64,222 matches
-
venit la conducere în toată regiunea Europei estice, aflați în alianță cu antifasciștii non-socialiști. Singurele excepții au fost Grecia și Iugoslavia. În 1949 s-a format Germania de Est ce va rămâne în sfera sovietică. În 1946, Stalin a dezvoltat teoria celor două "lagăre", despre diferențele dintre lumea comunistă și lumea capitalista, căreia SUA îi răspunde în 1947 prin conceptul paralel de Război Rece. Relația dintre cei doi foști aliați s-a înrăutățit rapid și a atins apogeul în timpul blocadei sovietice
Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste () [Corola-website/Science/297336_a_298665]
-
o populație altaică de tip turcic. După toate indiciile, avarii, aidoma hunilor și goților, practicau deformarea craniului din motiv estetic. În secolul V, Priscus Rhaetor (Priskos) a fost primul care a scris despre tribul avarilor din vestul Siberiei. Acesta susține teoria conform căreia originea lor este din zona lacului Balhaș, așa cum sursele chinezești susțin înrudirea cu triburile Hua. Potrivit lui Priscus, avarii și hunii au fost forțați de sabiri să se mute spre vest, până spre Volga, încât în 550 istoricul Bisericii
Avari () [Corola-website/Science/297406_a_298735]
-
migrator, cu caracter turc, venit dinspre est, și având o ornamentație aparte. Noii veniți s-au integrat în societatea avară fără conflicte. Unii cercetători istorici, ca de exemplu arheologul maghiar Gyula László presupun că aceștia ar fi fost secuii (vezi "teoria dublei cuceriri", "kettős honfoglalás"). Pentru a asigura securitatea drumurilor comerciale din est, Carol cel Mare, care i-a învins pe avari, întemeiază în anul 800 în estul Imperiului Franc "Marca Avară", situată pe teritoriul de astăzi al landului austriac Carintia
Avari () [Corola-website/Science/297406_a_298735]
-
Războiului, atunci Marea Neagră face parte din dar al-Islam după ce sunt cucerite Chilia și Cetatea Albă în 1484. Dacă pentru occidentali, problema bellum justum era destul de acută, musulmanii nu se confruntau cu astfel de piedici în ceea ce privește proclamarea unui război, deoarece în teoria juridică, singurul război justificabil era djihad-ul , adică războiul dus în folosul religiei și a comunității musulmane ( aici intra și reprimarea rebelilor). Prin urmare, nu putea fi purtat alt război în afara djijad-ului, acesta fiind el însuși un bellum justum. Odată ce un
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
de pradă, în timp ce un infanterist, al cărui rol era mai scăzut decât al cavalerului, i se oferea doar o parte). Regulă împărțirii prăzii nu a putut fi aplicată și teritoriilor cucerite, acestea aparținând sultanului sau șefului Ummei. În unele cazuri, teoria judiciară referitoare la această problemă era dublată de unele practici cutumiare turcești și mongole. Cu termenul de gâzi erau desemnați musulmanii care participau la expediția sfântă, gază. Turcii musulmani veniți din Asia Centrală și trimiși să lupte împotriva bizantinilor, au purtat
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
Canonul: ordine, ierarhie, disciplina și dominare în ideologia renascentista Revenind la textul lui Văsari, idealul autorului era reprezentat de o artă cu un caracter ordonat și sistematic, având la origine principii precum perspectiva, decorum-ul, stilul și bazându-se pe teoria desenului; imitația naturii și a Antichității conduc către scopul ultim al artei, depășirea lor. Așa cum a fost el teoretizat de către autorii italieni (de exemplu, Federico Zuccaro și Gian Paolo Lomazzo), desenul (disegno) leagă operațiile manuale ale artistului de principiile înalte
Istoriografia de artă și canonul occidental () [Corola-website/Science/296074_a_297403]
-
