61,772 matches
-
ca tații și mamele lor. Dar nu a fost, economic vorbind, cea mai importantă schimbare adusă de adolescenții cheltuitori: tinerii dădeau o mulțime de bani pe haine, dar și mai mult - mult mai mult - pe muzică. Asocierea dintre „adolescent” și „muzica pop”, care a devenit automată la Începutul anilor ’60, avea o bază atât comercială, cât și culturală. În Europa, ca și În America, dacă familia se putea lipsi de contribuția materială a copilului, primul lucru pe care-l făcea adolescentul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
au crescut de la 277 de milioane de dolari În 1955 la 600 de milioane patru ani mai târziu. Dar au crescut totuși. În Marea Britanie, unde inițial tinerii au fost mai expuși la modele americane decât contemporanii lor de pe continent, explozia muzicii pop poate fi datată odată cu proiectarea filmului Rock Around the Clock (1965), cu Bill Haley and his Comets și Platters. Producția În sine era mediocră chiar și după standardele scăzute ale filmelor de muzică rock, dar melodia-titlu eponimă (cântată de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
decât contemporanii lor de pe continent, explozia muzicii pop poate fi datată odată cu proiectarea filmului Rock Around the Clock (1965), cu Bill Haley and his Comets și Platters. Producția În sine era mediocră chiar și după standardele scăzute ale filmelor de muzică rock, dar melodia-titlu eponimă (cântată de Haley) a entuziasmat o generație de adolescenți britanici. Tinerii proveniți din rândurile clasei muncitoare, pentru care jazzul nu a avut niciodată mare trecere, au fost imediat atrași de revoluția americană (și, la Începuturile ei
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
melodia-titlu eponimă (cântată de Haley) a entuziasmat o generație de adolescenți britanici. Tinerii proveniți din rândurile clasei muncitoare, pentru care jazzul nu a avut niciodată mare trecere, au fost imediat atrași de revoluția americană (și, la Începuturile ei, britanică) a muzicii pop: antrenantă, melodioasă, accesibilă, sexy și, mai presus de toate, a lor21. Dar nu era nici o revoltă În ea, violență cu atât mai puțin, și chiar sexul era ocultat de producătorii caselor de Înregistrări, managerii de vânzări și directorii stațiilor
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
presus de toate, a lor21. Dar nu era nici o revoltă În ea, violență cu atât mai puțin, și chiar sexul era ocultat de producătorii caselor de Înregistrări, managerii de vânzări și directorii stațiilor radio. Iar asta din cauză că revoluția inițială a muzicii pop a fost un fenomen al anilor ’50: nu a Însoțit transformarea culturală a anilor ’60, ci a precedat-o. În consecință, ea făcea frecvent obiectul criticilor oficiale. Comitetele de profil ale consiliilor locale, scandalizate, au interzis Rock Around the
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ale unei preistorii inocente. Adolescenții europeni de la sfârșitul anilor ’50 și Începutul anilor ’60 nu visau să schimbe lumea. Ei crescuseră În siguranță și Într-o relativă bunăstare. Majoritatea voiau doar să arate diferit, să călătorească mai mult, să asculte muzică pop și să cumpere lucruri. În această privință, ei reflectau comportamentul și gusturile cântăreților preferați și ale DJ-lor de la radio pe care Îi ascultau la tranzistoarele personale. Dar, ca evoluție, era liniștea dinaintea furtunii. Mai mult chiar decât părinții lor
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Însemnau prosperitatea și consumul ca mod de viață - „modul de viață american”. Pentru tineri, farmecul Americii era contemporaneitatea ei agresivă. Ca abstracție, ea reprezenta opusul trecutului: era mare, deschisă, prosperă - și tânără. Un aspect al americanizării deja menționat a fost muzica pop - deși nici acest lucru nu era o noutate: În 1903 se cânta deja ragtime la Viena, iar trupele de dans americane și grupurile de jazz circulau În toată lumea Înainte și după al doilea război mondial. Nu a fost nici un
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
o noutate: În 1903 se cânta deja ragtime la Viena, iar trupele de dans americane și grupurile de jazz circulau În toată lumea Înainte și după al doilea război mondial. Nu a fost nici un proces unidirecționat: cea mai mare parte a muzicii pop moderne era un hibrid de genuri locale și importate. Muzica „americană” din Marea Britanie era ușor diferită de muzica „americană” din Franța sau Germania. Preferințele francezilor au fost cu deosebire influențate de interpreții negri care au ajuns la Paris pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
