61,772 matches
-
Avlona pân’ Sărună,/ mași lăieț armânlu adună! Di Catrina-Elbasan,/ jalea creaști an di an.../ Di Aminciu la Tricol,/ Padea-i arsă, loclu gol.../ Di Giumaia pân’ Curceaua,/ cântă-n casi cucuveaua...”. P. a cules folclor aromân, editând chiar un disc de muzică polifonică al grupului vocal „Fârșeroții”. A mai publicat, în 1982, antologia Poezii din închisori, reunind, în peste șase sute de pagini, versurile mai multor poeți trecuți prin gulagul românesc. SCRIERI: Cu acul pe săpun, Hamilton (Canada), 1989; Avnănghipsiri, postfață Hristu Cândroveanu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288646_a_289975]
-
anumit tip de acțiune și anumite caractere. B. scrie și literatură pentru copii, chiar una reușită. Scriitorul mai publică și câteva plachete, unele omagiale, arătându-se același îndrăgostit de mare dintotdeauna: I. Gr. Periețeanu, poet al mării (1942), Marea și muzica (1944), Camo˜es, cavalerul mării (1945), Cristofor Columb, conchistadorul lumii noi (1946). SCRIERI: Sub lumina lunei (în colaborare cu V. Cotan), București, 1921; Morții, București, 1922; Fii fericirea mea!, București, 1923; Stafiile dragostei (în colaborare cu Dr. Ygrec, Sărmanul Klopstock
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285736_a_287065]
-
în lume, București, 1939; Vagabondul sentimental, București, 1939; Vitriol, București, 1939; Zoologice, București, 1941; Thalassa, București, 1941; I. Gr. Periețeanu, poet al mării, București, 1942; Pentru o femeie, București, 1943; Zăpada mieilor, București, 1944; Lacrimile pământului, București, 1944; Marea și muzica, București, 1944; Acropole, București, 1945; Camoe˜s, cavalerul mării, București, 1945; Cristofor Columb, conchistadorul lumii noi, București, 1946; Mercenarele dragostei, I-II, București, 1947. Traduceri: Bernard Gavoty, Amintirile lui George Enescu, București, 1982 (în colaborare cu Romeo Drăghici). Repere bibliografice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285736_a_287065]
-
de aur umbrește trăirea plenară a prezentului: „O când priveai lumea cu ochii în lacrimi / sfere luminoase cădeau din ceruri / și cu aripi de îngeri se așezau / la picioarele tale predicând iubirea și pacea // [...] ce fiare întunecate beau astăzi / apa muzicii funerare o styxul / era pe atunci încă un slăvit / loc al mântuirii și ochii tăi străluceau fericiți”. O melancolie delicată cutreieră acum versurile, structurând discursul liric și în același timp constituindu-se într-o contrapondere la retorica vitalistă, însoțită de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287754_a_289083]
-
la retorica vitalistă, însoțită de gesturi ample, a poemelor anterioare: „Studiul profund al melancoliei / cere o masă de brad și / un câine roșu trebuie / să latre pe o mare neagră”. Poetul se retrage din lume și își concentrează atenția asupra muzicii îndepărtate, provenind din adâncimile insondabile ale sufletului: „Fericit este sufletul meu / scufundat în tăcere și așteptare / stau singur și ascult amurgul / cucerindu-mă ca pe o cetate părăsită”. Cele două tonalități dominante din primele cărți de poezie ale lui L.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287754_a_289083]
-
liberă” (Paris), „Helicon”, „Lingua Nostră”, „Cahiers de l’Association Internaționale des Études Françaises” și la actele congreselor internaționale de lingvistică și filologie romanica. În lucrările sale, G. pledează, dintr-o perspectivă interdisciplinara, pentru apropierea dintre cercetările de limbă, literatura și muzica, sub semnul culturii. Pentru el studiul limbii nu poate fi separat de literatură, de artă în general. De aici au rezultat contribuții fundamentale în domeniul stilisticii: după o serie de studii și articole, publică trei opere de sinteză, consacrate stilisticii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287134_a_288463]
-
e.g. za este egală cu două aspecte ale sale, i.e. . De aici mai facem patru presupuneri: p1: este o j-variantă <footnote Adică, fixând ipostaza i în ambele alternative, ipostaza j variază. Spre exemplu, dacă a2: i citește și j ascultă muzică și a1: i citește și j citește, (a1, a2) sunt x-variante deoarece variază cu privire la comportamentul unui singur individ. Fiind vorba, în acest caz, despre comportamentul lui j, avem de a face cu j-variante. footnote> a lui, în sensul ca ia
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
atmosferă internațională. Pe lîngă Iorga, mai erau americani, greci, japonezi, unguri și cîțiva alți studenți români. Dar Iorga nu se simțea ca acasă la Berlin. Și-a făcut un singur prieten, Richard Sternfeld, un evreu sărac, admirator al culturii și muzicii franceze. Sternfeld l-a ajutat mult pe Iorga în cercetarea întreprinsă de el asupra lui Thomas III, marchiz de Saluzzo. Marchizul a fost o importantă personalitate pe la 1400, un gînditor politic de mare valoare morală și autor al unor cărți
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
