către un centru ale cărei instituții posedă și pretind o jurisdicție asupra cadrelor teritoriale preexistente. Ideea de integrare presupune o conotație pozitivă, implică ideea de creare de legături dincolo de statul națiune prin adeziunea voluntară și pașnică. Aceste teorii sunt: funcționalismul și neofuncționalismul, realismul și neorealismul, neomedievalismul și federalismul european. Toate acestea sunt explicate în subcapitolele de mai jos. Este prima teorie folosită în procesul construcției europene, mai precis a stat la baza primelor forme de organizare comunitară: Tratatul
Teorii de integrare europeană () [Corola-website/Science/318965_a_320294]
-
conotație pozitivă, implică ideea de creare de legături dincolo de statul națiune prin adeziunea voluntară și pașnică. Aceste teorii sunt: funcționalismul și neofuncționalismul, realismul și neorealismul, neomedievalismul și federalismul european. Toate acestea sunt explicate în subcapitolele de mai jos. Este prima teorie folosită în procesul construcției europene, mai precis a stat la baza primelor forme de organizare comunitară: Tratatul de înființare a Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului. La baza teoriei funcționaliste a stat modelul teoretic a lui David Mitrany. Sistemul lui
Teorii de integrare europeană () [Corola-website/Science/318965_a_320294]
-
Toate acestea sunt explicate în subcapitolele de mai jos. Este prima teorie folosită în procesul construcției europene, mai precis a stat la baza primelor forme de organizare comunitară: Tratatul de înființare a Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului. La baza teoriei funcționaliste a stat modelul teoretic a lui David Mitrany. Sistemul lui teoretic spune că ordinea mondială nu trebuie gândită numai în termeni de putere ci în termeni de nevoi pentru a căror satisfacere trebuie să se găsească metode de cooperare
Teorii de integrare europeană () [Corola-website/Science/318965_a_320294]
-
de cooperare. Această cooperare se poate realiza doar prin intermediul elitelor politice europene construite in ceea ce se numește o rețea. Obiectivul acestei cooperări în rețea trebuie să fie crearea de independențe (mai întâi în domeniul economic și apoi în cel politic). Teoria funcționalistă la nivel instituțional presupunea împărțirea deciziei între organe funcționale, supranaționale și independente care să acționeze sectorial și care să poată capta până la urmă competențele statelor națiunii. Adepții funcționalismului cât și cei ai neo-funcționalismului au ca obiectiv politic ideea de
Teorii de integrare europeană () [Corola-website/Science/318965_a_320294]
-
competențele statelor națiunii. Adepții funcționalismului cât și cei ai neo-funcționalismului au ca obiectiv politic ideea de federație Europeană. Confederația are un grad mai redus de naționalism decât federația. Agenții statului națiunii ar vrea ca UE să funcționeze ca o confederație. Teoriile pornesc de la faptul că dinamica construicției europene ar trebuie să țină cont în primul rând de primatul statului națiune. Teoreticienii realiști au o viziune pesimistă asupra istoriei. Potrivit acestora, statul este actorul principal care interacționează pe scena relațiilor internaționale preponderent
Teorii de integrare europeană () [Corola-website/Science/318965_a_320294]
-
birocrațiile,grupurile de interese parlamentele naționale,partidele politice,instituțiile comunitare / supranaționale. Teoreticienii neomedievaliști încearcă să explice funcționare UE pornind de la Competiția și intercondiționalitatea acestor actori care privilegiază diferite tipuri de identități:locale,regionale,naționale,transfronataliere (exemplu: Bucovina),comunitare. Conform acestei teorii integrarea nu asigură o progresie lineară ci se pune în valoare și se încurajează manifestarea altor actori decât cei naționali sau supranaționali. La nivel de manifest politic se dorește a fi cea mai importantă paradigmă de funcționare a UE. Acesta
Teorii de integrare europeană () [Corola-website/Science/318965_a_320294]
-
politic se dorește a fi cea mai importantă paradigmă de funcționare a UE. Acesta nu se opune neapărat interguvernamentalismului - este o reacție politică, dar și teoretică ce se opune ideii de stat națiune ca urmare a conflictelor din secolul XX Teoria federalistă afirmă faptul că statul națiune este compromis ca urmare a acestor războaie și nu reuștește să facă față noului context al relațiilor internaționale al cărui cuvânt cheie este globalizarea. Federaliștii promovează o constituție europeană. Ei spun că este nevoie
Teorii de integrare europeană () [Corola-website/Science/318965_a_320294]