62,029 matches
-
Apropiat, între altele și cu țara Canaanului. O parte din corespondență conține numele lui Abdi-Hepa, regele din Urusalim (Ierusalim). El se plânge deseori din cauza incursiunilor acestor hapiru și cere ajutorul suveranului său egiptean pentru a-și apăra teritoriul de aceste atacuri. Redactate în limba acadică, scrisorile îi descriu pe hapiru ca oameni puțin simpatici și de temut. În cea mai mare parte, e vorba de țărani și sclavi fugiți de la stăpânii lor. Trăiesc din banditism și dau de furcă micilor regate
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
semnat Sarmis, se afirmă intenția ca revista să fie „o tribună de pe înălțimea căreia [...] să se audă glasul românesc al artei”, definindu-se astfel orientarea naționalistă a publicației. Poezie - grupată uneori în rubrica „Zbor” - publică George A. Petre (Psalm, Seceriș, Atacul, Poem pentru suflet, Strigoiul), Valeriu Anania ( Întoarcerea, Răzvrătitul, Cântecul sufletului însingurat), Ion Ojog (Împrimăvărare în duminică), Ștefan Aug. Doinaș (Baladă, Schiță pentru un autoportret, Cântec), Cicerone Theodorescu (Câmp), Ovid Caledoniu, Victor Stoe, Apriliana Medianu, Radu Gyr, Octav Sargețiu, D. Stelaru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286641_a_287970]
-
ar fi avut menirea „să susțină literatura sănătoasă” împotriva elucubrațiilor unor „curente” ale căror „celebrități poetice” sunt „înfățișate publicului cu zgomot de tobe și trompete de «Sburătorul», «Adevărul» și «Universul literar», de «Cetatea» și «Viața literară»”. În rubricile „Răspunsuri la atacuri”, „Reflecții și observații”, „Oameni și fapte”, „Adnotări critice” („Observări critice”), Mihail Dragomirescu și colaboratorii săi polemizează cu E. Lovinescu, Perpessicius, Aron Cotruș, Vladimir Streinu, Hortensia Papadat-Bengescu, Nichifor Crainic, cu revistele „Sburătorul”, „Universul literar”, „Gândirea” și „Contimporanul”. Atacurile cele mai vehemente
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286942_a_288271]
-
rubricile „Răspunsuri la atacuri”, „Reflecții și observații”, „Oameni și fapte”, „Adnotări critice” („Observări critice”), Mihail Dragomirescu și colaboratorii săi polemizează cu E. Lovinescu, Perpessicius, Aron Cotruș, Vladimir Streinu, Hortensia Papadat-Bengescu, Nichifor Crainic, cu revistele „Sburătorul”, „Universul literar”, „Gândirea” și „Contimporanul”. Atacurile cele mai vehemente - semnate Falanga - îl iau drept țintă pe E. Lovinescu (A doua obiectivitate neobrăzată a d-lui Lovinescu, 8/1926, Ignoranța criticului-bagatelă, 11/1927). Articole polemice scriu și Radu Bucov (Retorismul sau Ce nu știe criticul-bagatelă, Lovineștiane sau
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286942_a_288271]
-
apariție (1949), anunță modul în care R. înțelegea să-și desfășoare misiunea publicistică. La fel, în plan teologic gazetarul impune un concept „ecumenic”, dar niciodată nu acceptă denigrarea sau minimalizarea „mesajului creștin ortodox” și replică adesea polemic și virulent la atacuri dogmatice ale Bisericii Catolice și ale celei Unite, fără a le ignora sau discredita meritele într-o Europă pe care o vede desăvârșit creștină. Sub raport strict literar, R. încearcă, în colaborare cu Octavian Bârlea, o traducere liberă a Psalmilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289082_a_290411]
-
ci una în care am certitudinea deznodământului nefast. Hotărându mă astfel, nimic bun nu mă poate aștepta. Primejdia care mă amenință acum este la fel de concretă ca aceea pe care o trăiesc într-o avalanșă, într-un cutremur sau într-un atac la drumul mare. Numai că de data aceasta eu sunt cel care o provoacă; ea este înscrisă de la bun început în însăși hotărârea mea. Hotărârea mea este avalanșa, cutremurul, atacul la drumul mare. M-am expus primejdiei cu bună știință
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
trăiesc într-o avalanșă, într-un cutremur sau într-un atac la drumul mare. Numai că de data aceasta eu sunt cel care o provoacă; ea este înscrisă de la bun început în însăși hotărârea mea. Hotărârea mea este avalanșa, cutremurul, atacul la drumul mare. M-am expus primejdiei cu bună știință, mi-am asumat-o, am făcut-o să se nască și mă duc în întâmpinarea ei. Făcând astfel sunt curajos. Făcând astfel îmi este totodată frică. Dar frica aceasta, care
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
obligat să exagereze. După intrarea lui Iorga pe scena politică, exagerările lui Sion au fost preluate de adversarii săi în cea mai josnică manieră 9. Aceștia l-au numit "albanezul Galeongiul", "evreul" etc. Respectîndu-și regula de a nu lăsa nici un atac fără răspuns, Iorga a deschis proceduri legale împotriva cîtorva dintre autorii acestor defăimări 10. Un asemenea război al vorbelor, a cărui vulgaritate a fost pe măsura inutilității lui, este instructiv. Deoarece țările acestea nu ofereau imigrației "posibilități nelimitate", băștinașii au
