8,238 matches
-
Ești un subansamblu. Ca să te ordonezi trebuie să ordonezi Universul. Și ordonîndu-l, vrei să-i dictezi. Ce greșală! Să fii un vulcan de haos și să te opui haosului! Să te pretinzi și liber... Te ridici transfigurîndu-ți singurătatea și te închini tăcerii tale îndurîndu-ți în liniște puterile nedezlănțuite. Dar ce tînăr poate păstra tăcerea cînd respirația zînei îi este alături? E doar un peisaj imaculat povestind aventura speranței. Prima Elena îi spusese chiar, într-o seară, dar V. cel tînăr refuză
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
o oglindă. V. tînăr continui să-l ascult pe Doctorul tînăr în timp ce descopăr ciudatul mecanism al urii. Ciudat că, dacă te iubești fără de granițe, trebuie musai să-i urăști pe ceilalți. Dar dacă te respingi, mai poți încă să te-nchini lumii cu dragoste. Nenorocirea e însă că, de cele mai multe ori, urîndu-te pe tine, urăști hidos chiar universul. E victoria urii asupra dragostei. Ura-i facilă. V. tînăr trăind într-o lume de un gri sanguin, lume excitată de umbra îngerilor
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
doar cînd aceasta e stăvilită. Cînd răsună între pereții suferinței. Inflația plăcerii devine iute degradantă: perversitate și desfrîu. Idoli putrezi iată că se nasc dintr-o sămînță minunată. Sfîrșești prin a-ți bate în diamante “eul” priapic și a te închina lui salivînd. „-Nu sînt eu ăla”-îi spun. „-Ce citești tu și nu înțelegi ar vrea să spună că ne naștem fără nici o certitudine. Și trăim mereu invers față de noi. După legea visului: comitem ce nu vrem, dorim doar ceea ce
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
nu mă înțelege. Sinceritatea doare. Doctorul tînăr mă privește cu îngăduință așa cum privește probabil la toți nebunii periculoși. „-Știi ce faci tu?”-îmi spune. „-Te întorci cu spatele la cer și strigi punînd o unică întrebare năucilor asemeni ție: Cui să mă închin?” 13 Rațiunea e cea ce ne acoperă ochii să nu vedem îngerii. Pînă și un cîine vede sufletul ce urcă la cer și urlă înfricoșat. Iar curățenia îngerilor n-o are decît huma neînsuflețită. Doar ea știe tot, fiind asemenea
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
o vor reproșa. Nu-mi rămîne decît să mă rog ca lumea, amestec de bine și rău, să mă scuipe... ca un fel de iertare. Chipurile greșiților mei reapar din întuneric. „-Ai fost mîndru!”-îmi strigă. „-Și-ai dorit să ne-nchinăm cu toții minții tale care va despica lumea și-i va alege sămînța ca unui pepene, sîmburii. Să te rugăm să ne mai lași măcar o fărîmă. Și ai muncit ca un dement. Ne-ai lovit, ne-ai luat în rîs
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
putem aștepta trupul setos de dragoste în absurbitatea necontestabilă a întâmplărilor. Se poate muri în anotimpul ploios al respirărilor mele când zilele mi te păstrează ca o icoană asemănătoare cu cea a sufletului tău și din când în când mă închin cu sfințenieă Oare, când, mai putem să vorbim despre noaptea aceea, când poeții au dezertat din norii unui plâns curat în care m-ai făcut pentru prima dată să cred, că mai sunt femeie, simțeam o deschidere a ușilor grele
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
ți-a dezgolit gândurile și trupul tău rămâne gol în fața oglinzii până la recunoașterea marelui adevăr. Uite, el este acela ce-ți va împovăra dragostea în care vei vedea cât de curată este steaua menirii tale spre care uiți să te închini. El este făcut pentru a-ți deschide ochii și trupul pentru a ți-l închide în genele luniiă Să nu te mai saturi de cuvintele cerului să nu te mai ajungă singurătateaă Și pentru toate acestea roagă-te mie eu
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
cine să mă recunoască, poate vântul și El însingurat ce-mi plânge plecarea prin ORAȘE DE CER. Numai Hazardul DURERII îmi alină înstrăinarea, De neamul ce mă pierde prin tăcutele zări. Și El, mă întreabă, de ce am venit să mă-nchin, în vecernia serii, unde dorul de mama și tata mă doare-n plecări. Când rugăciunea sfântă, rămâne în suflet și-mi este atât de târziu în gândul despărțirilor, de tot ce mi-a fost sfânt. Dar cine să-mi înțeleagă
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