trupele de dans americane și grupurile de jazz circulau În toată lumea Înainte și după al doilea război mondial. Nu a fost nici un proces unidirecționat: cea mai mare parte a muzicii pop moderne era un hibrid de genuri locale și importate. Muzica „americană” din Marea Britanie era ușor diferită de muzica „americană” din Franța sau Germania. Preferințele francezilor au fost cu deosebire influențate de interpreții negri care au ajuns la Paris pentru a scăpa de persecuțiile de acasă - motiv pentru care imaginea Americii
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
circulau În toată lumea Înainte și după al doilea război mondial. Nu a fost nici un proces unidirecționat: cea mai mare parte a muzicii pop moderne era un hibrid de genuri locale și importate. Muzica „americană” din Marea Britanie era ușor diferită de muzica „americană” din Franța sau Germania. Preferințele francezilor au fost cu deosebire influențate de interpreții negri care au ajuns la Paris pentru a scăpa de persecuțiile de acasă - motiv pentru care imaginea Americii În cultura franceză a fost constant infuzată cu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
mai mare măsură decât o făcuseră părinții lor cu douăzeci de ani Înainte, dar râzând În hohote de patosul exagerat și naivitatea amorului american și a rutinei domestice. În același timp Însă, acordau o atenție sporită stilului actoricesc adesea subversiv. Muzica din filmele americane a reapărut În Europa la radio, În cafenele, baruri și discoteci. Limbajul corporal al tinerilor rebeli americani - așa cum se vedea În film - a devenit pentru contemporanii lor europeni ultimul răcnet. Tinerii europeni au Început să se Îmbrace
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
exista nu distanța convențională dintre două grupuri de vârstă, ci o adevărată prăpastie. Acești tineri păreau să se fi născut Într-o lume care se transforma - schimbându-și cu reticență valorile, stilul și regulile - sub ochii și la comanda lor. Muzica pop, cinematograful și televiziunea erau invadate de tineri și Îi solicitau din ce În ce mai mult, ca audiență și segment de piață. În 1965 existau deja programe de radio și televiziune, reviste, magazine, produse și industrii Întregi destinate tinerilor și dependente de preferințele
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de intervenții politice 3. Noile mode se adresau negreșit tinerilor prosperi: copiii albi ai clasei de mijloc din Europa, care Își permiteau discurile, concertele, pantofii, hainele, machiajul și coafura aferente. Dar prin prezentare, aceste produse sfidau distincțiile sociale tradiționale. În muzică, succesul maxim a fost Înregistrat de Beatles și de epigonii lor, care Îmbinau ritmurile chitariștilor de blues americani (majoritatea negri) cu un material extras din limbajul și experiența clasei muncitoare britanice 4. Acest amestec original a devenit apoi cultura indigenă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de Beatles și de epigonii lor, care Îmbinau ritmurile chitariștilor de blues americani (majoritatea negri) cu un material extras din limbajul și experiența clasei muncitoare britanice 4. Acest amestec original a devenit apoi cultura indigenă, transnațională, a tineretului european. Conținutul muzicii pop era important, dar și mai mult conta forma. În anii ’60, lumea era preocupată mai ales de stil. Ceea ce, veți spune, nu era un lucru nou. Dar specific epocii era felul În care stilul se substituia direct substanței. Muzica
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
muzicii pop era important, dar și mai mult conta forma. În anii ’60, lumea era preocupată mai ales de stil. Ceea ce, veți spune, nu era un lucru nou. Dar specific epocii era felul În care stilul se substituia direct substanței. Muzica pop din acea perioadă era rebelă ca ton, ca stil interpretativ - În timp ce versurile erau frecvent anodine și, oricum, Înțelese de publicul străin doar pe jumătate. În Austria, să asculți sau să cânți pop britanic sau american Însemna să-i sfidezi
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și, oricum, Înțelese de publicul străin doar pe jumătate. În Austria, să asculți sau să cânți pop britanic sau american Însemna să-i sfidezi pe părinții șocați, generația lui Hitler; același lucru era valabil, mutatis mutandis, În Ungaria sau Cehoslovacia. Muzica pop, cum ar veni, protesta pentru tine. Dacă mai toată muzica anilor ’60 părea să fie despre sex - Înainte să treacă, nu pentru mult timp, la droguri și politică -, și asta era o chestiune de stil. Tot mai mulți tineri
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
să asculți sau să cânți pop britanic sau american Însemna să-i sfidezi pe părinții șocați, generația lui Hitler; același lucru era valabil, mutatis mutandis, În Ungaria sau Cehoslovacia. Muzica pop, cum ar veni, protesta pentru tine. Dacă mai toată muzica anilor ’60 părea să fie despre sex - Înainte să treacă, nu pentru mult timp, la droguri și politică -, și asta era o chestiune de stil. Tot mai mulți tineri locuiau separat de părinții lor, de la o vârstă mai fragedă. Contracepția
