61,669 matches
-
-se într-un unghi adânc lasă să se vadă plastronul și papionul, îl descoperim în centrul fotografiei de grup făcută în 1898, cu ocazia vizitei lui Josephin Péladan în România. Pictorul se află în mijlocul membrilor societății "Ileana", în dreptul lui stă așezat scriitorul francez Joséphin Péladan, căruia Luchian îi va face un portret. Acest portret parizian este foarte interesant, o parte a feței pictorului, un obraz, este învăluită în umbră. Efectul de contrast astfel creat, relevă el și o posibilă scindare a
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
la fel mâna în buzunar, având în spate un șevalet și purtând peste costum un pardesiu elegant. Se va strădui să mențină această poză elegantă și într-o fotografie apărută în 1909 în Calendarul Minervei, prezentându-l în atelierul său așezat pe scaun, cu o paletă în mâini în fața șevaletului, stând picior peste picior. Aici atitudinea voit degajată, care îi reușește mai bine unui caricaturist ca N.S Petrescu, Luchian pictând în atelier (acuarelă, 1910-1912), eșuează. Expresia chinuită a pictorului se
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
în opera acestora. Acest fapt nu exclude câtuși de puțin diversificarea afinităților și analogiilor posibile pornind de la modelele clasice sau sculptura impresionistă către arta modernă, prin simbolism și secesionism. Cu un ton sarcastic, nelipsit însă de observații judicioase, Francisc Șirato așeza noua generație de sculptori, "terorizată de vedenii convulsionate", sub semnul unei paternități rodiniene într-o expresie epigonică. Tzigara-Samurcaș remarca reducerea dimensiunilor artei statuare ca trăsătură generală, fapt care-și găsea un sens aparte pentru sculptura simbolistă recuperabilă, mai degrabă, pe
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
lui Boambă. Cu ele prinde lumina și umbra în convexitățile și concavitățile modelajului subtil, și cu acest joc, al luminii și umbrii, își animează d-sa opera, o spiritualizează învăluind-o într-o unitate de sentiment de multe ori deplină. Așezate în clarobscurul interiorului domiciliului, aceste opere predispun la reverie ca o pagină de melopee lăsată pe un pian rămas deschis"316. Alexandru Severin, pseudonim pentru Alexandru Talpoșin, intra în atenția opiniei publice și prin încercarea de a coagula o mișcare
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ceea ce conferă sfinxului ceva din implacabilitatea unei stihii. Sculptura are de data aceasta și un suport narativ, pe care privilegierea unor elemente în detrimentul altora îl pune mai bine în evidență. Sfinxul dobândește trăsăturile geniului prin atitudinea reflexivă a unui gânditor așezat în fața unei enigme, a sa, a umanității. Accentul s-a deplasat spre chipul acestuia, misterul se află în insolitarea acestui chip impenetrabil, care nu presupune numaidecât prezența unui adversar sau escaladarea unui conflict. Este posibil ca acest Sfinx să fie
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
spectrul maladiei psihice care încifrează acum stările melancolice. Spleen-ul generează un exces de conștiință, o conștiință rea, care proiectează viziuni sumbre, ca în cazul lui Des Esseintes, estetul decadent din În Răspăr, sau la Franz von Stück, Lucifer (1890). Așezat pe ceea ce ar putea fi o piatră tombală, îngerul căzut, cu bărbia sprijinită în podul palmei, ne fixează cu o privire pătrunzătoare, dar care este în același timp o privire oarbă, privirea vitrificată a celei mai negre melancolii. Există însă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
este Nicolae Vermont. Visând (1898), Reverie, Femeie lângă stâncă (1898), Fată tânără cu fața la foc, Doamna în rochie galbenă (1915), Lectura (1919), Pe gânduri (1924) configurează o preocupare de factură simbolistă a pictorului pentru transcrierea stărilor sufletești în spectrul reveriei. Reflecția așezată sub semnul reveriei este feminizată, lărgind cadrele de percepție și de comentariu al clișeului către o nuanțare și rafinare a datelor feminității. Avem o expresie erotizată a reveriei în Reverie, expresie mai degrabă a unor chagrins d'amour în conceperea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
arta dobândind astfel și un rol psihopomp. Temă predilect decadentă, întrucât evocă un alt episod, cel al decapitării Sfântului Ioan și înfățișării capului acestuia pe o tavă, decapitarea lui Orfeu nu este niciodată înfățișată în act, dar capul său este așezat pe lira care a servit ca instrument al artei sale. Asemeni unui trofeu, capul de efeb al lui Orfeu pare montat pe corzile lirei, iar asocierea dintre prezentarea trofeului sângeros solicitat și obținut de Salomeea, capul tăiat al sfântului Ioan
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
