64,222 matches
-
romantism Biedermeier ce definește forma în care curentul se adaptează în Balcani, studiu fundamental pentru cei care cercetează romantismul (ed. românească, editurile Polirom, Curtea Veche). <br> În 1989, publică volumul "A Theory of the Secondary. Literature, Progress, and Reaction" ("O teorie a secundarului. Literatură progres și reacțiune") la prestigioasa editură americană „The Johns Hopkins University Press" (1989) A editat împreună cu Robert Royal o colecție de eseuri, "Canons" la John Benjamins (Amsterdam and Philadelphia).
Virgil Nemoianu () [Corola-website/Science/297594_a_298923]
-
Tudor Vianu, G. Călinescu, Alexandru Rosetti și Iorgu Iordan. A obținut titlul de doctor în științe filologice cu teza "Eugen Lovinescu, scepticul mântuit", condusă de profesorul Șerban Cioculescu (1969). După absolvirea facultății, a devenit cercetător la Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu” al Academiei Române (1957-1962), lucrând în colectivul „Eminescu”, condus de Perpessicius. În perioada 1962-1968 a fost redactor al „Gazetei literare”. Între anii 1964-1971 a fost lector universitar la Catedra de Istoria literaturii române, Facultatea de Litere, Universitatea București
Eugen Simion () [Corola-website/Science/297614_a_298943]
-
a obținut o bursă de studii în Republica Federală Germania (1974). Din 1971 a devenit conferențiar universitar, iar din 1990 profesor universitar al Facultății de Litere de la Universitatea din București. Din 2006 este director general al Institutului de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu” din București. A debutat publicistic cu un articol despre " Caietele Eminescu" în revista „Tribuna” (1958). A început să colaboreze frecvent la revistele „Gazeta literară”, „Contemporanul” și „Viața românească”. Din 1968 a colaborat săptămânal la „România literară” și
Eugen Simion () [Corola-website/Science/297614_a_298943]
-
Tribuna” (1958). A început să colaboreze frecvent la revistele „Gazeta literară”, „Contemporanul” și „Viața românească”. Din 1968 a colaborat săptămânal la „România literară” și din 1991, la „Literatorul”. Din 1983 este redactor al revistei „Caiete critice”, revistă de critică și teorie literară, iar din 1990, director al publicației. În 1993 a devenit membru al Academiei Române. În anul 1998 a fost ales președinte al Academiei Române. Doctor Honoris Causa al universităților din Iași, Galați, Târgoviște, Arad și al Universității „Vasile Alecsandri” din Bacău
Eugen Simion () [Corola-website/Science/297614_a_298943]
-
refugiat politic, va colabora în mod asiduu cu Securitatea semnînd, sub numele conspirativ de "Someșan", rapoarte în care își denunța camarazii de la cercul Cibinium. După eliberare, este redactor la revista „Familia” din Oradea, apoi cercetător la Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu” din București. În 1979, devine profesor invitat al Universității „Ludwig-Maximilian” din München. Stabilit la Franța, în 1981, predă literatură comparată la Universitatea „François Rabelais” din Tours și la Universitatea din Le Mans (Franța). Concomitent, lucrează și la
Nicolae Balotă () [Corola-website/Science/297602_a_298931]
-
Avangardismul poetic românesc într-o antologie italiană", „Tribuna României”, 190, 1980; Valeriu Cristea, "Când te fură realul", „România literară”, 37, 1981; Mircea Iorgulescu, "Pradă realului", „România literară”, 15, 1981; Alex. Ștefănescu, "A avea ultimul cuvânt", „Tomis”, 3, 1981; Nicolae Manolescu, "Teoria și practica textului", „România literară”, 12, 1982; Lucian Raicu, "Probele realului", „România literară”, 33, 1983; Livius Ciocârlie, "Critică textuala a Jocului secund, „România literară”, 12, 1983; Marcel Pop-Corniș, "Metodă și „esprit de finesse”", „Luceafărul”," 12, 1983; Constantin Pricop, "Clovni și
Marin Mincu () [Corola-website/Science/297596_a_298925]
-
