62,029 matches
-
admonestați și condamnați de autoritatea ecleziastică, deoarece continuau să-și apere poziția în cărți și articole publicate în ziare liberale influente. Unii dintre ei au abandonat atunci preoția. Sfântul Părinte a asigurat menținerea logicii doctrinare și a apărat Biserica de atacurile interne care clătinau fundamentele credinței. Din acest motiv a luat măsuri pentru a garanta coerența doctrinară în cazul autorilor și a publicațiilor catolice: a sporit rigurozitatea în privința revistelor și a ziarelor care se citeau în seminarii și a preoților care
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
În cazul mirenilor de confesiune catolică, autoritatea ecleziastică a dispus verificarea înaintea publicării a articolelor în care aceștia tratau teme religioase 145. Papa a denunțat dualitatea anumitor publicații italiene care susțineau că erau catolice, dar nu tratau subiecte referitoare la atacurile suferite de Biserică 146. Papa Pius X a făcut referire la problema mijloacelor de informare mai mult din punct de vedere normativ: le-a amintit episcopilor că trebuiau să fie atenți în privința articolelor care ajungeau la credincioși, să evite ca
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
explice toate acțiunile Bisericii, ba mai mult să ofere viziunea și interpretarea acesteia cu privire la toate evenimentele ce se petreceau în societate, indiferent de natura lor: spirituale, sociale, de gândire, economice, politice etc. Tot ele aveau datoria să apere Biserica de atacurile îndreptate împotriva sa, indiferent de unde veneau și ce urmăreau. Pentru a putea avea rezultatul dorit, publicul care recepta mesajul necesita o educație adecvată și specifică atât în plan teoretic cât și practic, în concordanță cu morala creștină. Aceasta trebuia să
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
la Napoli, până când presiunile politice au determinat mutarea ei la Roma, câteva luni mai târziu. Proiectul revistei fusese inițiat în 1846, iar conducătorul Societății Joannes Philippe Roothaan primise numeroase propuneri pentru concretizarea lui. Însă instituția traversa o perioadă dificilă, deoarece atacurile împotriva sa (începute din deceniile precedente) încă mai continuau. Lui Roothaan îi era teamă că revista și împreună cu ea, Societatea, ar fi putut fi amestecate în probleme politice și sociale. Propunerile preoților Taparelli, Curci și Liberatore au primit un impuls
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
sa, dacă aceasta nu ar fi fost "asimilată" și dacă autoritatea ecleziastică nu ar fi stabilit regulile. Vaticanul a considerat mass-media o nouă formă de evanghelizare și de transmitere a mesajului crestin, un mijloc de propagandă și de apărare împotriva atacurilor îndreptate împotriva sa. Mai mult, presa reprezenta o nouă unelată de unificare a catolicismului din întreaga lume, prin crearea unor centre și organisme media foarte puternice, unitare în privința coordonării, care au transmis viziunea Bisericii cu privire la evoluția societății sub toate aspectele
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
diferite evenimente și manifestații, cum ar fi: Congresul mondial al presei catolice, Expoziția mondială a presei catolice, constituirea unor agenții de presă etc. Ideea de bază a fost menținerea și consolidarea unității Bisericii Catolice din întreaga lume și lupta împotriva atacurilor îndreptate împotriva sa. Capitolul II Presa catolică din diecezele de București și Iași în prima jumătate a secolului al XX-lea II.1. Biserica Catolică în România Poziția Vaticanului față de problemele importante ale politicii epocii a vizat și activitatea comunității
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
chestiuni generale despre viața catolică din dieceză și din țară, ba chiar din întreaga lume catolică (într-o proporție foarte mică și cu valoare de exemplu cu aspect moralizator). Această revistă a avut rolul (cel puțin enunțat) de a combate atacurile venite din orice direcție și pe orice cale la adresa Bisericii Catolice și a învățăturii sale și de a prezenta viziunea acesteia în privința evoluției societății sub toate aspectele ei: "Iată ce urmărește Buletinul parohial, pe care îl recomandăm tuturor eparhioților noștri
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
revistei a fost dedicat în întregime, ca un tribut, personalității episcopului Netzhammer. S-a realizat o biografie a acestuia, apoi s-au enumerat realizările sale cele mai importante din perioada 1905-1924. Monseniorul Auner a lansat ipoteza referioare la "existența unor atacuri nedrepte și acuzații de nedovedit la adresa episcopului, care au vizat o presupusă atitudine neloială manifestată în perioada 1916-1918 față de statul roman; acestea și-au pus amprenta pe starea de sănătate, care a fost hotărâtoare, până la urmă, în privința deciziei sale"456