tablou în același decor stâncos al unui țărm, unde Orfeu, ținându-și lira la piept și cu o coaroană de lauri pe cap, zace abandonat. Alt tablou, Lira lui Orfeu (1898), se încadrează în tema decapitării poetului, capul său find așezat pe lira sa; de data aceasta, chipul poartă expresia serenă a unei împăcări în sfera artei sale, dar și a morții. Și Jean Delville pictează pe aceeași temă a lirei lui Orfeu, capul acestuia fiind prins între corzile lirei sale
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
semnul artei, ci al științelor umane, în schimb, Arta se dovedește acum a fi singurul spațiu care se sustrage exacțiunilor lumii reale, erodate de un permanent declin. Spre deosebire de Schubertul lui Klimt, Beethovenul lui Klinger pare sustras oricărei determinări mondene. Solitar, așezat pe tronul său, cu corpul aproape gol, se abandonează unei contemplări armonioase, sustrase oricărei contingențe. Arhitectul Josef Hoffmann transformase spațiul Casei Secesiunii într-un templu al artei, "un altar labirintic" (Carl Schorske), consacrat temporar divinității muzicii, la care s-a
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
în 1898/99 salonul destinat muzicii al casei industriașului Nikolaus Dumba, pentru care realizează două panouri. Într-o primă tratare a temei, Klimt se oprește asupra unei figuri reprezentative, Schubert. Pictorul îl înfățișează într-o manieră impresionistă pe celebrul muzician așezat la pian, într-un cadru monden, unde el este centrul atenției unui grup restrâns, dar concludent pentru importanța socială a personajului. Este vorba, cu o singură excepție, de femei din înalta societate, în număr de trei. Un farmec aparte se
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ideal recuperează cronotopul arcadic, cu un templu în fundal și o fântână în prim plan, pe pereții căreia se poate distinge un basorelief cu dramatizări pe teme mitologice. Două femei iau apă de la această fântână și una dintre ele a așezat o amforă pe marginea ei. Raportul dintre trecut și prezent este ambiguizat, în definitiv, nu poți plasa clar în timp scena, antichitatea pare să fie aievea, deși titlul tabloului îi indică caracterul fantasmal, de reconstrucție nostalgică în cheia sensibilității simboliste
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
acuarelele pregătitoare de mai sus, sensibilitatea liniei sale și finețea ochiului par a-și exprima încântarea de a se desfășura"451. Într-adevăr, abordarea Art Nouveau-ului presupune în anumite circumstanțe și abilități "meșteșugărești". Dintre poeți, Arghezi își va trasa poetica așezând talentul sub semnul meșteșugului și nu al inspirației, al construcției meticuloase vizând o similitudine cu manualitatea artizanatului. Secesionismul vienez aduce și reabilitarea artelor socotite meșteșugărești, Klimt însuși va integra picturii sale elemente care țineau de orfevrerie, îmbrăcându-și personajele în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
gesturilor, pictorul a plasat acest grup într-un peisaj arid, stâncos, unde în fundalul cel mai îndepărtat se poate vedea marea, contribuind astfel la izolarea în atemporal a acestor gesturi-atitudini a căror semnificație este eliberată astfel de imediatul contingențelor. Putem așeza această potențare a gestualității și sub influența picturii prerafaelite care, de asemenea, este sesizabilă în pictura Ceciliei Cuțescu-Storck, lăsând la o parte faptul că pictorița era familiarizată și cu pictura Renașterii. Și în celălalt panou decorativ, Taina, avem un grup
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
baza unor ritmuri interne un personaj arhetipal, un anumit tip de femeie, cu o notă de androginitate, un anumit decupaj capilar scurt, urmând fidel forma capului, o anumită alură a corpului și un anumit pigment meridional. În Ritm, femeile apar așezate pe un fel de rotondă, un postament, înconjurate de câțiva arbori cu tulpini groase, ficuși, dar cu un aspect fitomorf de lăstari uriași, de o senzuală suculență și cu frunze cărnoase care incorporează în vegetal o aparență de corporalitate, așa cum
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
vedem părăsind pentru un timp genul realist și atacând o pictură nouă, decorativă prin linii, simfonică prin culori, simbolică prin invenții și am putea spune mistică sau panteistă prin caracter și psihologie"469. Într-adevăr, "contemplativii", precum Înțeleptul hindus, apar așezați pe o mică platformă, în posturi extatice, extrași din ordinea contigentului. Cecilia Cuțescu-Storck le conferă un aer meditativ-sacerdotal, îi insularizează, ei execută uneori o serie de misterioase mișcări euritmice în acord cu propria interioritate și cu tot ceea ce se află
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
intervine pe portativ. "Muzicalitatea ondulațiilor corpurilor. Cu gesturile brațelor și ale capetelor, trebuiau să determine o anume expresie generală, iar ritmului redus la un paralelism de verticale, pentru a nu fi monoton, i-am impus întreruperi și de aceea, am așezat la distanțe bine echilibrate doi copii, unul în picioare, iar altul mai mic, stând jos ghem, la poalele uneia dintre femei"529. Maternitatea este integrată preocupărilor celor mai simple, dar esențiale într-o cultură edenică a culegătorilor, redusă la rudimentele