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
revista "Convorbiri literare" în privința foneticii și a ortografiei limbii române, contrazicîndu-l chiar și pe B. P. Hasdeu 83. Legăturile lui cu alte reviste literare, ca "Revista nouă" sau "Lupta", s-au înrăutățit. Triumviratul literar CaragialeVlahuță-Delavrancea a fost supus mai multor atacuri. Atunci cînd Iorga i-a înmînat un roman lui Caragiale, a primit niște comentarii atît de sarcastice încît și-a aruncat manuscrisul în foc84. În perioada aceea, Iorga scrie în "Adevărul ilustrat": "... critica literară nu are nici o valoare dacă nu
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
de a-l ține mult timp să aștepte la ușa Academiei"99. A continuat să-și țină cursurile, întîmpinînd dificultăți financiare și scriind mai multe articole pentru "Arhiva", "Revista istorică" și "Revista critică". Intrigile au continuat, degenerînd în insulte și atacuri în presă. După părerea lui Iorga, profesorul Tocilescu plagiase cîteva dintre lucrările lui, a căror publicare reușise să o oprească 100. În 1899, Iorga a scris un articol în "Indépendence Roumaine". Începînd din acel moment, el a devenit punctul focal
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
vocabularului psihologic") că perioada respectivă a constituit "o tranziție de la o versiune predominant schizoidă la una predominant paranoică a perspectivei românești asupra lumii; mai exact, de la o structură mintală dominată de mecanismele rezervei și prudenței la una dominată de mecanismele atacului și la un sistem moral bazat pe afirmații agresive și pe forță"5. Ținînd cont de toate acestea, analiza aceasta nu este exhaustivă. România era aliata nu prea pe ascuns a Imperiului austro-ungar și a Germaniei. Regele ei, Carol I
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
aceștia manifestau un interes sincer față de poporul român. Nu se referă niciodată la Constantin Dobrogeanu-Gherea cu numele Solomon Katz; și i-a cruțat pe evreii interesați de cultura română: dr. Moses Gaster, rabinul Nemicrower sau Heimann Tiktin. Replica la orice atac, de obicei cu o forță mai mare decît cea a provocării; a intentat procese chiar și pentru chestiuni mărunte. Ego-ul și temperamentul său nu făceau distincție între atacurile legitime și doritorii de publicitate ieftină care sperau să dobîndească astfel notorietatea
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
română: dr. Moses Gaster, rabinul Nemicrower sau Heimann Tiktin. Replica la orice atac, de obicei cu o forță mai mare decît cea a provocării; a intentat procese chiar și pentru chestiuni mărunte. Ego-ul și temperamentul său nu făceau distincție între atacurile legitime și doritorii de publicitate ieftină care sperau să dobîndească astfel notorietatea. Iorga i-a onorat de prea multe ori pe aceștia consacrîndu-i provocatorului său spațiu editorial în "Neamul românesc" pe care acesta nu-l merita. Erudiția sa îl făcea
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
toate acestea temperamentul lui Iorga care nu era deloc conciliator și numeroasele conflicte în care s-a implicat, motivele animozității sale față de alții par rezonabile. Identificarea lui cu România l-a făcut să aibă replici mai tăioase. În ochii lui, atacurile personale la adresa lui erau de prea multe ori sinonime cu un atac împotriva țării lui. Convingerea că lupta pentru România l-a făcut fără îndoială să piardă simțul perspectivei. Iorga nu a acționat niciodată fără să fie animat de ideea că
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
numeroasele conflicte în care s-a implicat, motivele animozității sale față de alții par rezonabile. Identificarea lui cu România l-a făcut să aibă replici mai tăioase. În ochii lui, atacurile personale la adresa lui erau de prea multe ori sinonime cu un atac împotriva țării lui. Convingerea că lupta pentru România l-a făcut fără îndoială să piardă simțul perspectivei. Iorga nu a acționat niciodată fără să fie animat de ideea că duce o luptă pentru țara lui. El se considera un descoperitor
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
instigațiile anarhiste ale lui Iorga " sînt principalele vinovate de răscoala țăranilor 187. Iorga a reacționat inventînd numele "Tachi-Mochi". A primit multe scrisori de simpatie, dar scrisorile pline de ură erau mult mai multe. A apelat la ministrul învățămîntului ca să oprescă atacurile îndreptate împotriva lui; ministrul a preferat însă "să nu se amestece în chestiunile presei". De la Iași, Cuza îl implora pe Iorga "să aibă grijă de el"188. Presa americană, cea engleză, franceză, germană și austriacă (în mod exagerat) îi desemnau
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
de la Mărăști s-a încheiat. Armata română a rămas pe poziții. Iorga (și alți istorici români) a considerat rezultatul drept o victorie românească 97, ceea ce este oarecum exagerat. Totuși, dacă o țară mică și subdezvoltată este capabilă să țină piept atacului forțelor armate bine echipate și călite în luptă ale unei țări puternice și industrializate, în cazul acesta ea a făcut mai mult decît să-i țină piept. Înrăutățirea situației din Rusia arunca umbre întunecate asupra scenei românești. Prin septembrie 1917
