6,663 matches
-
metri de bloc și se uită În sus spre mine: „Măi Pop, măi, hai până jos, că nu pot porni mașina! Hai și-mi dă o manivelă!”. Mă duc jos. Manivela deja era băgată. Zice: „Lasă tu motoru’ și hai Încoace. Servește o țigară”. „Nu, mulțumesc.” „Dar nu fumezi?” „Fumez, domn’ major, dar nu servesc, nu vă supărați.” Pentru asta, dacă-l vede’ sau Îl reclama, Îl băga la favorizare... Și pentru o țigară nu se merita... Da’ el o insistat
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
șoricel. În anchete v-au bătut? No, ș-apoi În anchetă o fost rău În anchetă... O fost rău tare Costin ăsta... Mă obliga... Și-apoi pân-la urmă, am zis: „Scrie ce vrei și-apoi semnez și bună ziua! Ce mai Încoace, Încolo?”. D-apoi după șase luni... pot să zic că o fost mai gre’ Securitatea decât toată pușcăria... Securitatea o fost foarte grea... Și Costin aiesta, dom’le, se zice că o fost de-aici din Satu Mare, adică se trage
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
nimic afară. Și-apoi o-nceput cu mâncarea tare slabă... Ne-o dat numa’ ciorbă de murături, ciorbă de burtă necurățată... Era verde zama pă ea... De-atunci mie nu-mi mai trebe ciorbă de burtă oricum ar fi. Acuma Încoace, o nepoată, fata lui frate-mieu, făcea ciorbă de burtă și le plăcea tare... Apoi zice cătră mine: „Hai, unchiule, mănâncă”. Zic: „Măi, mie nu-mi trebuie”. După ce-am venit, eu n-am mai mâncat ciorbă de burtă..., că așa
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
total vreo 14-15 persoane, și acuzați pentru această acțiune ipotetică Împotriva rușilor... Cum s-a desfășurat ancheta? Ancheta a făcut-o un ofițer de Securitate, Cricopol, pe care, după aceea, l-am Întâlnit p-aici... L-am Întâlnit chiar și Încoace, după ’89, p-aici prin oraș, era pensionar, și chiar mă oprea din când În când să stea de vorbă cu mine, da’ io nu prea i-am dat mare atenție. În sfârșit..., a murit de curând. Dar nu a
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
de șah cum nu fac ăștia la strung... Și la o percheziție au dat ăștia de ele: „Cine le-a făcut, mă?” „Eu.” „Du-te-n pizda mă-tii, că nu poți tu să faci așa ceva.” „Fac, domnule!” „Ia, vino Încoace la bucătărie. Păi din ce faci?” „Păi din miez de pâine. Ia, dă-i, măi, o pâine.” Îi dau pâine, a luat miezul și cojile le-a băgat pe sub zeghe... și mi le-a adus mie. Știi? A fost salvator
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
-n toate părțile aduși acolo... I-a arestat pentru că ziceau că le-a fărâmat biserica, mânăstirea, dar se perindau treburile... Îi lua pe aiștia, Îi ducea În altă parte, făcea modificări... Asta era politica lor, adică du-te Încolo, vino Încoace... Am avut din ăștia cu școală, da’ Îi țineau separat, nu-i băga cu noi. Aveau grija lor și le dădea bătaie, o dată pe lună sau o dată la două săptămâni... Ești vinovat, nu ești vinovat, luai bătaie. Aveau viețaș cu
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
așa era vânăt, de a Început să se ieie chielea ceia de pe el... A stat vreo trei zile numa’ cu burta În jos și cu apă. Mai țineți minte cine l-a bătut? Nu spunea, că doar Îl scotea: „Vino Încoace!”. Erau din ăștia din afară... Îl ducea și-i trăgea cu ghioaga câte putea la fund și dă-i drumul... Nu spunea că cine Îl bătea... La Periprava cum erau bătăile? Bătăile erau dese, era strict, nu puteai să te
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
școală... Și nici surorile mele. Eram torturați... Din ’64 până În ’89, toată viața am fost supravegheat. După ’89 cum s-a schimbat viața dumneavoastră? Când a fost revoluția era Într-o vineri, tăiam porcul. Și mă cheamă soția: „Băi, vino Încoace. A fugit Ceaușescu”. Am lăsat porcul. Mă uitam cum s-a Întâmplat... Parcă nu credeam. Dup-aia m-am Înscris la țărăniști... Și avem și Asociația Foștilor Deținuți Politici, la București. Bine, vă mulțumesc. tc "" Fotografiitc "Fotografii" A Aldea (profesor
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
în anii la care mă refer, nu era numai „loc de muncă”, ci și o piață de vorbe, inimaginabilă pentru cei de azi. Din cauza „tehnologiei” (computere, faxuri, telefoane mobile), noile redacții, alcătuite din tineri care lucrează part-time, mînați încolo și încoace de varii obligații profesionale, nu mai au „atmosferă redacțională”, sînt „reci” și zile întregi pustii. Vizitatorii trec rar și nici unul nu vine pentru „colocvii”. Odinioară însă, și cînd a beneficiat de un spațiu larg, și cînd a fost înghesuită în