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de pietre prețioase care o lasă dezgolită pe această făptură malefică deschide posibilitatea unei influențe din pictura lui Moreau. "Pe marmora poleită a curtei unui palat oriental, curte ce se înconjoară de înșiruirea sveltă a unor svelte colonade, s-a așezat albă și goală sub găteala podoabelor de pietre prețioase, perversa Salomee... Și călăul cu sabia picurând de sânge i-a adus într-o tavă de argint capul livid al Sfântului Ion, pe care ea-l privește cu nesațiu și cu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
zingara danzatrice del ventre tra profumi d'Oriente"553 aduce foarte mult cu țigăncile travestite în Salomei ale lui Vermont, de la coregrafia unei exuberanțe erotice la expresivitatea senzuală. Gestul frânt al dansatoarei se conjugă lubric- terifiant cu prezența trofeului, capul așezat pe tavă, pe care doar aura îl scoate din anonimatul unui conjunctural artefact atroce, diminuat prin culori terne care-l topesc în obscuritatea fundalului. În schimb, Mariana Vida, fără a decela neapărat o influență directă, apropie Muzele și Salomé de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
figura feminină la Kimon Loghi este expusă frontal, frontalitatea specifică privirii meduzante. Fata ne fixează obsedant, expunând craniul ca pe un trofeu, obiect de cult, cât și obiect simbolic. În plus, această figură feminină, aparent nubilă, apare ca nud, craniul așezat între coapse voalează sexul, dar îl și conotează morbid. Arta și moartea sunt legate nu printr-o meditație filozofică, inspirațională, cu fervoarea penitenței, spirituală, ci senzualist. Arta devine obiectul unui scenariu al seducției pe care moartea, sub aspectul venust al
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Khnopff. Oaspetele este introdus în interiorul vilei prin intermediul unor compartimente succesive, ceea ce sugerează o gradare a asimilării unei realități diferite, a unui spațiu inițiatic, asimilare la care contribuie și îndepărtarea oricărui obiect domestic. Nu există nimic pe care să te poți așeza, orice punct de sprijin este retras vizitatorului. Atelierul-sanctuar nu este un spațiu destinat locuirii sau odihnei. Podeaua atelierului este acoperită de un mozaic alb și, ca și în vila Storck, există aici un bazin și o fântână aflate lângă perete
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
un eufemism al morții. Mihai Teișanu (1883-1943) realizează în Femeie cu masca (Ulei pe pânză, 1,175 x 0,845 cm, semnat și datat jos cu negru: M. Teișanu, P.N.1263, 1912?) "portretul" unei demimondene aflată într-o încăpere salon, așezată pe o canapea. Ca și în tablourile mir-iskusstnicului Konstantin Somov, descriind scene de carnaval în atmosfera libertină a secolului XVIII, Teișanu reține amănuntul picant și-i conferă un aer de mister. Femeia are dezvelit unul dintre sâni, poartă o mască
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
lasciv. Pe un perete se află un nud clasic cu care inevitabil tabloul lui Teișanu intră într-un dialog subversiv, subliniind devierea intenționată de la model. Erosul ei este jucat, teatralizat, o mască de domino îi face imprecisă identitatea și ne așază în fața unui mister facil, poza este o invitație deliberată la voyeurism. Nudul de pe perete, tabloul din tablou, mise en abîme intenționat, este văzut din spate; cel din tabloul propriu-zis ni se dezvăluie parțial, intrând în jocul lejer-licențios al măștii. Ceea ce
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
vitriolantă a acvaforte-urilor eroticii ropsiene. El nu depășește niciodată o anumită frontieră, cea care desparte mondenitatea frivolităților ușoare de creaturile damnate ale limburilor mondenității ropsiene. În La oglindă (pastel, 45,5 x 38 cm, 1911) avem un nud vaporos, așezat vertical și reflectat într-o oglindă care face posibilă și vederea din spate a personajului feminin. Aici totul devine vizibil, însă pictorul atrage atenția nu asupra imaginii integrale a corpului nud, cât asupra procedeului, a jocului specular care oferă aparent
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
albume care să fi însoțit măcar câteva din expozițiile mari care reuneau lucrări de factură simbolistă, de absența unei reviste dedicate exclusiv artei plastice, cu excepția efemerei, dar nu mai puțin interesantei reviste Ileana, de interesul tardiv arătat artei plastice simboliste, așezată de către istoricii de artă sub semnul minoratului. Majoritatea monografilor unor pictori precum Nicolae Vermont, Arthur Garguromin Verona, Ion Theodorescu-Sion, Theodor Pallady, plasează sub semnul secundarului partea de operă marcată de sensibilitatea simbolistă. Îi revine meritul lui Theodor Enescu de a
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]