vrea să mă recunoască deoarece am o aureolă de veac și-n părul meu e prinsă coroana de stele, astfel dezbrăcată de timp, desculță prin împărăția iubirilor, fără armele victimelor dețin acea privire pustiitoare a dorului. Aproape de marginea sufletului voi închina lumina absolutului și-ți voi lăsa suficient timp ca să-mi umpli haosul cu singurătatea noastră. Când vei vedea acea mirifică sete a distanțelor vei aduna toate orașele de nouri și-mi vei pecetlui trupul cu numele universului în care locuiești
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
Orice plecare e o conjunctură de ardere, orice pleoapă închisă e un vers aprins, orice nesomn e o lacrimă amară pe un trup de noapte sfântă. Dacă viața e o trecătoare în pietrele ninse de veac, cui aș putea să închin toată iubirea în care mă cutremur cu fiecare adâncire de dor? Dacă-n tăceri am rămas să fiu sacrificată cu aceleași ipostaze, cui aș putea să închin această așteptare împărțită-n aglomerări fără răaspuns? Doar otrava clipelor e la fel de sinceră
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
viața e o trecătoare în pietrele ninse de veac, cui aș putea să închin toată iubirea în care mă cutremur cu fiecare adâncire de dor? Dacă-n tăceri am rămas să fiu sacrificată cu aceleași ipostaze, cui aș putea să închin această așteptare împărțită-n aglomerări fără răaspuns? Doar otrava clipelor e la fel de sinceră cu trecerea de la un anotimp la altul în căutare de vânt răvășit, Și mai doriți să-mi studiați aureola?! N-o să reușiți niciodată deoarece ea face parte
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
veghea întruna. 14-01-1999 (ADEVĂRUL - anul X, nr. 943, 2-4.02.1999) FLUVIU DE VEAC STRĂMOȘESC în memoria lui Ștefan cel Mare și Sfânt Venim la tine ȘTEFANE, să ne binecuvântezi pentru o altă viață, toată suflarea Moldovei la tine se-nchină, în dansul pământului e zâmbetul rece pe față. Venim la tine ca la un Dumnezeu, să-ngenunchem pe corabia de cer sângeroasă, Din sabia ta curge un sânge albastru de Promoteu Peste osânda țăranului întoarsă pe oază. Venim la tine
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
chipul înstelat Și lasă-mă să beau otrăvurile stelare Să pot să mor în sufletu-ți uitat. Iubitule, de vei putea să plângi, Căci te-am iubit ca pe un înger muritor Și-n trupul lăcrimat de zorile nătângi Eu închinam poemele în lacrima de dor. Iubitule, când aripa de vis plăpândă Te va răpi, din ochii mei de dor, Fii dragostea de ape pe-o secundă Îngenunchiată-n vremuri de fior. Iubitule, la căpătâi să-mi pui Mireasma de iubire și
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
toată Nu știu calea s-o apuc Peste tot e numai zloată Bate vântul printre vii Biciuind fără de milă Plâng butucii goi pustii Lapovița-mi face silă Bate vântul răscolit Alungând toți trecătorii Porțile au amuțit Sus pe cer se-nchină norii Bate vântul bate rău Crengile se crapă moarte Apa-ngheață în pârău Gândul meu zboară departe Bate-un vânt rătăcitor În fereastra de la tindă Dorul meu cheamă alt dor Din scrisoarea de sub grindă
V?nt ?i dor by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83334_a_84659]
-
îi trimisese să o însoțească pe Maica Sa, ajunse în apropiere de Cipru, se iscă o furtună puternică care schimbă direcția de mers așa încât, s-au trezit pe țărmul de unde începea Muntele Athos. Vă amintiți de la Religie că păgânii se închinau la idoli și cum pe Muntele Athos viețuiau păgânii, muntele era împânzit de idoli. În acel timp s-a întâmplat o minune. Toți idolii ridicați de păgâni pe munte s-au prăbușit cu fața la pământ, sfărâmându-se în sute și mii
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
muntelui până s-a prăbușit în adâncurile mării... Auzind cuvintele marelui idol, toată populația a coborât și s-a dus la limanul unde aștepta Fecioara Maria pe corabie. Acolo au întâmpinat-o cu mic cu mare și i s-au închinat, numind-o: „Prea sfântă stăpână, Maica pururi fecioară” și au întrebat o cum l-a născut pe Iisus. Maica Maria a dezvăluit tainele Fiului său, după care i-a învățat să creadă și să se boteze în numele Lui. Toată populația
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
