62,029 matches
-
de el în timpul Dictaturii Regale, ostilitatea sa față de Legiune și, cea mai gravă răspundere din toate, faptul că legionarii îl considerau principalul vinovat în moartea liderului lor adorat. Rezultatul a fost că Iorga era practic condamnat. Au fost imediat declanșate atacuri violente în presă împotriva lui Iorga, redactate la nivelul moral și intelectual al ziarelor din Strada Sărindari. Este interesant faptul că nu presa legionară, ci aceea a burgheziei cuziste se afla în primele rînduri. Atacurile din presă aveau drept vîrf
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
condamnat. Au fost imediat declanșate atacuri violente în presă împotriva lui Iorga, redactate la nivelul moral și intelectual al ziarelor din Strada Sărindari. Este interesant faptul că nu presa legionară, ci aceea a burgheziei cuziste se afla în primele rînduri. Atacurile din presă aveau drept vîrf de lance drojdia jurnalismului cuzist, ca I. P. Prundeni și Ilie Rădulescu, directorul ziarului cuzist "Porunca vremii". Horia Sima nutrea același sentiment de repulsie atît față de el cît și de ziarul lui. Anterior, Rădulescu îi adulase
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Antonescu și Legiunea) să ghicească cui îi vor acorda sprijinul. Ulterior, la sfîrșitul lui ianuarie 1941, Hitler va fi nevoit să apere interesee Germaniei: "Ruhe in der Rohstoffszone!" Ceea ce însemna petrol, alimente și siguranța regiunii strategice, locul de unde își pregătea atacul împotriva Uniunii Sovietice. Scop în vederea atingerii căruia Antonescu și restabilirea vechii ordini constituiau garanția, nu anarhia legionară și experimentele unei revoluții sociale "arhanghelice". Între timp, toți germanii de la toate nivelurile lucru deloc surprinzător atît diplomatul conservator de carieră, ambasadorul Fabricius
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
geografice și aglomerări de fapte. Așa cum repeta el mereu: "Sînteți fie de partea lui Iorga, fie de partea lui Maiorescu!" În acest context i-au aruncat mănușa lui Iorga savanții Noii școli de istorie (ca și mulți alți istorici). Aceste atacuri erau mai apropiate de gîndirea lui Samuel Johnson, pentru care lumea lui Iorga ar fi fost de neconceput. Literatura și critica literară erau extrem de importante în ochii lui Iorga și inseparabile de naționalismul său cultural, fiind deci politizate. Sămănătorismul era
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
20 "Neamul românesc", 8 octombrie 1930 21 Supt trei regi, p. 351. Chiar și contele I. Bethlen, cel mai formidabil (și mai anti-nazist) om de stat al Ungariei din perioada interbelică, a inclus în memoriile sale o facetious... justificată a atacului ungar împotriva Iugoslaviei, din aprilie 1941, Bethlen István emlekirata, 1944, Budapesta, 1988 22 Erdély története (3 volume), Budapesta, 1981, vol. 3, p. 1730 23 Supt trei regi, p. 313 24 În aprilie 1941, naziștii i-au oferit Banatul sîrbesc Mareșalului
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
românesc", 4 mai 1931 21 D-na Liliana Pippidi-Iorga către autor și alte descoperiri similare ale lui Scurtu și Șeicaru. "Prețuirea pe care o acord eu meritelor lui științifice și naționale m-au făcut să mă abțin să ripostez la atacurile sale continue [împotriva mea]", îi scria Maniu lui Antonescu. "Curierul românesc", iunie 1991 22 N. Iorga, Istoria unei legende: Iuliu Maniu, Vălenii de Munte, 1934 23 Hugh Seton-Watson, op. cit., p. 204 24 "Neamul românesc", 8 iunie 1930 25 "Neamul românesc
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
de violuri comise de ruși. și mai multe femei au fost violate În Berlin pe durata marșului sovietic, majoritatea Între 2 și 7 mai, cu o săptămână Înaintea capitulării germane. Ambele cifre sunt, cu siguranță, subestimări și nu includ nenumăratele atacuri asupra femeilor din satele austriece, poloneze și germane aflate În calea forțelor sovietice. Comportamentul Armatei Roșii nu era un secret. Milovan Djilas, colaborator apropiat al lui Tito În armata iugoslavă de partizani și, pe atunci, comunist fervent, a abordat subiectul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
germană. Era singura noastră ocazie să ieșim din Uniunea Sovietică”. Nu toate persoanele strămutate erau la fel de Încântate. Supraviețuitorii lagărelor de concentrare au avut de suferit pentru felurite „crime”, precum opoziția politică sau religioasă Împotriva nazismului ori a fascismului, rezistența armată, atacurile Împotriva soldaților sau a instalațiilor Wehrmachtului (pentru care se dădeau pedepse colective), Încălcări minore ale regimului de ocupație, diverse delicte reale sau inventate, nerespectarea legilor rasiale naziste. Ei au supraviețuit unor lagăre care, la sfârșitul războiului, erau Înțesate de cadavre
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