talentul ca să justifice acest lucru, Aristide Blank i-a finanțat teatrul. Pentru Iorga, consecințele au fost grave. Peisajele rurale și scenele țărănești suave și armonioase pictate de Nicolae Grigorescu l-au impresionat foarte mult90. Iorga nu era prea interesat de muzică și nu a scris mare lucru despre această artă, deși a fost la Paris în aceeași perioadă ca și Enescu. A fost însă mare amator de muzică populară și a contribuit la sprijinirea corurilor folclorice 91. Iorga a încurajat înființarea
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Nicolae Grigorescu l-au impresionat foarte mult90. Iorga nu era prea interesat de muzică și nu a scris mare lucru despre această artă, deși a fost la Paris în aceeași perioadă ca și Enescu. A fost însă mare amator de muzică populară și a contribuit la sprijinirea corurilor folclorice 91. Iorga a încurajat înființarea de biblioteci publice și le-a făcut acestora donații din biblioteca lui personală. A promovat și arta populară; în casa lui de la Văleni poate fi admirată o
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
stenografia. Studenții și profesorii dezbăteau subiectele predate. Se organizau excursii prin împrejurimile pitorești și erau vizitate mînăstirile. Studenții puneau în scenă piese de Caragiale și Vasile Alecsandri, iar uneori Iorga invita actori profesioniști de la București. Apoi lecturi poetice, concerte de muzică populară și spectacole de dansuri populare, toate conform conservatorismului artistic al sămănătoristului Iorga 217. Înalta societate bucureșteană își bătea joc de această "vilegiatură", numind-o "Neamul românesc" al lui Nicolae Iorga 218. Iorga a fost un membru activ al Ligii
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
sînt trădătorii de ieri". Ajuns acum conducătorul țării, Brătianu considera că Iorga era ultima persoană pe care voia să o vadă. Așa cum comenta Iorga: "Recunoștința lumii nu este ceva pe care poți conta"123. NOTE TRIUMFUL NESIGUR Vreau să cînt muzica ce-mi place mie, sau nu cînt deloc. Bismark Bismarck știa că politica este arta posibilului. Nu se putea imagina o contradicție mai mare decît cea dintre Realpolitik și Sămănătorism. În 1918, visul românilor părea să se fi împlinit dincolo de
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
acești ani fatidici, chiar dacă doar prin intermediul amintirilor de zi cu zi ale rudelor și prietenilor, au o viziune asupra evenimentelor care s-au petrecut atunci. Aproape la fiecare cîteva săptămîni, vreun oarecare agresor decis era "condus" undeva, însoțit de o muzică militară zgomotoasă, de flori, urale și lacrimi, într-o manifestare iluzorie de bucurie față de remediul tuturor relelor și față de Mileniu. Populația derutată din "Țara nimănui a Europei" credea poate că problemele lor vor fi rezolvate. Agresiunea energică părea să dea
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
devenea practic imposibilă. Unii își găsesc relaxarea în talmeșbalmeșul dansurilor (un joc barbar constînd în a sări în sus și-n jos), îmbrățișînd oameni pe care nici măcar nu-i cunosc și bătînd pe loc din picioare în sunetele sălbatice ale muzicii negre. Copiii sînt crescuți în mijlocul unor astfel de ambianțe morbide și devin cu timpul chiar și mai nefericiți decît părinții lor9. Într-un moment de răscruce pe care nu-l agrea, Iorga încerca să rămînă el însuși, preocupat de România
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
fusese chemat în țară) i-a făcut o vizită lui Iorga. Diplomatul român (ca mulți alții din Balcani) îi disprețuia pe austrieci și mai ales pe vienezi. Națiunile balcanice nu văd Austria așa cum este ea zugrăvită în filme ca Sunetul muzicii. Ele au opinii bazate pe realitate, neuitînd că Viena poate fi foarte înșelătoare! Cafenelele, teatrele, prințesele și valsurile ei, opera ei, precum și unele dintre cele mai strălucite spirite din Europa produse de ea dau impresia că viața este o permanentă
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Îmi amintesc", scrie Șeicaru, "nesfîrșita tristețe din ochii lui Nicolae Iorga. Poate că îneca în truda sa neobosită întrebări privind existența și teama de moarte, refuzînd orice răgaz. Aceasta era motivația faptului că, aidoma oricărui romantic, Iorga prefera artele plasitice muzicii. Muzica era abstractă prin definiție, sensibilizînd infinitul, și acesta este motivul, aceasta este explicația dezinteresului aproape total al lui Iorga față de muzică" 18 Karl Göllner, profesor la Universitatea din Sibiu, student al lui Iorga atît în România cît și în
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
amintesc", scrie Șeicaru, "nesfîrșita tristețe din ochii lui Nicolae Iorga. Poate că îneca în truda sa neobosită întrebări privind existența și teama de moarte, refuzînd orice răgaz. Aceasta era motivația faptului că, aidoma oricărui romantic, Iorga prefera artele plasitice muzicii. Muzica era abstractă prin definiție, sensibilizînd infinitul, și acesta este motivul, aceasta este explicația dezinteresului aproape total al lui Iorga față de muzică" 18 Karl Göllner, profesor la Universitatea din Sibiu, student al lui Iorga atît în România cît și în Franța