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
revizioniste, faptul acesta reprezenta un pericol pentru România. Amenințarea a fost evitată de către elita politică românească, ce a venit în întâmpinarea Vaticanului; astfel, s-a semnat Concordatul cu România, în ciuda opoziției Bisericii Ortodoxe Române (care vedea în acest act un atac asupra ei, ca instituție națională). Relațiile cu Vaticanul au fost reglementate legal prin ratificarea Concordatului și clarificarea situației catolicilor din România, ce aveau o ierarhie autohtonă recunoscută atât de Vatican, cât și de către statul român (fiind astfel scoși de sub autoritatea
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
catolică a fost așadar de a înființa, susține și dezvolta un ziar puternic în capitala țării, care să reprezinte și să transmită poziția Bisericii Catolice vizavi de toate problemele contemporane; în același timp, el trebuia să răspundă provocărilor și unor atacuri îndreptate împotriva acestei instituții. Această dorință a fost dublată de viziunea Vaticanului ce includea și crearea unui cotidian exponențial pentru comunitatea catolică din România, care să fie un factor de coeziune și de unificare a acesteia prin presă. Locul ales
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
din cadrul Bisericii catolice au fost povocate și de presiunile unor centre catolice laice grupate în jurul unor intelectuali de prestigiu din statele occidentale (Spania, Italia, Franța, Germania etc.) ce au înființat ziare și reviste în care au apărat Biserica Catolică de atacurile la care a fost supusă. Rolul laicilor în cadrul Bisericii a devenit tot mai important (principiul turmei și a păstorului nu a mai fost viabil). Intelectualii catolici au sprijinit Biserica, dezvoltând o presă favorabilă acesteia. Disputele existente între diferiți teologi erau
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
catolice, în unele state naționale unitare create la sfârșitul Primului Război Mondial (așa cum a fost de exemplu, cazul României). Vaticanul a considerat mass-media o nouă formă de evanghelizare și de transmitere a mesajului crestin, un mijloc de propagandă și de apărare împotriva atacurilor îndreptate împotriva sa. Mai mult, presa reprezenta un nou mijloc de unificare a catolicismului din întreaga lume, prin crearea unor centre și organisme media foarte puternice(unitare în ceea ce privea coordonarea), care au transmis viziunea Bisericii cu privire la evoluția societății sub
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
diferite evenimente și manifestații, cum ar fi: Congresul mondial al presei catolice, Expoziția mondială a presei catolice, crearea unor agenții de presă etc. Ideea de bază a fost menținerea și consolidarea unității Bisericii Catolice din întreaga lume și lupta împotriva atacurilor îndreptate împotriva sa. Organizarea de către Sfântul Scaun a Congreselor și a Expoziției mondiale a presei catolice a constituit o modalitate de unificare a catolicismului la nivel mondial, prin intermediul mijloacelor de comunicare. Se urmărea impunerea viziunii Bisericii cu privire la direcțiile și la
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
că s-a "lăsat" de critică fiindcă ea nu-l ajută să scrie mai bine. Suntem aici la rădăcinile absenței unei critici Desperado, ceea ce nu înseamnă însă că critica literară a amuțit. Ea se repliază și caută căi noi de atac. La fel și lectura. Arma lecturii este deocamdată doar relectura. Relectura nu clarifică, ci familiarizează. Opera Desperado e o contiună defamiliarizare, dislocare, distopie, cu care lectorul luptă într-un post-timp, adică după ce opera s-a încheiat și el știe bine
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
îi dezvăluie "fața de deasupra". Nu e numit necunoscutul și nici nu e explicat rațional. Capitolul trei începe cu același refren, cu "fața de deasupra". Acest capitol se întoarce la lumea magică a lui Dyer, pe când acesta este pradă unui atac de gută. Deși e acum arhitect vestit, el duce o povară de amărăciune și durere, nu se poate bucura de viață. Iată un mic poem al nefericirii lui: Iar acum gândurile mele sunt suspendate și, ca pelerinii, rătăcesc și eu
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
în față. Avem de-a face cu o carte oarecum deprimantă, despre tot soiul de morți: de la sinuciderea involuntară a lui Chatterton (un tratament menit inițial să-l vindece de o boală rușinoasă), la moartea lui Charles Wychwood în urma unui atac cerebral. E un roman morbid și deznădăjduit, lipsit de orice fel de bucurie. Hawksmoor era înțesat cu morți, dar textul era așa de viguros încât lectorul se simțea puternic, plin de speranță și curiozitate. Chatterton e un mănunchi de spectre
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