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
e o realitate. Ni-i teamă s-o recunoaștem? Am recitit, aproape cu lacrimi, scrisoarea primită de la Lucica, în care îmi descrie starea în care se află tata, că „orice ar mînca i se umflă ficatul”, că „de la o vreme încoace nu mai poate sta culcat, din cauza unei răni la șoldul drept și că atunci cînd încearcă să meargă își simte grele picioarele”. Problema cu ficatul se adaugă altora mai vechi cu inima și plămînii. „Uneori - continuă L. - spune că vrea
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
toate spaimele îmi păreau ridicole, dispăreau. „Dom’ Costică - mi-a spus Zahari, cumnatul lui Radu - o întîmplare ca asta, să moară doi dintr-o casă în mai puțin de o săptămînă, nu s-o mai pomenit pe la noi de la tifos încoace, așa că ar merge la ziar!” Nu i-am răspuns, supărat că vede în ea doar „faptul divers”. În fața tăcerii mele s-a simțit obligat să adauge: „Nu-i nevoie s-o scrii mata; scriem noi o anonimă și-o trimitem
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Sacré écrivain!” Iată în doar patru cuvinte o lecție de toleranță morală și de aplicare justă a criteriului estetic. La noi, o asemenea disociere e rareori posibilă. *Ca și ieri, ca și alaltăieri, ca și de un an și ceva încoace, am avut o dimineață cu stări și gînduri contradictorii: unele iuți, drăcești, absurde - „fiori de nebunie” -, altele, stimulate de voință - calme, pozitive, frumoase. Semn, probabil, de nevroză, anumite stupidități și vulgarități, auzite ici-colo, îmi invadează, cînd nici nu mă aștept
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
s-a prefăcut mirat S.A., rostind cu subînțeles cuvîntul care știa că-l delectează pe șef. înveselit dintr-odată „în forul său interior”, acesta a admis că, într-adevăr, logic, de recenzii se ocupă „sectorul de critică”. „Ian cheamă-l încoace pe Vasile, să-i frec și lui un pic ridichea”, i-a spus el lui S.A., lucru pe care acesta l-a făcut cu maximă promptitudine și cu o abia ascunsă plăcere. „De ce n-ai avut în vedere, pentru sumarul
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
prelungind ștergerea ochelarilor, iar eu am continuat: „Ceva nu înțeleg, totuși: duduia din Onești m-a ocolit numai pe mine, în cele două decenii trecute de la acel articol, sau i-a ocolit pe toți cei ce au scris de-atunci încoace în «Ateneu»? în prima situație, merită felicitată pentru consecvența în antipatie, în schimb, în cea de-a doua - e de compătimit pentru privațiunea greșită la care s-a supus. Lucru cert însă, dumneaei nu cunoaște revista, căci altminteri, ar fi
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
ar mai fi rămas în ea un rest de secreție vaginală. *„Vreme nesănătoasă” pentru luna ianuarie: mult mai cald decît în anii precedenți. „Nu de asta mă simt eu rău”, îmi zice cu un aer morocănos „Bunicul”. De-un timp încoace acuză un soi de disconfort. Fie că vrea să ne testeze reacția, fie că într-adevăr are de gînd, amenință că va vinde casa: „Am niște tineri pe care vreau să-i aduc lîngă mine. Să mă îngrijească, dacă voi
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
televizor. Mult mai important e ceea ce aflu de la primul. Televizorul e, eufemistic vorbind, „monoton”. La radio, am alți „interlocutori”, care îmi demostrează că lumea se transformă. Relatările celor de la „Europa liberă” sînt febrile și acerbe. De vreo lună și ceva încoace, fac tot felul de ipoteze privitoare la viitorul zonei geografice în care trăim. Se avîntă, se îndoiesc, retractează, apoi iarăși se hazardează. Nu mi-i greu să sesizez punctele vulnerabile ale prestației lor, evidente în repetiții, scăpări de ton, informații
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
bine. Poporul nostru trebuie să se organizeze în interior și să transforme sistemul chiar în cadrul comunismului. A spune acum că se poate desființa comunismul e o utopie. Dar el se poate umaniza, transforma, așa cum s-a și făcut din 1946 încoace. Poate că această mare înșelătorie care a fost socialismul de tip rusesc a făcut ca azi mișcarea muncitorească din țările comuniste (inclusiv România) să o readucă la stadiul organizării inițiale de la sfârșitul secolului al XIX-lea și la începutul secolului
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