ori în locurile alese de cei singuri, rugăciunile le fac în gând. Lucrează și se roagă. Rugăciunea lui Iisus este permanentă în ei. Așa s-au obișnuit. În biserică toți ascultă, intervin la cântări după regulile lor, fac metanii, se închină... Așa este viața lor toată ziua și aproape toată noaptea... Bine, am înțeles totul, dar... nu ai povestit despre femeile călugărițe sau maici, cum se numesc, a îndrăznit Sandu să vorbească, profitând de momentul de tăcere în care Andrei se
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
momentul de tăcere în care Andrei se gândea ce să mai povestească. Femei? Nu, nu sunt femei acolo. Pe Sfântul Munte nu are voie să pătrundă nicio femeie. Fecioara Maria, atunci când a primit-o populația peninsulei și i s-a închinat, le-a vorbit cu mare hotărâre, cam așa: “Acest loc a fost destinat să-mi fie mie de către Fiul meu , Dumnezeul tuturor. Pe acest munte voi trimite bărbați din toată lumea. Voi nu veți mai rtămâne mult timp aici. Acei bărbați
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
tip de instalație audio, dată la maximum ca și turația motorului, testat În manieră formula 1 de un Johann atît de lipsit de griji, Încît o bună bucată de drum am mers pe cîmp. Sus, În camera noastră, ne-am Închinat. Am adormit tîrziu, cu mîna Încleștată pe coapsa picturală a soției mele: dădea din picioare. Și din nou Bruxelles. Catedrala Saint Michel, În curs de restaurare. L’Hotel de Ville. Palatul Regal, cu o aripă deschisă vizitatorilor, unde stă expusă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Pe umeri țin greul, pe palme cununi, la chip am lumină, în ochi port genuni. Mă doare tristețea și plâng uneori, ca roua discretă ce cade în zori. Ascunse de lume prin cele cămări păstrez nestemate ce-aduc alinări. Mă-nchin liniștită când zorii răsar, am candela vie și-n inimă jar. Spre Tine privirea abia se ridică, Ce mare ești Doamne, cât sunt eu de mică!
Ochiul din mine by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83284_a_84609]
-
mâinile. A zis într-un târziu: „Domnița mi-a spus să am grijă de tine“. L-a surprins. A tresărit. Nu te cheamă așa, dar așa îți spunea bătrâna doamnă, pentru că arătai cum vor fi arătat domnițele cărora li se închinau fântâni, monumente, manuscrise și vieți. Dar ce-ți spun toate astea?! Știi bine cum arăți, și de ce îți spuneau astfel, obligându-mă și pe mine să zic la fel. „Nu erai aici“, a continuat bătrâna doamnă Marga Pop. „M-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
mine: „Ați venit să mă vedeți și mi-e bine și îmi spuneți că n-arăt rău și al naibii să fiu dacă nu mi-e și mai bine. Așa că am face bine să ne amuzăm. Salutare la toată lumea“. A închinat din nou către toți. „N-ai de gând să mănânci și tu ceva?“, îl întreba Aurora Mocanu. „Am mâncat.“ „Și nici n-ar fi bine să mănânce mai mult, osânza nu-i priește“, spunea Iuliu Sofronie, întorcând totul spre glumă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
este singura în măsură să le aducă speranța și liniștea, încă mai este, ba chiar numai gândul că ea, iubirea, există, fie și nevăzută și neatinsă, fiind o speranță și aducându-le o speranță, și purtându-se de parcă s-ar închina unei zeițe sau ar întemeia o nouă religie monoteistă, a iubirii, și acceptând suferințele cu seninătate - unii, cu înțelegere - alții, cu răbdare și credință - iarăși alții, pentru că nici o religie nu se poate întemeia fără durere și sacrificii... I s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ce i-a adus Părând a fi de preț, deși nu-s, Teribil și-ar dori în plus Și câțiva anișori în minus. Madona Divina-Madona diva Nu sunt nici snob, nici filistin, Dar dacă e să cumpănesc, În fața primei mă închin Și-a celeilalte, mă crucesc! Strămoașei Eva cu reproș Frumos exemplu, bravos! le-ai mai dat Străbună Eva, fiicelor matale! Ce, crezi că noi nu știm că te-ai culcat, Cu primul care ți-a ieșit în cale?! Strămoșului Adam
GEORGE PETRONE by GEORGE PETRONE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83929_a_85254]
-
prostituate Desfrânata cea drăguță Imi provoacă o-ntrebare: Ori se trage din maimuță Ori păcatu-i... din născare! Păgânii Se ceartă turcii (cu islamul) Și văd că mulți își schimbă hramul, Dar crucea n-are nici o vină, Că ei româncelor se-nchină. Epigrama Epigrama-i ca femeia, Când cu poftă se consumă, La-nceput cu... vorba ceea, Mai apoi c-a fost o glumă.
ION CUZUIOC by ION CUZUIOC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83937_a_85262]