61,760 matches
-
să plâng iar dânsul a trecut mai departe. Credincioșii m-au înconjurat și m-au întrebat ce am cerut, că mi-a dat părintele. Eu nu le-am spus, ci am tot plâns”, relata preoteasa. 8. Hoțul descoperit la slujba religioasă Georgeta Penciu din Făgăraș a povestit, potrivit autorilor cărții „Alte mărturii despre Părintele Arsenie Boca”, că în timpul unei slujbe oficiate de starețul Arenie Boca, la mănăstirea Sâmbăta de Sus, unui localnic i-a fost furat hamurile cailor. „Un om cu
Minunile părintelui Arsenie Boca. Zece mărturii despre miracolele duhovnicului de la Prislop () [Corola-website/Journalistic/102251_a_103543]
-
partea de sus a diagramei, o reprezentare care ar da impresia că realizarea de Sine duce doar la inconștientul superior). Referirea la Sine poate duce de exemplu la angajarea în vicii și în obsesii, la înălțimi ale experienței creative și religioase, la misterele experiențelor unitive, la problemele răului și ale mortalității, la combaterea rănirii timpurii a copilăriei, la discernerea unui scop și sens în viață. Relația dintre Eu și Sine este paradoxală. Assagioli a spus clar că Eu și Sinele sunt
Psihosinteza () [Corola-website/Science/337536_a_338865]
-
independente și separate. Sinele este unul. Astfel de "unitate nonduală" este un aspect fundamental al acestui nivel de experiență. Dar Assagioli a înțeles, de asemenea, că ar putea exista o relație între persoană și Sine: Mult relatări ale unor experiențe religioase vorbesc de o <nowiki>"</nowiki>chemare" din partea lui Dumnezeu, sau o "tragere" de către o Putere Superioară; acest lucru, uneori, începe cu un "dialog" între om [sau femeie] și această "sursă superioară"... Desigur, Assagioli nu limita această relație și dialog la
Psihosinteza () [Corola-website/Science/337536_a_338865]
-
1928, deși construcția sa nu era finalizată și era încă ridicată doar în „roșu”. Societatea Cenușa s-a confruntat cu o puternică opoziție din partea a Bisericii Ortodoxe Române, care prin hotărârile sinodale din 1928 și 1933 a interzis orice asistență religioasă pentru cei incinerați. În opinia prelaților ortodocși ai vremii, cum au fost Iuliu Scriban, Marin Ionescu, Dionisie Lungu, Ion Popescu Mălăieși etc., incinerarea reprezenta o practică păgână și masonă, contravenind flagrant doctrinei creștine și cultului morților, fiind de asemenea un
Incinerarea în România () [Corola-website/Science/337556_a_338885]
-
care fusese comandat în 1938 și plătit, nu a mai fost construit înainte de izbucnirea războiului. Atunci când Bucureștiul a fost bombardat în 1944, crematoriul a suferit daune considerabile, ceea ce dus în continuare la dificultăți financiare pentru societate. Cu toate acestea, opoziția religioasă s-a atenuat oarecum, și din provincie au fost aduse cadavre în număr tot mai mare. În 1945 au fost 600 de incinerări, față de până la 225 în 1944. Contactul stabilit între Federația Internațională ICF și Socieatea Cenușa la sfârșitul anului
Incinerarea în România () [Corola-website/Science/337556_a_338885]
-
zona nouă a Muntelui Sinai. Construcția unei astfel de biserici a fost legată de numele regelui georgian , cunoscut ca David Ziditorul, care a contribuit la ridicarea bisericilor din Georgia precum și a multora din străinătate. Au existat motive politice, culturale și religioase pentru întemeierea bisericii de pe Muntele Sinai. Călugării georgieni care trăiau acolo erau fost profund legați de patria lor. Unele manuscrise georgiene din Sinai au rămas acolo, dar altele sunt păstrate în Tbilisi, Sankt-Petersburg, Praga, New York, Paris sau în colecții particulare
Muntele Sinai () [Corola-website/Science/337577_a_338906]
-
murit în 1514, când Filip avea zece ani. Pentru a pune capăt luptelor pentru putere, Filip a fost decalarat major în 1518 și a preluat puterea la începutul anului următor. Educația lui a fost incompletă iar formarea sa morală și religioasă au fost neglijate. În ciuda tuturor acestea, el s-a dezvoltat rapid ca un om de stat, și în curând a început să ia măsuri pentru a-și spori autoritatea personală. Prima întâlnire a lui Filip de Hesse cu Martin Luther