denunțarea oricărei persoane suspectate de simpatii prooccidentale. În Polonia, răzbunarea populară Îi viza frecvent pe evrei - În primele patru luni ale anului 1945, În Polonia eliberată au fost uciși 150 de evrei. În aprilie 1946, cifra ajunsese la 1.200. Atacuri de mai mică amploare au avut loc În Slovacia (la Vel’ké Topol’čany În septembrie 1945) și În Kunmadaras (Ungaria), În mai 1946, dar un adevărat pogrom s-a desfășurat la Kielce (Polonia), unde, pe 4 iulie 1946, 42
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Clayton, un observator empatic de altfel, „speranța englezilor că vor reuși cumva, cu ajutorul nostru, să salveze Imperiul Britanic și să rămână În fruntea lui atârnă de un fir de păr”. În aceste circumstanțe, britanicii se temeau nu atât de un atac sovietic - politica britanică era construită pe ipoteza că agresiunea sovietică putea lua orice formă În afară de război -, cât de o retragere americană. O facțiune din Partidul Laburist aflat la putere s-ar fi bucurat să-i vadă pe americani plecând și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
sprijin sovietic pentru obiectivele diplomatice franceze. Ca și Churchill, de Gaulle echivala URSS cu „Rusia” și se lăsa antrenat de grandioase analogii istorice: În decembrie 1944, aflat În drum spre Moscova pentru negocierea unui inutil tratat franco-rus Împotriva unui nou atac german, de Gaulle a remarcat În anturajul său că tratează cu Stalin precum Francisc I cu Soliman Magnificul cu 400 de ani Înainte, cu diferența că „În Franța secolului al XVI-lea nu exista un partid musulman”. Stalin Însă, nu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a Înțelegerii, cu Vestul. În umbra evenimentelor de la Praga, Franța și Marea Britanie au extins Tratatul de la Dunkerque, semnând la 17 martie Pactul de la Bruxelles, prin care Regatul Unit, Franța și țările Beneluxului Își promiteau sprijin militar reciproc În cazul unui atac. Nimic nu-i mai oprea pe liderii occidentali, iar Conferința de la Londra a convenit rapid ca vestul Germaniei să beneficieze de Planul Marshall și a propus variante de guvern pentru un eventual stat vest-german (delegația franceză a acceptat acest aranjament
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a acuzat pe colegii foștii socialiști că slujesc guvernele reacționare prin sabotaj și „calomnii” antisovietice. După decimarea, arestarea sau absorbția principalilor adversari, rezultatele comuniștilor s-au Îmbunătățit Într-adevăr la alegerile din 1947 și după aceea - poate și pentru că practicau atacurile violente asupra adversarilor rămași, intimidarea la secțiile de votare și falsul grosolan În numărarea voturilor. A urmat apoi, sistematic, formarea unor guverne În care Partidul Comunist (sau nou-formatul partid „al Unității” ori „Muncitoresc”) era clar majoritar: partenerii de coaliție, dacă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
era deloc indiferent la linia generală a politicii poloneze, mai ales cea externă. Împreună cu rezultatul impasului din Germania, aceasta era grija lui principală, cel puțin În Europa. Prin urmare, Partidul țărănesc a fost treptat marginalizat, suporterii săi amenințați, liderii supuși atacurilor, credibilitatea subminată. În alegerile parlamentare din ianuarie 1947, măsluite cu nerușinare, Blocul Democratic condus de comuniști a câștigat 80% din voturi, iar Partidul țărănesc numai 10%2. Nouă luni mai târziu, Miko³ajczyk fugea din țară pentru a scăpa cu viață
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
iugoslav se făcea cu blocul sovietic; un an mai târziu, cifra era redusă la 14%) și amenințărilor credibile cu o intervenție sovietică. Dacă privim În urmă, iugoslavii au plătit cu vârf și Îndesat pentru Înfumurarea lor. În următorii doi ani, atacurile Kominformului s-au amplificat constant. În lexiconul de injurii leniniste, Tito a devenit „Iuda Înconjurat de complici”, „noul țar al pan-sârbilor și al Întregii burghezii iugoslave”. Partizanii săi erau „jalnici trădătoriși slujbași ai imperialismului”, „vestitori funebri ai taberei războiului
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și a morții, iscoade perfide și adevărați moștenitori ai lui Hitler”. Partidul Comunist Iugoslav, „o bandă de spioni, agitatori și criminali”, era format din „câini În lesa americană, ce rod oase capitaliste și amușină capitalul străin”. E grăitor faptul că atacurile asupra lui Tito și a discipolilor săi au coincis cu apogeul cultului stalinist al personalității, cu epurările și procesele exemplare din anii următori. Fiindcă nu Încape Îndoială că Stalin vedea Într-adevăr În Tito o amenințare și un obstacol, temându
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
militari americani să exagereze capacitatea de război a Uniunii Sovietice; chiar și așa, creșterea bugetului solicitată În documentul nr. 68 din 7 aprilie 1950 al Consiliului de Securitate Națională nu ar fi fost aprobată dacă nu ar fi avut loc atacul coreean. Riscul unui nou război În Europa era cu mult exagerat, dar nu inexistent. Stalin se gândea serios la un posibil asalt - nu asupra Germaniei, ci a Iugoslaviei -, dar a renunțat la idee din cauza reînarmării occidentale. Exact așa cum Vestul a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