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Pentru că dădea o mare importanță stilului, generația anilor ’60 a depus un efort considerabil să arate altfel. Hainele, părul, machiajul și accesoriile au devenit etichete politice și generaționale indispensabile. Modele erau lansate la Londra: tendințele europene În materie de vestimentație, muzică, fotografie, modeling, publicitate și chiar reviste de mare tiraj erau dictate de gustul londonez. Cum britanicii aveau deja o reputație solidă de design anost și execuție jalnică, aceasta era o surpriză, o inversare tinerească a ordinii firești a lucrurilor, care
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
interesul personal decât să lupți pentru o cauză colectivă. Dar schimbarea de atmosferă era, fără Îndoială, și o reacție la abundența amețitoare a deceniului precedent. Europenii, care se Îmbătaseră În anii ’60 de explozia nemaivăzută de energie și originalitate În muzică, modă, cinema și arte plastice, aveau acum ocazia să cântărească În liniște prețul euforiei. Nu atât idealismul anilor ’60 părea brusc demodat, cât naivitatea acelor vremuri: senzația că tot ce poate fi imaginat se poate pune În faptă, că tot
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În postmarxist, poststructuralist și meteoricul postmodern), n-a făcut decât să accentueze și mai tare obscuritatea unor vremuri confuze. Cultura anilor ’60 fusese raționalistă. Dacă lăsăm la o parte drogurile ușoare și reveriile utopice, gândirea socială a vremii, ca și muzica, se plasa Într-un registru grandios, dar coerent și familiar. Dimensiunea comunitară era frapantă: se presupunea că studenții, ca și muncitorii, țăranii, negrii și alte categorii sociale, Împărtășesc interese și afinități care Îi leagă Între ei și Îi opun, ca
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
roll-ului a fost Înlocuită treptat de dexteritatea mediatică a trupelor pop, care Își câștigau pâinea adoptând ironic stilul precursorilor lor imediați și luându-l În zeflemea. Așa cum literatura de consum și jurnalismul de scandal exploataseră cu succes alfabetizarea de masă, muzica punk din anii ’70 profita de apariția unei piețe muzicale. Etichetată drept contra-cultură, ea parazita În realitate cultura oficială, evocând imagini violente și un limbaj radical În scopuri adesea comerciale. Limbajul fățiș politizat al punk-ului, ca În hitul Anarchy in
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
păreau să zică. „Vă place, nu vă place, noi suntem ce a mai rămas din ei.” Rebeliunea muzicală consta În piese furioase ce denunțau „hegemonia”, al căror fals conținut politic masca eviscerarea cronică a formei muzicale 14. Dacă politica și muzica generației punk erau contrafăcute, cinismul lor, În schimb, era cât se poate de real și cinstit dobândit. Ei constituiau doar extremitatea Înverșunată și lipsită de talent a unui Întreg spectru de revolte: față de trecut, față de autoritate, față de personalități și evenimente
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
sarcasmul politic - un amestesc nemaivăzut de la caricaturile politice incisive semnate de Gillray și Cruikshank. Două filme din celebra serie, Monty Python and the Holy Grail (1974) și Life of Brian (1979), ilustrează prin sursele lor de finanțare relația strânsă dintre muzica rock și noul stil burlesc: garanți au fost Pink Floyd și Led Zeppelin, respectiv George Harrison de la Beatles. Imaginea deplorabilă a figurilor publice oferea material copios unor emisiuni săptămânale precum Spitting Image sau, În Franța, Bebête Show, În care politicienii
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
consemnat sardonic importanța-i recent dobândită candidând la președinția tării. Însă aceleași canale de televiziune publică ce transmiteau parodii obraznice ale culturii de masă și ale pretențiilor mic-burgheze furnizau la rândul lor o abundentă materie primă pentru umoriști. Concursul de muzică ușoară Eurovision - o competiție anuală televizată transmisă pentru prima oară În 1970 - era, poate, cel mai faimos subiect de ironie. O sărbătoare comercială a noii tehnologii de transmisie TV simultană În mai multe țări, spectacolul avea, la mijlocul anilor ’70, sute
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Il Était Une Fois („A fost odată”) purta haine din anii ’30; multe stiluri au revenit pentru scurtă vreme la modă, de la jupoanele bunicii la tunsorile neo-edwardiene ale „Noilor Romantici”, reluate pentru a doua oară În treizeci de ani. În muzică și vestimentație (ca și În construcții), tentația de a recicla stiluri mai vechi, amestecate stângaci, ținea loc de inovație. Scrutându-și cu anxietate neajunsurile, anii ’70 nu priveau Înainte, ci Înapoi. Erei Vărsătorului* i-a urmat un anotimp al pastișei
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]