premiile Academiei Române din 1906. Într-un eseu din 1908, Maiorescu îl menționa pe Sadoveanu, alături de alți scriitori, într-o listă cu cei mai mari scriitori ai României. Conform lui Vianu, Maiorescu a văzut în Sadoveanu și ceilalți tineri scriitori triumful teoriei sale bazată pe o formă „populară” a realismului, teorie apărută în eseurile sale încă din anul 1882. Sadoveanu i-a amintit pe Iorga, Maiorescu, și în special pe Constantin Banu și poetul "sămănătorist" George Coșbuc ca cei care l-au
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
Maiorescu îl menționa pe Sadoveanu, alături de alți scriitori, într-o listă cu cei mai mari scriitori ai României. Conform lui Vianu, Maiorescu a văzut în Sadoveanu și ceilalți tineri scriitori triumful teoriei sale bazată pe o formă „populară” a realismului, teorie apărută în eseurile sale încă din anul 1882. Sadoveanu i-a amintit pe Iorga, Maiorescu, și în special pe Constantin Banu și poetul "sămănătorist" George Coșbuc ca cei care l-au ajutat să capteze interesul colegilor săi scriitori și a
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
aprofunda tradițiile, știința și creațiunile sale simple, naive, dar adeseori străbătute de un spirit vast și genial, pe care numai mulțimile și popoarele îl pot avea“". Redactorul "Revistei noi" era la curent cu cele mai de seamă și mai noi teorii de folclor comparat. Prin studiul din "Columna lui Traian" (1882), intitulat "Doina. Originea poeziei poporane la români", Delavrancea se referă la Dimitrie Cantemir, care în "" dădea o primă explicație a cuvântului "doină", intuind un strâns raport de interdependență dintre om
Barbu Ștefănescu Delavrancea () [Corola-website/Science/297619_a_298948]
-
s-a arătat că celulele beta provenite de la diabetici au niveluri semnificativ mai mari din această proteină . Explicarea legăturii dintre inflamație și diabet Este, de asemenea, pentru prima dată când se face legătura între diabetul zaharat și inflamația celulelor beta . “Teoria arată faptul că o inflamație cronică mică slăbește celulele beta, astfel încât acestea nu mai sunt capabile să secrete suficientă insulină . În afară de proteină SFRP4 , există încă multe alte cauze care duc la slăbirea și îmbolnăvirea celulelor beta, dar aceasta este sigur
Un potențial test de sânge pentru a descoperi riscul de diabet cu mulți ani în avans[Corola-website/Science/92023_a_92518]
-
și uneori a unui grup, debitând sincronic un fel de cor poliglot, ca în “L’amiral cherche une maison a louer”, poeme simultan par R. Ruelsenbach, Tr. Tzara. "Un papagal scoțând planete devenea poet." Dadaiștii n-au aplicat însă niciodată teoria cu sinceritate, ci au simulat numai întâmplarea. Chiar în cele mai absurde compoziții, asocierea discretă e vizibilă, ca în aceste versuri de Tristan Tzara: ”la chanson d’un daidaiste/qui n’etait ni gai ni triste/et aimait une bicicliste
Literatura română avangardistă () [Corola-website/Science/297640_a_298969]
-
(născut Sigismund Schlomo Freud la 6 mai 1856, Freiberg, Imperiul Austriac, astăzi Příbor/Republica Cehă - d. 23 septembrie 1939, Londra) a fost un medic neuropsihiatru evreu austriac, fondator al școlii psihologice de psihanaliză. Principalele teorii ale acestei școli sunt fondate pe următoarele ipoteze: Freud este considerat a fi părintele psihanalizei iar lucrările sale introduc noțiuni precum inconștient, mecanisme de apărare, acte ratate și simbolistica viselor. s-a născut într-o familie de evrei așkenazi din
Sigmund Freud () [Corola-website/Science/297670_a_298999]
-
cabinet privat de psihiatrie, specializat pe tulburări cerebrale și nervoase. Din cauza faptului că aplica metodele și concepțiile lui Charcot, socotite neortodoxe de către corpul medical vienez, Freud s-a lovit de dificultăți din partea colegilor. Aceasta explică și faptul că, mai târziu, teoriile lui asupra nevrozelor au fost acceptate cu multă reticență. Fugind de persecuția nazistă din Viena în 1938, Freud s-a refugiat la Londra, unde a petrecut ultimul an al vieții sale. Casa situată la Maresfield Gardens nr. 20 în zona
Sigmund Freud () [Corola-website/Science/297670_a_298999]
-