pună mâna pe niște manuscrise care îi confirmă că Chatterton și-a înscenat moartea și a continuat să scrie semnând Cowper, Gray, Blake și primii romantici. Charles însuși resimte o durere constantă (migrene și o tumoare ce duce la un atac fatal), dar respinge ideea de moarte. Nu se gândește decât cum să dezvelească misterul. Ackroyd încearcă și el să ne facă părtași la mister, făcând stafia lui Chatterton să defileze pe alocuri, dar nu simțim niciun fior. Charles moare la fel de
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
să "lucreze" iar cu el. Clement Harcombe moare curând după ce amândoi îl însănătoșesc pe prietenul cel mai bun al lui Tim, Edward, care avea un trup diform și tremura pradă unor spasme nervoase. Odată Edward tămăduit, Clement moare în urma unui "atac". Timothy continuă să lucreze la circ până ce simte că și-a pierdut harul. Îmbătrânește, scrie cartea pe care suntem în curs de a o citi, și încheie prin a afirma: Nu mai am nevoie să deschid vechile cărți. Am ascultat
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
nu. Îmi irosesc viața, n-am niciun rost pe lume. Gătit, drumuri... N-am scris, e o zi pierdută, nu sunt bună de nimic. Nici vârsta nu-i poate sta în cale: Anul trecut înainte de Crăciun am avut un mic atac. Fusesem la Atena și Viena, iar apoi imedita în Zimbabwe, care e extrem de departe, și de acolo cred că mi s-a tras. M-am trezit dimineața că nu-mi pot mișca brațul. O paralizie stranie. Am chemat un prieten
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
iar apoi imedita în Zimbabwe, care e extrem de departe, și de acolo cred că mi s-a tras. M-am trezit dimineața că nu-mi pot mișca brațul. O paralizie stranie. Am chemat un prieten: Cred că am avut un atac". Asta a zis și doctorul după aceea. N-a fost mare lucru, însă destul ca să mă sperie. Acum mă gândesc tot timpul la moarte. Brațul drept e brațul morții. Nici măcar nu puteam vorbi ca lumea... Memento mori. Mă întreb cât
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
1922. Poemul a fost numit "vaca sacră a poeziei engleze" și alte atribute virulente, ceea ce nu i-a scăzut valoarea cu nimic, dar nici nu i-a convins pe detractori ca începea o epocă nouă. Se deduce indirect din acest atac că Pinter marchează un alt timp literar. "Pinterescul" e cu totul un alt fel de literatură decât se aștepta autorul nedumerit al acestei recenzii belicoase. Un alt fel de literatură, pe care acest premiu Nobel o consfințește. Numai că, în
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
literatură, din păcate (știa Eliot ce știa), orice consfințire e o condamnare. S-a legiferat, trebuie încălcat. Poate un nou Harold Pinter bate la ușă chiar pe când se scrie acest articol... Interesant este că Pinter dăduse replica la acest viitor atac încă din 1966, când afirmase în interviul acordat lui Lawrence M Bensky (The Paris Review, 2004): Nu importă că piesa iese bine sau nu. Nu-i vorba de reacția publicului, ci de reacția mea. Am o oarecare ostilitate față de orice
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
din literatura lui La Bruyère, Bessnet, Blaise Pascal ș.a. este moral și moralizator, curativ și preventiv. Războiul politico religios de 30 de ani (1616 1648), dintre protestanți și catolici, devastează Germania, sărăcește Europa, căci lui i se adaugă războiul polono-suedez, atacurile turcilor până la Viena, de unde își vor consuma, istoric, declinul, războiul civil din Anglia (1662) și alte frământări interne și externe ale popoarelor sunt evenimente politice cu impact în dezvoltarea societății și a statelor. Dar războaiele istoriei sunt dublate, în acest
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
experimente anatomice cu o interpretare fără reproș. Fiind și literat cu pasiune pentru filosofie, Harvey face în această carte inserții culturale din scriitorii și gânditorii timpurilor, cu o dexteritate impresionantă. Conștient și convins de importanța descoperirii sale, suportă cu mâhnire atacurile, izbindu-se de inerția obtuză a unor mari anatomiști. în Dizertații anatomice asupra circulației sângelui, cunoscute sub titlul de Scrisori către Riolan, îi răspunde anatomistului Jean Riolan — fiul (1577 - 1657), care, ca și Gui Patin, decanul Facultății de Medicină din
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
simptomele bolii. îndepărtarea cauzelor bolii exprimă grija clinicianului care asistă un bolnav. Boala celui decedat e urmărită în profunzime prin autopsiere. Morgagni compară autopsiile sale cu cele ale magistrului său, Valsalva, toate în număr de vreo șase sute, reflectează și concluzionează: atacurile de apoplexie au substrat în vasele cerebrale, afectarea valvulelor inimii duce la senzații de sufocare, consecințele maladiilor veneriene sunt multiple și dramatice în procreere. Morgagni perfecționează tehnica disecției. Face măsurători cantitative și calitative, totul relaționând cu simptomatologia organului afectat. Clinicianul
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]