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
stejar pentru cărțile lui dragi. După cum își amintea Iorga, "după patruzeci și opt de ani, am un acoperiș deasupra capului"17. Franța și-a amintit și ea de el, decorîndu-l, în 1919, cu Legiunea de Onoare. Pe de altă parte, atacurile virulente ale lui Iorga la adresa profesorului A. Tzigara-Samurcaș (pe care l-a acuzat de colaborare cu germanii), l-a făcut pe acesta să-l provoace pe Iorga la duel! Cum Iorga nu avea nici o idee despre ce însemna un duel
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
să facă61. Putem urmări viața parlamentară a acestei perioade din Jurnalele parlamentare. Ele oferă dovezi ample (chiar dacă nu foarte edificatoare) asupra standardelor din Cameră, unul dintre cele mai scăzute din istoria scrisă. Adevăratele probleme dispăreau sub un val permanent de atacuri la persoană, "justificări", "explicații", insulte și împroșcări cu noroi. Dacă Iorga era obișnuit cu liniștea și respectul din sălile de curs, a fost brutal trezit la realitate. În Cameră, întreruperile constituiau mai curînd o regulă decît excepții, iar cea mai
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
reala și adevărata cultură română și săsească din Transilvania" și a luat atitudine împotriva modernismului din literatura română, mai ales a curentelor inițiate de poetul ardelean Lucian Blaga și de cîteva școli literare săsești de ultimă oră. A urmat apoi atacul împotriva "idealului imposibil al pangermanismului", completat de o condamnare a "rasismului și a teoriilor rasiste". Iorga conchidea lăudînd influența mediului natural și literatura populară (Sămănătorism) și spunînd că, dacă intelectualii sași acceptă aceste promisiuni, "putem ajunge la o înțelegere pe
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Timișoara. "Ei sînt împotriva viitorului lor, a părinților lor, a țării lor și a interesului național", conchidea Iorga. Un evreu ungur din Timișoara îi scria: "Domnule profesor, ați salvat onoarea României"119. Acești studenți erau purtătorii unui alt mesaj: un atac indirect și eficient împotriva întregului sistem liberal, evreii fiind țapii ispășitori. Existau foarte multe dovezi că oficialitățile liberale locale exploatau antisemitismul în orașele cu foarte mulți locuitorii evrei, ca Vasluiul sau Dorohoiul 120. "Toată lumea pare să fie antisemită", comenta Iorga
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
membrii familiei Iorga în discuțiile cu autorul acestei cărți 138. Mahalaua bucureșteană a început să exagereze contribuțiile lui Blank, estimîndu-le de la 10 la 20 de ori mai mari decît sumele reale. Și, dată fiind poziția politică a lui Iorga, aceste atacuri veneau atît din partea regimului liberal, cît și din cea a lui Cuza și a mișcării studențești antisemite. Iorga a ajuns curînd între ciocan și nicovală. N-au slujit la nimic gesturile pe care le-a făcut, lăsîndu-și casa din București
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
aveau nici o bază. Regimul liberal le-a susținut cu înverșunare. Rolul principal a fost însă jucat de Cuza, care spera să-și asigure reintrarea în scena politică cu ajutorul acestui antisemitism tot mai accentuat în rîndul studenților. Cuza și-a început atacurile împotriva lui Iorga și a legăturilor lui cu Aristide Blank în Adunarea Națională. În acest cadru, el putea apela în voie la faimoasele sale aforisme și admonestări. Aceste atacuri au fost declanșate pe la sfîrșitul lui 1920, s-au intensificat prin
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
antisemitism tot mai accentuat în rîndul studenților. Cuza și-a început atacurile împotriva lui Iorga și a legăturilor lui cu Aristide Blank în Adunarea Națională. În acest cadru, el putea apela în voie la faimoasele sale aforisme și admonestări. Aceste atacuri au fost declanșate pe la sfîrșitul lui 1920, s-au intensificat prin 1921, și au devenit ulterior tot mai virulente. Ele păreau să fie axate pe o schemă oarecum monotonă și se încheiau cu "Iorga este finanțat de Blank!"141 Cuza
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
cînd cei din Rif s-au ridicat sub conducerea lui Abd el Krim împotriva colonialismului francez și spaniol. Este ciudat faptul că Iorga credea că mișcarea era în întregime manipulată de către germani. Partidul Comunist Francez a fost și el ținta atacurilor sale. Iorga acuzîndu-l că încălcase principiul unității naționale, sprijinindu-i pe insurgenți. Deocamdată atît în ceea ce privește editorialele politice ale lui Iorga. Ceea ce simțea istoricul, amintindu-și poate de Posada, devine limpede din următorul citat: "Colonialismul începe să trăiască o nouă eră
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]