Filip I, Landgraf de Hesse () [Corola-website/Science/337591_a_338920]
-
a lui Filip de Hesse cu Martin Luther a avut loc în 1521, la vârsta de 17 ani, la Dieta de la Worms. Acolo el a fost atras de personalitatea lui Luther, deși la început era prea puțin interesat de elementele religioase ale adunării. Filip a îmbrățișat protestantismul în 1524, după o întâlnire personală cu teologul Philipp Melanchthon.<br> Filip a refuzat să fie atras în liga anti-luterană a lui Georg, Duce de Saxonia, în 1525. Prin alianța sa cu Johann, Elector
Filip I, Landgraf de Hesse () [Corola-website/Science/337591_a_338920]
-
, cunoscută, de asemenea, sub numele de catedrala Smolnîi, face parte din ansamblul arhitectural al mănăstirii Smolnîi, care este situat pe malul stâng al râului Neva, la Sankt-Petersburg. Este un edificiu religios resfințit din nou pentru cultul ortodox în 2009 (după ce fusese desacralizat în perioada sovietică), folosit, de asemenea, începând cu anul 1990, ca sală de concerte de muzică clasică. În 1730, Elisabeta Petrovna, fiica lui Petru cel Mare și al Ecaterinei
Catedrala Învierea Domnului (Smolnîi) () [Corola-website/Science/337596_a_338925]
-
l-a ales ca arhitect pe Bartolomeo Rastrelli. Acest arhitect italian a coordonat construirea palatului Ecaterinei de la Țarskoe Selo și multe alte clădiri din orașul Sankt-Petersburg: Palatul de Iarnă, Palatul Peterhof etc. și era, de asemenea, specialist în domeniul arhitecturii religioase pe care a reînnoit-o complet. El a abandonat arhitectura austeră a bisericilor din timpul lui Petru cel Mare, care îi amintea de bisericile din Olanda. De asemenea, el a renunțat la folosirea pe acoperiș a săgeților străine de tradiția
Catedrala Învierea Domnului (Smolnîi) () [Corola-website/Science/337596_a_338925]
-
a catedralei Smolnîi a fost luată de autoritățile bolșevice în 1923, dar a fost pusă în aplicare opt ani mai târziu, în 1931. Cu toate acestea, iconostasul catedralei a fost demontat mult mai târziu, în 1972. Spre deosebire de multe alte edificii religioase din Sankt Petersburg, catedrala Smolnîi nu a mai fost deschisă cultului religios. În anul 1990 biserica a fost deschisă publicului ca sală de concerte, funcțiune pe care o mai îndeplinește și astăzi.. În 24 mai 2009 episcopul Amvrosie Ermakov de
Catedrala Învierea Domnului (Smolnîi) () [Corola-website/Science/337596_a_338925]
-
a fost pusă în aplicare opt ani mai târziu, în 1931. Cu toate acestea, iconostasul catedralei a fost demontat mult mai târziu, în 1972. Spre deosebire de multe alte edificii religioase din Sankt Petersburg, catedrala Smolnîi nu a mai fost deschisă cultului religios. În anul 1990 biserica a fost deschisă publicului ca sală de concerte, funcțiune pe care o mai îndeplinește și astăzi.. În 24 mai 2009 episcopul Amvrosie Ermakov de Gatcina, vicar al Mitropoliei de Sankt Petersburg și Ladoga, a celebrat un
Catedrala Învierea Domnului (Smolnîi) () [Corola-website/Science/337596_a_338925]
-
și astăzi.. În 24 mai 2009 episcopul Amvrosie Ermakov de Gatcina, vicar al Mitropoliei de Sankt Petersburg și Ladoga, a celebrat un "Te Deum" în catedrală, după o lungă perioadă de timp în care nu mai fuseseră oficiate acolo slujbe religioase. Apoi, în 2010, catedrala a fost din nou deschisă pentru închinare. Deschiderea solemnă a catedralei a avut loc la 7 aprilie 2010, în sărbătoarea Bunei Vestiri, la 87 de ani după confiscarea ei de către guvernul bolșevic. Slujba a fost celebrată
Catedrala Învierea Domnului (Smolnîi) () [Corola-website/Science/337596_a_338925]
-
Biserica Sfântul Isac a devenit catedrala orașului. Actuala catedrală a Mitropoliei de Sankt Petersburg este Catedrala Kazan de pe Nevski Prospekt. Catedrala a fost închisă în 1919 și transformată în muzeu în 1924. Ea îndeplinește încă funcționalitatea oficială de muzeu; serviciile religioase, cu toate acestea, au fost reluate în anul 2000. Catedrala adăpostește rămășițele pământești ale aproape tuturor țarilor și țarinelor Rusiei de la Petru cel Mare la Nicolae al II-lea și familia sa, care au fost aduși pentru a fi înmormântați
