70,637 matches
-
cazul unor edificii ridicate de oameni. Ne amintim cuvintele lui Borges în legătură cu labirintul înălțat în regatul Babiloniei. Confuzia despre care vorbește aici indică perfecțiunea unei complicații, când orice direcție ajunge la fel de valabilă - sau de inutilă - ca și celelalte. Iar scandalul constă în voința celui muritor de-a accede nemijlocit la ordinea miracolului. În termeni apropiați va vorbi despre labirintul maurului fugar. Ceea ce a voit maurul să edifice pentru sine se plasează iarăși în vecinătatea celor mirabile. Scandalul se reface, întrucât voința
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
îi apare întrebarea cu privire la ceea ce este întrucât este, to on he on (Metafizica, IV, 1). Regăsești această întrebare de fiecare dată când ai în vedere felul de a fi al celor existente, sub diferite înțelesuri ale cuvântului „este“. Poți să constați atunci că ceea ce este unu apare el însuși multiplu, iar ceea ce există acceptă cu privire la sine non-existența, face loc în el însuși acelui ceva ce nu este el însuși. În consecință, pentru a vorbi cu privire la sensul ființei trebuie să accepți ceea ce
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
de prezența celor dintâi și să te ferească de cele din urmă? 72 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE Este simptomatic felul în care Cicero pune la îndoială o altă supoziție, ce privește însăși natura visului. Susținută de unii învățați, ea constă în credința că aparițiile din vis reprezintă imagini sau dubluri ale făpturilor reale. „El [Democrit] e de părere că din corpurile solide și din formele reale emană o imagine. Ce era deci corpul lui Marius [cel visat de mine]? Era
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
a minții“, spune Kant însuși)<ref id="64">Ibidem, p. 81.</ref>? Și auzi deodată, de pildă, că o săgeată aflată în mișcare stă în orice clipă pe loc? Ce faci atunci când 78 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 63. 64. constați că el persistă în această idee? Să spui doar că este „nedemn de alte corectări și respingeri“? Firesc ar fi, probabil, să te întrebi dacă nu cumva nonsensul afirmațiilor sale are o justificare, dacă nu cumva este mai elocvent decât
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
rezonabile. Iar dacă dorim să dăm exemple de idei absurde, ne orientăm imediat către zona de viață a celuilalt, a celui străin, convinși fiind că acolo vom găsi destule absurdități elocvente, strălucitoare. s-a impus deja un reflex vechi, ce constă în a identifica absurdul ca atare în lumea mentală a celuilalt. Adică a celui străin de limba în care vorbim, de credințele noastre sau de timpul în care trăim. Când citești, să zicem, Despre viețile și doctrinele filozofilor de Diogenes
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
IIIlea), ai motive să te crucești de „absurditățile“ ce au umplut mintea unor învățați de seamă vreme de aproape o mie de ani. La fel și când parcurgi unele scrieri din epoca patristică, aflând, de pildă, că sensul acestei vieți constă în a te pregăti pentru moarte. Ce să mai spun despre unele credințe și idei proprii timpurilor medievale, socotite mai târziu ca desăvârșit obscure? În fața unor scrieri de atunci, imediat vei spune că s-a petrecut ceva cu totul ciudat
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
toate acest oaspete străin, venit de nu se știe unde și în stare să neliniștească pe oricine. „Nihilismul stă la ușă: de unde ne vine acest oaspete, cel mai straniu cu putință?“ (§ 1). Nu știi prea bine de unde vine, însă când constați că „valorile cele mai înalte se devalorizează“, că „lipsește răspunsul la întrebarea «de ce?»“, știi că deja este de față (§ 2). În fața ușii nu mai așteaptă acum o instanță glorioasă, precum ființa ca atare, nici ceva ce ar fi mai presus
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
sens și propoziții lipsite de sens. - O decizie profund discutabilă și, în unele cazuri, lipsită de sens. 15. Nonsensuri vulgare, docte și paradoxale (Wittgenstein) Revin la unul dintre reflexele noastre comune, proprii unui timp ce exaltă ușor datele gândirii tehnice. Constă, așa cum am văzut, în a delimita cele cu sens după criterii care se voiesc neutre și exacte, singulare în cele din urmă. Credința că astăzi contează în viața noastră doar cele verificabile logic și utile tehnic lasă multe experiențe omenești
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