republici sau state-orașe (și nu în state-națiuni), putem spune că umanismul italian și începutul istoriei moderne a artei au fost formulate de pe o poziție esențialista. Autorii din această epoca au creat senzația unei inferiorități în ceea ce privește producția artistică non-italiană, pretinzând universalitatea teoriei artei și a modelelor artistice pe care le-au propus (și produs). Mai tarziu, ideea decalajului și cea a întârzierii, mecanisme tipice pentru secolul al XIX-lea, au stat la baza colonialității și sunt și astăzi prezente în discursul „occidentalizării
Istoriografia de artă și canonul occidental () [Corola-website/Science/296074_a_297403]
-
tot ceea ce întreprindem, participăm la actualitate - sau la plurimodernitate cum zice Partha Chatterjee - în deplină concomitență cu sistemul-lume. Nu există scăpare, iar sarcina noastră este să depistăm dezavantajele structurale și să le depășim. În decursul acestei transformări, rolul și locul teoriei se schimbă. Cunoașterea delocalizată - care este marca și mizeria liberalismului și conservatorismului la noi - face încet loc unei cunoașteri care se deschide marginilor (simbolice) și discursurilor care, oricum, circulă de mult în subteran. Feminismul, sărăcia, demnitatea romilor în lupta cu
De aici, de la margine: pentru o metodă decolonială în discursurile culturale din România () [Corola-website/Science/296077_a_297406]
-
Literatura și societatea", apărut ca introducere la teza de doctorat "Opera literară a d-lui Vlahuță" și, respectiv, "Creație și analiză" din volumul Studii literare. În cel dintâi, criticul aruncă o lumină nouă asupra raportului dintre artist și societate prin teoria selecției, insistând asupra corespondenței dintre idealul artistic și aspirațiile publicului la un moment dat, relație care explică soarta plină de peripeții a artistului de geniu, totdeauna receptat printr-o latură a creației sale și succesul sau insuccesul artistului conformist. În
Garabet Ibrăileanu () [Corola-website/Science/297561_a_298890]
-
același. În 1941 tipărește "Arta prozatorilor români", poate cea mai cunoscută și mai comentată dintre cărțile sale, un exemplu de analiză stilistică în care este anticipată acribia formalismului sau a structuralismului. În 1942 publică la Editura Cugetarea volumul "Introducere în teoria valorilor, întemeiată pe observația conștiinței". După reforma învățământului din 1947 este scos de la catedra sa de Estetică și preia cursul de istorie a literaturii universale, devenind un precursor al comparatismului literar de la Facultatea de Litere a Universității din București. Între
Tudor Vianu () [Corola-website/Science/297566_a_298895]
-
la această ediție lucrând alături de Silvian Iosifescu, Șerban Cioculescu și Liviu Călin). De importanță națională și internațională rămân studiile și cercetările sale lingvistice, cu precădere trebuie precizat interesul pe care l-a arătat pentru istoria limbii române, cu susținerea unor teorii proprii de o mare originalitate, recunoscute pentru acribia și metodele cu care acesta operează. Profesor de filologie la Facultatea de Litere din București (titularul cursului de istoria limbii române vreme de câteva decenii), academicianul Alexandru Rosetti a lăsat nenumărate lucrări
Alexandru Rosetti () [Corola-website/Science/297570_a_298899]
-
apare uneori și în variantele Henry H. Stahl sau H. H. Stahl, a fost un antropolog cultural, etnograf, istoric social, memorialist, sociolog rural român, reprezentant de frunte al Școlii monografice, autor prestigios în domeniile sociologiei rurale, antropologiei culturale, istoriei sociale, teoriei etnografice și memorialisticii. Adept al cercetărilor empirice, fundamentate teoretic și metodologic, al înțelegerii procesuale și raționale, a culturii și societății. Provine dintr-o familie cu strămoși veniți din Alsacia și din Elveția francofonă, a fost fiul lui Henri Stahl (1877-1942
Henri H. Stahl () [Corola-website/Science/297571_a_298900]
-