Catedrala Sfinții Petru și Pavel din Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/337603_a_338932]
-
colaborat, între altele în acea vreme cu medicul și orientalistul Constantin Daniel, care a semnat studii introductive în mai multe din cărțile menționate. Athanase Negoiță a avut o atitudine deschisă, de toleranță și stimă în raport cu adepții altor culturi și culte religioase. După propria sa mărturie, comunicată de istoricul israelian Lucian-Zeev Herșcovici, în anii prigoanei antievreiești din timpul regimului Antonescu, din însărcinarea lui Gala Galaction a predat alimente trimise de acesta unor familii evreiești aflate în nevoie din cauza persecuțiilor.. Ulterior, după jumătatea
Athanase Negoiță () [Corola-website/Science/337657_a_338986]
-
nu reprezenta un fundament adevărat al culturii și identității ruse. Aceste poziții au fost rezumate în caracterizarea sarcastică a lui Slonim în "Sovremennye Zapiski" ca o „voce nepartizană a frontului larg liberal-democrat, cu unele tendințe care sunt uneori socialiste, alteori religioase”. "Volya Rossii" și-a declarat sprijinul pentru „socialismul moral”, bazându-se pe „activitatea spontană și creativitatea maselor”. În timp ce grupul emigranților se aduna în jurul ideilor lui Slonim despre organicismul rus și federalismul post-imperial, el a respins, de asemenea, cu fermitate exprimarea
Mark Slonim () [Corola-website/Science/337619_a_338948]
-
europeană, și o ramură antioccidentală, care se identifică cu orice, dar nu cu tradiția europeană occidentală. Dacă privim lucrurile în acestă lumină, înțelegem imediat care este formidabila miză geopolitică a poziției lui Papahagi. Dincolo și în plus de esența convingerilor religioase profunde ce o animă, această dimensiune politică este ceea ce stârnește interesul, admirația și susținerea unora ca mine, care privesc lucrurile, așa cum spuneam, nu cu ochiul teologic, ci cu cel politic. Papahagi și grupul de intelectuali cu care este asociat reprezintă
Adrian Papahagi, ”Creștinismul în cetate. Manual de supraviețuire” by Tudor Curtifan () [Corola-website/Journalistic/101031_a_102323]
-
unora ca mine, care privesc lucrurile, așa cum spuneam, nu cu ochiul teologic, ci cu cel politic. Papahagi și grupul de intelectuali cu care este asociat reprezintă în acest moment principala forță doctrinară care articulează defensiva în fața strategiei ce vizează factorul religios și ecleziasic ca instrument și câmp al războiului neconvențional, ideologic și informațional, cu mize geopolitice majore în Estul Europei. Linia de rezistență a acestui sector din frontul ideologic ține în acest moment de ei și de modul în care vor
Adrian Papahagi, ”Creștinismul în cetate. Manual de supraviețuire” by Tudor Curtifan () [Corola-website/Journalistic/101031_a_102323]
-
1866 prevedea prin art. 82 al cap. II, ca toți fiii și fiicele viitorului monarh să fie obligatoriu crescuți în „religiunea ortodoxă a Răsăritului”, dorindu-se în felul acesta apropierea dinastiei străine de poporul român ortodox și de convingerile lui religioase. Situația nou creată a adus de-a lungul timpului diverse necazuri în familia regală, mai ale în privința raporturilor acesteia cu Vaticanul, a provocat uneori frustrări majorității ortodoxe sau clasei politice autohtone. Cert este însă că Regele Carol I s-a
PF Daniel: Mica prințesă a lui Carol I a fost româncă, atât prin religie, cât și prin limbă () [Corola-website/Journalistic/101167_a_102459]
-
era un admirator sincer al vechilor ctitorii ortodoxe românești, adeseori îngrijorat de starea de degradare a unora dintre ele și conștient de necesitatea salvării și restaurării lor urgente. Mai mult decât atât, Regele omagiat astăzi a fost o persoană profund religioasă, frecventând cu regularitate, duminică de duminică slujbele de la Catedrala romano-catolică Sfântul Iosif, confesiune căreia îi aparținea prin botez și cele de la Catedrala Mitropolitană ortodoxă, confesiune de care trebuia să se apropie și s-o îmbrățișeze progresiv potrivit obligațiilor sale constituționale