vieții, abisală prin însăși formularea ei. „Dez legarea problemei vieții se vede în dispariția acestei probleme. (Nu este, oare, acesta motivul pentru care oamenii cărora sensul vieții le-a de venit clar după îndelungi îndoieli nu pot spune în ce constă acest sens?)“ (§ 6.521). În acest vag cuprins, pe care îl desco peră viața însăși, se ivește ceea ce nu poate fi spus și, deopo trivă, nonsensul însuși. Doar că, de această dată, nonsensul este departe de înțelesul său neutru, formal
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
speță ființa“). În relație cu comprehensiunea, sensul reface structurile acesteia și elementele ei prealabile. Are el însuși un caracter prealabil. În consecință, doar plecând de la posibilitatea sensului ceva devine comprehensibil ca atare. Acest lucru nu contrazice ideea că orice comprehensiune constă în articularea unui sens, cu orice mod de comprehensiune se anunță un sens. Urmează o precizare decisivă pentru ceea ce se spune Heidegger în acest loc. „Sens nu are decât Daseinul, în măsura în care starea de deschidere a faptului de afiînlume poate fi
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
pe fondul indiferenței ei ontologice, au condus, în paginile lui Heidegger, la considerarea ei ca lipsită de sens și în cele din urmă absurdă. Dar să revenim puțin la ceea ce s-a numit „natură“ și să vedem în ce ar consta indiferența ei aparte, cea care va fi considerată în § 32 ca nemijlocit absurdă. De cele mai multe ori se consideră că natura este dată ca atare, dintotdeauna și în ea însăși. Vorbim ușor despre viața APARIȚII LIBERE ALE NONSENSULUI 125 122. din
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
al povestirilor cu fantome și cu apariții ciudate. Plăcerea pe care o pro cură cititorului a fost pusă în legătură cu sentimentul de eliberare ce ar urma lecturii. Însă acest lucru nu explică în întregime caracterul lor captivant. „Farmecul aparte al fantomei constă mai degrabă în aceea că ea este un mirum [ceva miraculos]. Ca atare, ea exercită prin sine însăși o neobișnuită atracție asupra imaginației, trezind interesul și stârnind o vie curiozitate. Ea, această ciudățenie, ademenește prin ea însăși imaginația. Face asta
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
a ignora gândirea logică în astfel de discuții. Numai că logica însăși cunoaște limite, iar acestea devin imediat vizibile când omul caută să urmeze însăși nebunia cuvântului Crucii (I Cor. 1, 18). Însă cum evoluează polemica sa în această privință? Consta tă că Marcion, aparent cu bun simț, gândește „nașterea [Dom nului] fie cu neputință, fie nepotrivită pentru Dumnezeu“ (III, 1). Îi va răspunde abrupt, urmând un loc din Matei (19, 26): „Însă lui Dumnezeu nimic nuI este cu neputință, decât
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
i-ar putea anunța sfârșitul. Presimte așa ceva în măsura în care nu-și pierde complet propria pasiune. „Multe are intelectul de obiectat împotriva acestuia [a paradoxului], pe de altă parte, în pasiunea sa paradoxală, intelec tul își dorește propria sa pieire.“ În ce constă totuși o asemenea dorință? Așa cum spune de la bun început, gândirea știe că paradoxul o exprimă în chip esențial, fiind pathosul ei ascuns. Doar că, imediat ce-l acceptă, se vede în fața propriei limite. Stă în natura pasiunii să ducă ceva la
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
Normal, cataclismul general care a avut loc a distrus tot ce putea susține viața: apă, oxigen, hidrogen, iar viața în stadiu embrionar care s-a salvat se află în catacombele din scoarța lui Marte. Aurora: Să revenim: în ce a constat experimentul tău pe Pămănt? Evelin: Așa cum v am spus, Academia a aprobat experimentul propus de mine pentru o perioadă de trei milioane de ani. Profesorul: și cum ai început experimentul? Evelin: După ce a fost vizitat de mai multe ori de
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
Invazie extraterestră”, autor astronautul Evelin, expert în cosmologie care oferă toate drepturile financiare Centrului Internațional de Cercetarea Spațiului pentru a organiza cursuri, conferințe și concursuri cu premii, cu prioritate pentru tinerii care vor să cunoască din tainele Universului. Premiile vor consta și într-un voiaj în spațiu?! Pentru conformitate Un muritor infestat de S.F.! Ion Bălan Fotografii : In ordinea paginilor - Pământul văzut din spațiu, sursa www.mota.ru - Adam și Eva, pictură de Tizian - Sistemul Solar - Robotul ASIOMO, realizat de japonezi
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
c..., urmau să-l facă erou al muncii socialiste. Nu l-au mai făcut. Dimpotrivă. L-au exclus și din PCR. Hotărârea a fost impusă de cenzură. Care cenzură l-a Învinovățit, pe moș Costică, de ceva deosebit de grav. Gravitatea consta În faptul că pusese, vacii, numele de Ileana,și-o purtase, atâta, și-i și făcuse așa multă reclamă, ca s-o umilească, chipurile, pe Elena lui Nicolae Ceaușescu! Tot datorită cenzurii, Întreaga ediție, din acea noapte, a ziarului respectiv