sunt din nou aduse la suprafața conștiinței și în felul acesta, conflictele, prelucrate în mod conștient, nu mai provoacă tulburări psihice. Între 1895 și 1900 Freud a formulat cea mai mare parte a concepțiilor sale, care formează nucleul psihanalizei în teorie și practică. El renunță la metoda hipnozei, preferând expunerea spontană de către pacient a amintirilor sale, încă din perioada copilăriei, în timpul ședințelor de psihanaliză, sub forma așa zisei "asociații libere". În felul acesta psihanalistul îl ajută să-și clarifice conștient experiențele
Sigmund Freud () [Corola-website/Science/297670_a_298999]
-
În 1902, Freud este numit profesor la Universitatea din Viena. În jurul său s-a format un cerc de discipoli, ca Alfred Adler, Eugen Bleuler, Carl Gustav Jung și Ernest Jones, care i-au preluat și i-au dezvoltat mai departe teoriile. În 1910 a fost creată Societatea Internațională de Psihanaliză, cu extindere în special în America. Pe baza reprezentărilor sale, Freud a încercat să explice și unele fenomene sociale și culturale, ca religia, mitologia, arta și literatura După ocuparea Austriei de
Sigmund Freud () [Corola-website/Science/297670_a_298999]
-
moare în urma unui cancer în 1939. Contribuția esențială a lui Sigmund Freud constă în punerea în evidență a existenței și acțiunii inconștientului în viața psihică și în explicarea pe această bază a personalității umane. În plus, a dezvoltat o nouă teorie (teoria psihanalitică), precum și o metodologie terapeutică aferentă, care - în forma inițială sau modificată - urmărește ameliorarea funcționării psihice, uneori cu aplicații în patologiile mentale. În ultimele decenii teoriile și lucrările lui Freud au fost analizate critic de numeroși cercetători și istorici
Sigmund Freud () [Corola-website/Science/297670_a_298999]
-
în urma unui cancer în 1939. Contribuția esențială a lui Sigmund Freud constă în punerea în evidență a existenței și acțiunii inconștientului în viața psihică și în explicarea pe această bază a personalității umane. În plus, a dezvoltat o nouă teorie (teoria psihanalitică), precum și o metodologie terapeutică aferentă, care - în forma inițială sau modificată - urmărește ameliorarea funcționării psihice, uneori cu aplicații în patologiile mentale. În ultimele decenii teoriile și lucrările lui Freud au fost analizate critic de numeroși cercetători și istorici ai
Sigmund Freud () [Corola-website/Science/297670_a_298999]
-
explicarea pe această bază a personalității umane. În plus, a dezvoltat o nouă teorie (teoria psihanalitică), precum și o metodologie terapeutică aferentă, care - în forma inițială sau modificată - urmărește ameliorarea funcționării psihice, uneori cu aplicații în patologiile mentale. În ultimele decenii teoriile și lucrările lui Freud au fost analizate critic de numeroși cercetători și istorici ai științelor, care au relevat frecvente îndepărtări de la rigoarea și etica științifică. Unii autori nu au ezitat să-l acuze pe Freud de fraudă, demonstrând că acesta
Sigmund Freud () [Corola-website/Science/297670_a_298999]
-
ai științelor, care au relevat frecvente îndepărtări de la rigoarea și etica științifică. Unii autori nu au ezitat să-l acuze pe Freud de fraudă, demonstrând că acesta a alterat în mod repetat și sistematic datele clinice pentru a-și justifica teoriile, a prezentat tratamente eșuate drept reușite sau chiar că, în anumite articole, ar fi inventat cu totul cazuri și pacienți cu scopul de a-și promova metodele. Conform acestor critici, școala psihanalitică a avut mai curând caracteristicile unei mișcări politice
Sigmund Freud () [Corola-website/Science/297670_a_298999]
-
psihanalitică a avut mai curând caracteristicile unei mișcări politice sau religioase decât ale unui curent științific, Freud transformându-se în profetul său. Cele mai severe evaluări contemporane nu se feresc să califice freudismul drept pură ”șarlatanie”. Astăzi, psihanaliza este o teorie și o metodă practicată și în combinație cu alte metode, dar cu eficacitate terapeutică de multe ori pusă la îndoială și numai parțial recunoscută.