Culturii (28 decembrie 1989 - 16 octombrie 1991) în Guvernul Petre Roman și ministrul Afacerilor Externe în Guvernul Radu Vasile (29 decembrie 1997-22 decembrie 1999). Absolvent al Liceului „Spiru Haret” și al Facultății de Arte Plastice (la Secția de istoria și teoria artei), ca șef de promoție, a participat la Școala de la Păltiniș, fiind alături de Gabriel Liiceanu unul dintre cei mai importanți discipoli ai filosofului Constantin Noica. În tinerete, la vârsta de 20 de ani (în 1968), a intrat în Partidul Comunist
Andrei Pleșu () [Corola-website/Science/297564_a_298893]
-
însă după numai un an a urmat școala la Pârscov, județul Buzău (1956-1957) și a încheiat-o la București (1959). A absolvit Liceul "Spiru Haret" din București în 1966, apoi a urmat cursurile Facultății de Arte Plastice, secția istoria și teoria artei. În 1980 a obținut titlul de doctor în istoria artei cu teza " Sentimentul naturii în cultura europeană". Între 1975-1977 a fost bursier Humboldt la Universitatea din Bonn și în perioada 1983-1984 bursier la Universitatea din Heidelberg. În timp ce era student
Andrei Pleșu () [Corola-website/Science/297564_a_298893]
-
de Securitate în scopul eliminării unor persoane incomode, și astfel apelurile sale erau inutile. Cercetător la Institutul de Istoria Artei, participă alături de Gabriel Liiceanu la seminariile private ținute de Constantin Noica la Păltiniș. Încadrabile în prealabil preocupărilor conexe istoriei și teoriei artei, volumele, studiile și cronicile sale din presa timpului își lărgesc treptat tematica înspre domeniul moralei și al antropologiei culturale, recomandându-l imediat, prin percutanța ideilor și luxurianța stilului, drept unul dintre cei mai captivanți eseiști ai vremii (v. criticile
Andrei Pleșu () [Corola-website/Science/297564_a_298893]
-
-i-se o listă de fapte imaginare, este arestat (alături de alți intelectuali de forță interbelici, precum Constantin Noica) și condamnat la 7 ani închisoare pentru motive, evident, politice. Eliberat în 1962, devine cercetător științific principal la Institutul de Istorie și Teorie Literară (în 1965) la propunerea lui George Călinescu. Reabilitat, în 1969 a fost numit director la Editura Univers, profesor onorific la "Facultatea de limbă și literatură română" a Universității din București, unde ține un curs despre Estetica poeziei românești. Moare
Vladimir Streinu () [Corola-website/Science/297567_a_298896]
-
istorie a literaturii române de la origini pînă în zilele noastre, prima fiind cea scrisă de G. Călinescu. Nicolae Manolescu a publicat peste 40 de volume dintre care se pot aminti cele care sunt considerate cele mai importante Vezi și articolul Teoria romanului. Este membru fondator al Alianței Civice. Devine președinte al Partidului Alianța Civică (PAC) (iulie 1991). Partidul a fost membru al Convenției Democrate Romane, pe listele căreia Nicolae Manolescu a fost ales, în septembrie, ca senator. În legislatura 1992-1996, a
Nicolae Manolescu () [Corola-website/Science/297568_a_298897]
-
Școala de lingvistică de la Tübingen. A fost "Doctor Honoris Causa" a aproape 50 de universități din întreaga lume. Doctor în Filologie și Filosofie, autorul unui număr de peste 50 de volume și a mii de pagini de exegeză, al unor noi teorii despre principiile fundamentale ale filologiei, contribuie la îmbogățirea metodologiei disciplinelor lingvistice. Opera științifică a lui n-a cunoscut prea multe ediții în limba română, majoritatea lucrărilor savantului au apărut în italiană, spaniolă, germană, franceză și alte limbi. Traducerea în românește
Eugen Coșeriu () [Corola-website/Science/297569_a_298898]
-
București. Lucrarea este una de referință în domeniu, apariția ei marchează, în opinia discipolului de la Cluj al lui Coșeriu, lingvistul Mircea Borcilă, "„un moment important în procesul istoric de recuperare a gândirii științifice a marelui savant și de emancipare a teoriei lingvistice românești”," dat fiind că "„în contextul numeroaselor cărți de același gen apărute, în diverse limbi, în ultima jumătate de secol, aceste "Lecții de lingvistică generală" se disting, într-un mod deosebit de pregnant, prin altitudinea epistemiologică și vastitatea orizontului investigațional