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
nou. Hai. Dute! Să cinstim tunsoarea lui Aronel. Se apucară de cinstit tunsoarea. Din vorbă În vorbă, și din pahar În pahar, tunsul proaspăt le spuse și motivul pentru care a găsit de cuviință să se tundă tocmai azi. Cauza consta În faptul că, mâine, urma să se prezinte la procesul cu Nicu Stegaru, vecinul de la sudul casei. Care pe care v-ați dat În judecată? Amândoi; unul pe celălalt. Păi, cum vine asta? Ei, vine bine. Cam cum? Cam așa
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
și de toți ceilalți ca de mere pădurețe, continuă Extraterestrul. I-ai da dracului pe toți și ai dispărea În eternitate. Dar nu poți. Nu ai cum. Nu poți muri. - Cine vă Împiedică? - La drept vorbind, nimeni. Și-n asta constă, ca să zic așa, tot clenciul. De fapt, tu singur stai În calea propriei tale morți. Nu poți să treci ușor peste tine ca să poți muri... - Cum asta? Își exprimă nedumerirea Mașa. - Pur și simplu. Tu singur stai În calea ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
realitate, oamenii nu le împart și nu le gospodăresc. Resursele sunt consumate de cel care ajunge primul la ele. Dau un exemplu care poate fi verificat de oricine: cireșele. Ce fructe atrăgătoare, gustoase și benefice pentru sănătate sunt. Dar uneori constați în interiorul cireșei un vierme, care i-a mâncat conținutul și a umplut golul cu propriile fecale. Omul are două variante disponibile: să renunțe la cireșe sau să mănânce o cireașă, care a fost mâncată înaintea lui, de vierme. La un
Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
gândească la tematica impusă de ei. Există un sistem pentru format și dirijat (manipulat) concepția oamenilor despre valoarea creațiilor. Sunt așa zișii formatori de opinie. Uneori, în loc să fie prezentată opera, creația pretinsă a fi de valoare, să prezinte în ce constă valoarea creației respective, la ce folosește ea, discuțiile au ca obiect creatorul, așa încât publicul nu cunoaște creația. Se laudă un nume, i se face statuie și este trecut în rândul oamenilor de valoare. Acum mai este o practică: boala statuilor
Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
ce refuză să se supună rațiunii imperiale. Mullahul pe care îl urmărește, zadarnic, Robinson este o fantasmă ivită din plămada inaccesibilă europenilor. Expedițiile de luptă sunt tot atâtea ocazii de a se pierde în labirint, fără ieșire. Arta lui Pratt constă în trecerea, insurgentă, din domeniul diurn în regimul fantasmatic. În fortul pe care îl reocupă Abel Robinson, scheletul ofițerului englez este locvace și cinic. El îl avertizează pe Robinson că a intrat pe o poartă dincolo de care se întinde Edenul
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
pe care o interpretează raționalist. Sfânta Treime este considerată ca fiind trei ipostaze diferite ale lui Dumnezeu (memoria, rațiunea, voința). Păcatele sunt iertate doar prin rugăciune. Botezul se realizează numai prin cuvântul Scripturii, împărtășania este cunoașterea cuvântului lui Dumnezeu. Postul constă în abținerea credinciosului de la păcat” (Constantin Cuciuc Religii noi în România, București, Editura Gnosis, 1996, p.137). Or, personajul din Cartea părinților întrupează o versiune mult mai relaxată a molocanismului. Una în care căsătoria și procreerea sunt admise iar păcatul
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
nivel de trai constituie tot o formă de închinăciune. Astfel, postmodernitatea (prin medierea modernității) ne-a transformat în proprii idoli. Religia noastră a devenit afirmarea de sine în sferele lui a avea și a lui a apărea. Esența vieții noastre constă în aparența pe care o construim pentru noi și pentru alții, pe care-i chemăm ca martori, numindu-i deseori prieteni; în acest sens, prietenia se transformă tot mai mult în adeverirea reciprocă a aparențelor personale. Ajungem chiar să ne
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
în cale. E drept, la rândul nostru zăcem înghesuiți în cele mai ciudate "poziții" în care suntem puși de cei ce ne privesc. Cel mai adesea potrivirea formelor este forțată de interesul celui care o aplică, unul din gesturile frecvente constând în a ne reteza din înălțime pentru a nu le face umbră; ne liniștește un pic faptul că nu ezităm nici un moment în a apela la aceleași gesturi față de ei. Și în contextul acestor torturi imaginare ia naștere societate ce
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]