PF Daniel: Mica prințesă a lui Carol I a fost româncă, atât prin religie, cât și prin limbă () [Corola-website/Journalistic/101167_a_102459]
-
membrilor acestui Sfânt Sinod și prin dragostea creștinească a tuturor servitorilor altarului, a căror ridicare trebuie să fie o preocupare continuă a Sfântului Sinod și a guvernului meu. Țeara întreagă își are ochii ațintiți asupra acestei sfinte Adunări. Cunosc simțămintele religioase și patriotice de care este însuflețit Sfântul Sinod și de aceea guvernul meu îl va sprijini în toate măsurile ce va lua în înțelegere cu dânsul și care duc la împlinirea scopului ce urmărim cu toții - întărirea și mărirea Bisericii și
PF Daniel: Mica prințesă a lui Carol I a fost româncă, atât prin religie, cât și prin limbă () [Corola-website/Journalistic/101167_a_102459]
-
a fost "distinguished service professor". MIRCEA ELIADE. Preocupat încă din tinerețe de studiul variatelor forme ale religiei, Mircea Eliade a fost atras de religiile Indiei antice, apoi de șamanism, de semnificația mitului primitiv, de morfologia sacrului și de istoria credințelor religioase, potrivit lucrării ''Membrii Academiei Române'', Editura Enciclopedică/Editura Academiei Române, 2003. Opera sa științifică și religioasă (studii, lucrări, eseuri, rezultate în urma cercetărilor sale asupra religiilor) este recunoscută pe plan mondial ca una dintre cele mai importante contribuții contemporane în cadrul istoriei și morfologiei
MIRCEA ELIADE: 30 de ani de la moartea personalității culturii mondiale by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/101204_a_102496]
-
forme ale religiei, Mircea Eliade a fost atras de religiile Indiei antice, apoi de șamanism, de semnificația mitului primitiv, de morfologia sacrului și de istoria credințelor religioase, potrivit lucrării ''Membrii Academiei Române'', Editura Enciclopedică/Editura Academiei Române, 2003. Opera sa științifică și religioasă (studii, lucrări, eseuri, rezultate în urma cercetărilor sale asupra religiilor) este recunoscută pe plan mondial ca una dintre cele mai importante contribuții contemporane în cadrul istoriei și morfologiei religiilor, fiind indispensabilă oricărei analize temeinice a fenomenului religios. MIRCEA ELIADE. Este autorul termenului
MIRCEA ELIADE: 30 de ani de la moartea personalității culturii mondiale by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/101204_a_102496]
-
2003. Opera sa științifică și religioasă (studii, lucrări, eseuri, rezultate în urma cercetărilor sale asupra religiilor) este recunoscută pe plan mondial ca una dintre cele mai importante contribuții contemporane în cadrul istoriei și morfologiei religiilor, fiind indispensabilă oricărei analize temeinice a fenomenului religios. MIRCEA ELIADE. Este autorul termenului și conceptului de ''hierofanie'', provenit din cuvintele grecești ''hieros'' (sacru) și ''phainein'' (profan). Mircea Eliade a susținut că hierofania desemnează, în orice religie, diversele forme sub care se manifestă sacrul. MIRCEA ELIADE. Printre scrierile sale
MIRCEA ELIADE: 30 de ani de la moartea personalității culturii mondiale by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/101204_a_102496]
-
formarea spirituală a copiilor și a tinerilor, pentru ca aceștia să simtă iubirea familiei, a Bisericii și a școlii pentru ei, mai ales că anul acesta, 2016, a fost declarat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române Anul omagial al educației religioase a tineretului creștin ortodox. În mod deosebit, mulțumim tuturor celor care au sprijinit până acum și celor care vor sprijini, prin cuvânt și faptă, moral și financiar, construirea Catedralei Mântuirii Neamului (ajunsă la 70% din volumul cantităților de lucrări), pentru ca
Pastorala de Sfintele Paști: Ucenicii lui Hristos – Martori și vestitori ai Învierii Lui by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/101195_a_102487]