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
teama de moarte, refuzînd orice răgaz. Aceasta era motivația faptului că, aidoma oricărui romantic, Iorga prefera artele plasitice muzicii. Muzica era abstractă prin definiție, sensibilizînd infinitul, și acesta este motivul, aceasta este explicația dezinteresului aproape total al lui Iorga față de muzică" 18 Karl Göllner, profesor la Universitatea din Sibiu, student al lui Iorga atît în România cît și în Franța, își amintea aevea atitudinile de student etern ale lui Iorga și aforismele lui pe baza cuvintelor formate din patru litere. Mulți
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
civice. Viena Își invoca gloria de odinioară cu plăcere. Dar În privința trecutului mai recent era foarte reticentă. Iar motivul principal al reticenței erau evreii care locuiseră cândva În clădirile din centrul istoric al orașului, contribuind În mod decisiv la arta, muzica, teatrul, literatura, jurnalismul și ideile care Însemnau Viena În perioada ei de glorie. Violența cu care evreii vienezi au fost scoși din casele lor, expediați din oraș spre est și excizați din memoria locală explica În bună măsură calmul vinovat
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a inaugurat În 1946 Programul Trei la radio: un produs elitist și sofisticat, cu scopul explicit de a stimula și disemina „calitatea”. Deși se adresa segmentului numit În Europa „intelighenție”, acesta evita Într-un stil englezesc inconfundabil, prin amestecul de muzică clasică, discuții serioase și conferințe de specialitate, orice subiect politic sensibil sau controversat. Britanicii nu erau indiferenți la problemele europene. Diverse periodice informau regulat despre politica și cultura europene, iar cititorii britanici puteau fi la curent dacă doreau. Ei conștientizau
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
jazzul decadent, comuniștii aminteau de vederile lui Goebbels - un net dezavantaj. În timp ce statele comuniste est-europene au proscris jazzul ca pe un gen decadent și venetic, „Europa Liberă” difuza În Est, În fiecare după-amiază a săptămânii de lucru, trei ceasuri de muzică presărate la fiecare oră de zece minute de știri. Cinematograful, celălalt mediu universal al epocii, putea fi controlat În statele comuniste, dar În tot Vestul european succesul filmelor americane era fără egal. Propaganda sovietică nu putea oferi un echivalent; până
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de știri. Cinematograful, celălalt mediu universal al epocii, putea fi controlat În statele comuniste, dar În tot Vestul european succesul filmelor americane era fără egal. Propaganda sovietică nu putea oferi un echivalent; până și progresiștii occidentali, atrași de filmul și muzica americane, se despărțeau aici de linia partidului. În primii ani ai Războiului Rece, competiția culturală a fost inegală. Elitele culturale din Europa aveau Încă senzația că Împărtășesc, dincolo de fracturile ideologice și chiar de Cortina de Fier, o cultură comună amenințată
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a Germaniei față de SUA. Azi presupunem cu prea mare ușurință că Republica Federală postbelică a primit cu entuziasm și brațele deschise tot ceea ce era american; că infanteriștii americani care Împestrițau Germania centrală și de sud cu aparatura, bazele, convoaiele, filmele, muzica, mâncarea, hainele, banii și guma lor de mestecat erau universal iubiți și acceptați de poporul a cărui libertate veniseră s-o apere. Realitatea era mai complicată. Luați individual, majoritatea soldaților americani (și britanici) erau În general simpatizați. Însă după ușurarea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
statele comuniste, aparatul de radio era, de asemenea, singurul mijloc de acces, deși inadecvat, la știri și opinii necenzurate, de la „Europa Liberă”, Vocea Americii și mai ales BBC World Service. Dar tinerii de pretutindeni ascultau acum radioul În special pentru muzica ușoară. Pentru orice altceva, ei se orientau din ce În ce mai mult spre televiziune. Serviciul de televiziune a venit treptat În Europa, iar În unele locuri destul de târziu. În Marea Britanie, transmisia continuă a Început În anii ’40 și mulți oameni au urmărit Încoronarea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de ales: purtau aceleași haine ca tații și mamele lor. Dar nu a fost, economic vorbind, cea mai importantă schimbare adusă de adolescenții cheltuitori: tinerii dădeau o mulțime de bani pe haine, dar și mai mult - mult mai mult - pe muzică. Asocierea dintre „adolescent” și „muzica pop”, care a devenit automată la Începutul anilor ’60, avea o bază atât comercială, cât și culturală. În Europa, ca și În America, dacă familia se putea lipsi de contribuția materială a copilului, primul lucru
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]