Eugen Coșeriu () [Corola-website/Science/297569_a_298898]
-
locului limbii române printre limbile romanice și stării actuale a dialectului dacoromân. Comunicarea conține de asemenea o argumentare riguroasă (sub aspect "genealogic", "tipologic" și "al arealului") a tezei privind unitatea dialectului dacoromân. Lingvistul insistă asupra fraudelor științifice comise de susținătorii teoriilor care neagă unitatea acestuia. Chestiunea care îl preocupă pe Coșeriu în mod deosebit este menținerea acestei unități, aspect pe care îl abordează într-o altă comunicare, prezentată la Sesiunea Științifică ""Limba română și varietățile ei locale"" (București, 31 octombrie 1994
Eugen Coșeriu () [Corola-website/Science/297569_a_298898]
-
Geneva, și nu este doar cea mai veche școală de studii de dezvoltare internațională din lume, ci și una dintre cele mai prestigioase. Numeroși laureați ai Premiilor Nobel sunt elvețieni, cum ar fi celebrul fizician Albert Einstein care a dezvoltat teoria relativității restrânse pe când lucra la Berna. Mai recent, Vladimir Prelog, Heinrich Rohrer, Richard Ernst, Edmond Fischer, Rolf Zinkernagel și Kurt Wüthrich au primit premii Nobel în domenii științifice. În total, 113 laureați ai Nobelului din domeniile științifice au fost elvețieni
Elveția () [Corola-website/Science/297532_a_298861]
-
și-a schimbat numele în "Facultatea de Filologie". Va fi totuși scos de la catedră în ciuda faptului că în perioada interbelică s-a manifestat drept un intelectual democrat, cu idei de stânga, iar în anii '50 devine director al Institutului de Teorie literară și Folclor, care după moarte îi va purta de altfel numele. Va coordona revista Institutului, "Studii și cercetări de istorie literară și folclor"(1952-1965). Va fi rechemat ca profesor la Facultatea de Litere din București abia în 1961. Din
George Călinescu () [Corola-website/Science/297575_a_298904]
-
China nouă", 1953) , publicându-și impresiile de călătorie în aceste două volume. Perioada aceasta poate fi subdivizată în trei etape: 1. Perioada anilor 1948-1953, când criticul, deși raliat noului regim, este îndepărtat de la catedră, dar numit director la "Institutul de Teorie Literară și Folclor", creat special pentru el, devenit după 1965 "Institutul de Istorie și teorie literară"-"". Devine membru al Academiei Republicii Populare Române în 1949. 2. Perioada 1953-1956, anii destalinizării hrușcioviene, în care însă România lui Gheorghiu-Dej nu se grăbește
George Călinescu () [Corola-website/Science/297575_a_298904]
-
fi subdivizată în trei etape: 1. Perioada anilor 1948-1953, când criticul, deși raliat noului regim, este îndepărtat de la catedră, dar numit director la "Institutul de Teorie Literară și Folclor", creat special pentru el, devenit după 1965 "Institutul de Istorie și teorie literară"-"". Devine membru al Academiei Republicii Populare Române în 1949. 2. Perioada 1953-1956, anii destalinizării hrușcioviene, în care însă România lui Gheorghiu-Dej nu se grăbește să urmeze exemplul Moscovei. Aceste evenimente politice îl găsesc pe Călinescu în faza încercării de
George Călinescu () [Corola-website/Science/297575_a_298904]
-
universități din Europa și din America de Nord. Este autorul a peste 15 cărți și 600 de articole și recenzii apărute în România, Elveția, Anglia, Statele Unite, Olanda, Canada, Germania, Ungaria și în alte țări.<br> Domeniile sale de specialitate sunt romantismul european, teoria literaturii și istoria intelectuală a secolelor al XIX-lea și al XX-lea. A publicat două lucrări literare: "Simptome" (1968) (roman) și "Arhipelag interior" (1994) (autobiografie). Deține titlul de Doctor Honoris Causa al Universității din Cluj. Între 1979 și 1994
Virgil Nemoianu () [Corola-website/Science/297594_a_298923]