la cinci ani după eliberarea Europei; pe de altă parte - și prin analogie cu dificultățile economice ale Bi-zonei cu numai trei ani În urmă -, era oarecum paradoxal să cheltuiești miliarde de dolari pentru a-i proteja pe vest-germani de un atac rus fără ca ei să contribuie cu nimic. Iar dacă Germania avea să devină, cum anticipaseră unii, un fel de zonă-tampon și viitor câmp de bătaie, atunci riscul de a aliena simpatia nemților, alimentându-le preferința pentru neutralitate, nu putea fi
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Într-un moment În care Europa Centrală și de Est avea de ales Între un trecut autoritar și un viitor fascist. Experiența războiului accentuase și mai mult atracția față de URSS. Evreii care se aflau În Polonia ocupată de sovietici după atacul german din 1939 au fost deportați către est, unde boala și suferința i-au ucis pe mulți. Dar nu au fost sistematic exterminați. Înaintarea Armatei Roșii prin Ucraina și Bielorusia spre țările baltice, România, Ungaria, Cehoslovacia, Polonia și Germania i-
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
parte importantă a populației evreiești a supraviețuit războiului, o campanie antisionistă a fost lansată În toamna anului 1948 și susținută cu energie fluctuantă timp de șase ani. Dar mărimea comunității evreiești din România și legăturile ei cu Statele Unite au Împiedicat atacurile directe; o vreme, românii au permis chiar plecarea evreilor: cererile de viză au fost posibile din primăvara anului 1950, fiind sistate abia În aprilie 1952, timp În care numai În Israel au plecat 90.000 de evrei români. În România
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de clasă, mereu mai ascuțită, e o necesitate absolută În ziua de azi. Vocabularul marțial atât de drag retoricii comuniste reflecta această stare de conflict permanent. Metaforele militare abundau: lupta de clasă impunea alianțe, colaborări cu masele, mișcări eluzive și atacuri frontale. Afirmația lui Stalin că lupta de clasă se ascuțea pe măsură ce socialismul se apropia a fost invocată pentru a justifica fapul bizar că, deși pretutindeni alegerile indicau un sprijin În proporție de 99% pentru partid, dușmanii se Înmulțeau neabătut, lupta
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
lupta devenea tot mai aprigă, iar istoria națională a Uniunii Sovietice trebuia reprodusă minuțios În tot blocul sovietic. Principalii inamici erau, desigur, țăranii și burghezii. Dar În practică intelectualii erau cel mai ușor de persecutat, așa cum fuseseră și pentru naziști. Atacul veninos al lui Stalin Împotriva Annei Ahmatova - „călugăriță sau târfă, mai bine zis călugăriță și târfă, amestecând rugăciunea și curvăsăria. Poezia Annei Ahmatova e complet străină poporului”15 - reflectă convenționalele teme staliniste antiintelectuale: religia, prostituția, alienarea de popor. Dacă Ahmatova
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Uniunea Sovietică punea În primejdie Europa pe moment, America reprezenta un pericol mai insidios și mai durabil. Aceste vederi au câștigat teren după izbucnirea războiului din Coreea, când Statele Unite au Început să pledeze pentru reînarmarea vest-germanilor. Comuniștii puteau combina acum atacurile asupra ex-naziștilor din Bonn cu acuzația că America sprijină „revanșismul fascist”. Ostilitatea naționalistă față de „anglo-americani”, Încurajată În timpul ocupației, dar Înăbușită după eliberare, a fost scoasă de la naftalină și repusă În circulație În Italia, Franța și Belgia, precum și În Germania, de către
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
americană staționată pe termen nelimitat În inima Europei - oamenii politici și strategii militari deopotrivă așteptau cu nerăbdare clipa În care Europa va putea să se apere singură, sprijinită doar de promisiunea americană a unei revanșe nucleare masive În cazul unui atac sovietic. După cum reamintea Eisenhower În 1953, prezența Statelor Unite În Europa fusese dintotdeauna doar „o soluție temporară pentru a le reda Încrederea și siguranța prietenilor noștri de dincolo de Atlantic”. Dorința americanilor de a părăsi Europa nu s-a realizat niciodată, din
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și nu și-a găsit Încă un rol. Dean Acheson, discurs la West Point (5 decembrie 1962) Vă vorbește Imre Nagy, președintele Consiliului de Miniștri al Republicii Populare Ungare. În primele ore ale acestei dimineți, trupele sovietice au lansat un atac asupra capitalei noastre, cu intenția evidentă de a răsturna guvernul maghiar legal și democratic. Informez poporul și opinia publică mondială că trupele noastre luptă și guvernul este pe poziție. Imre Nagy la Radioul ungar (4 noiembrie 1956, ora 5.20
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]