Sigmund Freud () [Corola-website/Science/297670_a_298999]
-
ritmuri din «Simfonia 40 în Sol minor» de Wolfgang Amadeus Mozart și având text bilingv (în română și în franceză), cu „desen: lebede-pe-valuri“, din versuri, a fost realizată de poetul I. P. Tatomirescu. Ion Pachia Tatomirescu, Dicționar estetico-literar, lingvistic, religios, de teoria comunicației..., Timișoara, Editura Aethicus, 2003, p. 66 sqq. "Vezi și:" poezie concretă, pictopoezie
Caligramă () [Corola-website/Science/297636_a_298965]
-
rezista valoric într-un sistem în care se diferențiază clar doua opțiuni majore:" "a) elitismul - și migrarea textelor literare într-un microunivers de tip eclectic; b) mercantilismul - și opțiunea cititorului cotidian pentru lecturarea unor texte aproape lipsite de veleități literare. "Teoria formalistă a limbajului poetic demonstrează evaziunea funcției poetice care depășește câmpul poeziei, incluzând orice discurs, orice text în versuri sau proză, primit și receptat ca mesaj literar, demonstrând că literatura poate fi depistată pretutindeni, în orice specie de scriere. Cert
Deprimism () [Corola-website/Science/297662_a_298991]
-
pe care o absolvise în Elveția și aceasta la recomandarea Mariei Curie, care a adus ca argument lucrările sale excelente, recunoscute aproape de orice membru al comunității științifice. Marie Curie a fost unul dintre puținii oameni care au înțeles pe deplin teoriile dificile ale lui Einstein, încă din momentul când au fost publicate. În numeroase rânduri, cei doi au discutat teme de fizică, în special în călătoriile pe care Marie le-a făcut, alături de fiicele sale. În 1907, împreună cu savanții și colegii
Marie Curie () [Corola-website/Science/297649_a_298978]
-
Mondială, își începea astfel capitolul despre Manoilescu dintr-o carte de referință despre ”mersul ideilor economice la români”: ”politica de protecție industrială practicată de România în primele decenii ale acestui secol a fost ridicată de Mihail Manoilescu la rangul unei teorii cu valabilitate și ecou internațional. La aproape șase decenii lucrarea lui fundamentală și-a croit drum în întreaga lume, constituie prima străpungere românească în gândirea economică universală și a intrat definitiv în istoria doctrinelor economice moderne, fiind citată în studii
Mihail Manoilescu () [Corola-website/Science/297663_a_298992]
-
fiind citată în studii de specialitate, cursuri universitare, tratate și enciclopedii, dar nu a văzut pînă în 1987 lumina tiparului în limba română, ceea ce Manoilescu însuși, și nu numai el, considera ca «o situație paradoxală»" . Mihail Manoilescu și-a expus teoriile privind rolul major al burgheziei, necesitatea industrializării României, necesitatea dezvoltării capitalismului, în mai multe dintre cărțile sale . Mihail Manoilescu a fost unul dintre cei mai mari gânditori reacționari din România și din Europa interbelică. Paginile sale abundă de considerente antisemite
Mihail Manoilescu () [Corola-website/Science/297663_a_298992]