din țară nici nu mai știu cum arată, deoarece nu toți au funcții care să le permită să și le procure. E trist, dar adevărat, niciodată în România nu s-a furat legal așa cum se fură de 20 de ani încoace, începând cu miniștrii care au fost destituiți până la femeia de serviciu sau gunoierul care, dacă nu-l cinstești cu 15-25 de lei, refuză să ridice gunoiul, cu toate că salubritatea se plătește odată cu apa. Să nu mai vorbim de cei din comerț
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
dezvoltând stațiunea Mamaia, iar Ceaușescu, stațiunile din nordul Mangaliei. Cu câțiva ani în urmă, frumoasele stațiuni maritime Olimp, Jupiter, Neptun și chiar Venus erau inaccesibile turiștilor români, fiind închiriate diverselor agenții turistice occidentale ca, de exemplu, Neckerman. De patru-cinci ani încoace s-a observat o diminuare a numărului turiștilor occidentali, atât pe coasta românească a Mării Negre, cât și în stațiunile montane. Astăzi, practic, o mașină cu număr nordic din Germania Federală, Franța etc. este o raritate. Motivele acestei stări de lucruri
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
basm cerându-le subalternilor săi să-i aducă năzdrăvana damă de pică spre a o recruta pe lângă diplomatul turc urmărit. Recrutarea de agenți este principala sarcină a ofițerilor de Securitate, lucrători operativi, cum sunt numiți, pentru că de la Felix Edmundovici Derjinski încoace, KGB-ul și importanta Securitate cred că oricine are pe conștiință acțiuni anticomuniste trebuie neapărat să se destăinuiască altcuiva și acela trebuie să fie neapărat agent, și agent fiind trebuie să fie și suficient de ticălos să toarne poliției ce
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
Știu și nu este un secret pentru nimeni că ei au făcut-o din ordin și știu și cine sunt cei ce au ordonat-o. De altfel, privind seria tristă a evenimentelor legate de Biserică și de biserici din 1977 încoace, această caterisire pare un lucru mult mai puțin grav pe lângă distrugerea unor valori cultural bisericești de neînlocuit și pe lângă atentatele spirituale la sufletul religios al cetățeanului și al preotului. Când, la cererea unei delegații de muzeografi și istorici de artă
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
am avut de alergat pentru tot felul de formalități ce trebuie îndeplinite la părăsirea efectivă a teritoriului RSR. Pe data de 7 iunie dimineața era programată vama la Otopeni. Bucuria noastră, ca mai toate bucuriile noastre de vreo trei ani încoace, s-a dovedit a fi prematură. Pe data de 6 iunie, după-amiază, am primit un telefon de la serviciul pașapoarte, fiind convocați de urgență pentru a doua zi dimineață, ora 8, la sediul din Nicolae Iorga. Deși bănuiam pentru ce vom
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
văzut pe o colină vecină, mai joasă ca a noastră, două siluete. Ce să facem? Pădurea în care ne aflam nu era nici ea pădure în lege. Era o pădure bătrână, dar rărită de secure. Dar dacă jandarmii vin călare încoace? Fără a ne mai sfătui, într-o clipă ne-am prăvălit la vale pe partea cealaltă. Colina pe care am coborât era acoperită cu vii, suprapuse în terae. Uitasem de oboseală. Nu mai umblam, nu mai fugeam, ci zburam de pe
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
inima noastră a tuturor legionarilor. Noi nu mai suntem munteni, moldoveni, ardeleni sau basarabeni, noi suntem legionari români. De aceea. căderea unei părți din țară în robia dușmanului, înseamnă tăierea unei părți din carnea inimei noastre. Căci de la Corneliu Codreanu încoace, individul n-a mai fost învățat să vadă și să simtă patria prin prisma intereselor sale egoiste și meschine, ci interesele fiecăruia dintre noi au fost subordonate și puse în serviciul cauzei mari și sfinte a neamului. Pierderea Basarabiei ne-
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
Trebuia pe firul de legătură să fie anunțați toți de această amânare. Boian a organizat imediat această transmitere a amânării. După întâlnirea cu Boian, Nicolae Petrașcu pleacă imediat la Sibiu unde era locul lui de acțiune. Pe stradă lumea umbla încoace și încolo abătută, comentând comunicatele de la radio Budapesta în legătură cu cedările de teritorii. Se pierdea județul Sf. Gheorghe cu jumătate din țara Bârsei, Târgu Mureș, Oradea Mare, Salonta Mare și toate plaiurile românești ale Țării Oașului, Maramureșul, leagăn al descălecătorilor Moldovei
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]