7,435 matches
-
să ascult! De ce trebuie să te sfâșii!?! De ce?! Trebuie, unchiule! spune Maria rece, severă, necruțătoare ca Destinul, ca o Zeiță a Răzbunării. Trebuie! Vreau să-mi amintesc tot! Tot! Vreau să mă sfâșii! Când dau piept cu coșmarul, când îl înfrunt, asta mă mai ușurează. Fugeam, continuă ea cu aceeași privire pierdută, răvășită, numai broboane, retrăind aievea întâmplările, ne strecuram pe lângă ziduri, când, deodată, din susul străzii, ne iese în cale o bandă de bașbuzuci cu iatagane însângerate. Îngroziți, am rupt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Alexandru Machedon nu-l lasă să doarmă... Furtunosul padișah visează să-și lățească împărăția cât lumea. Și cum era să-ți pierzi capul? Țamblac izbucnește în hohote de râs: În naivitatea tinereții mele, m-a pus dracu' și l-am înfruntat. A bătut din palme și-a poruncit călăului să mă taie. M-au trecut toate nădușelile. Apoi, a râs. Mă speriase numai... La plecare, mi-a declarat: Ține minte, tinere, îl voi lăsa în urmă și pe Caesar, și pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
în sus, Domnul Ștefan în jos! sare țâfnos Alexandru. Cu oastea lui de opincari?! Mă rog, o dată, a avut noroc. Cunoști zicala cu ulciorul... A umblat și cu șiretlicuri. Să-l vedem a doua oară, când va avea a-l înfrunta pe însuși Mahomed sultan! Ba la toți le-a venit de hac! strigă Voichița îmbujorată până-n lobii urechilor. Mulți au simțit pe spinarea lor ascuțișul săbiei Măriei sale! Și turcii! Și lehii! Și tătarii! Și ungurii! Și, urmează ea încetișor, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
al acestor viteji "țărani proști" cum spui tu, Alexandre -, dar se cheamă și Ștefan, tactica și strategia, inteligența, "geniul lui"... Miracolul stă în dragostea moldovenilor pentru țara, pentru voievodul lor, se fudulește Sora. Și vrăjmașul care vine are a se înfrunta cu norodul întreg! Cum sare cloșca! o ironizează Isaia, care, până atunci nu scosese un cuvânt. De când muierile se pricep la "tactică și strategie"? Boier Isaia! îl apostrofează sever, Doamna Maria. Mă iartă, Slăvită Doamnă, îngăimă el cu umilință. N-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
meseria aiasta afurisită de "Domn", trebuie să transpiri mai mult ca toți! Șendreo! Muștruluiește-l! Scoți untul din el! Alexandre! Să nu cutezi a te înfățișa înaintea ochilor mei decât atunci când vei fi "prima sabie în luptă"! Voi fi! îl înfruntă el semeț. Din gură e simplu. Să te vedem în faptă! Îți dau o săptămână... Apoi, ne tăiem în săbii. Bagă de seamă! N-am fiu! N-am decât oștean. De nu te aperi, te crestez fără milă! Ai auzit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
am! Cum "n-ai"?! Să ai! Ce fel de vistiernic ești? Și încă "Mare"! se burzuluiește Ștefan. "N-am!" Cuvântul aista nicicând nu voi să-l mai aud în gura domniei tale! Îți poruncesc "Să ai!" Dacă "n-am", îl înfruntă Juga, deloc speriat de amenințările lui Vodă. Suntem datori și la Sighișoara pentru cele cinci bombarde... Și pentru iarba de pușcă, genovezilor... Și pentru brăzdarele cele de fier... Parcă Măria ta nu știe... Da! Fără "pâinea noastră cea de toate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
să-l trimiți după moarte! Negrilă!! 8 Cetățile Mării și Neînvinsul În drum spre cătarea cetăților, Ștefan se abate la mănăstirea Putna, ca să se închine, ca să-i fie binecuvântată lucrarea de cercetare și fortificare a cetăților Moldovei, care aveau de înfruntat o grea încercare. În arhondaricul mănăstirii, la rând cu toți călugării, înalții oaspeți înfulecau cu poftă din vestita iahnie călugărească de fasole cu murătură usturată. Era zi de post și Ștefan deși îmbiat de ieromonah cu câteva păcătoase bunătăți de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
murați până la piele, oameni și cai hotărâră să nu se adăpostească. Prea aproape de casă erau, și prea nerăbdători, și prea obosiți erau, încât nici n-au avut nevoie de pinteni și caii voiau "acasă". Au pornit într-un galop întins, înfruntând pieptiș furtuna. Biciuit de ploaie, cu pletele zălude lipite pe obraz, cu veșmintele pătrunse de apă, dârdâind, aplecat peste grumazul calului, îndemna în galop spre Suceava: "Acasă, unde-i mai bine..." "Acasă... Unde-i mai bine ca acasă?" Ștefan își
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
abia auzit, eu știu aiasta... O țigancă mi-a ghicit în palmă: "N-o să apuci lămâița, domnișorică", așa mi-a spus. Da' mie nu-mi pasă! Prostii!! răbufnește el, brutal. Și ce?! Crezi că mi-i frică de moarte?! îl înfruntă ea. Nu-mi pasă dacă... Teribili sunteți voi, tinerii! Vă despărțiți de viață de parcă v-ați arunca cămeșa de pe voi! izbucnește el exasperat. Nici n-ați apucat s-o trăiți bine... După ce că-i așa scurtă... Știi cum e viața, Voichițo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
găsit la ea de n-o poate uita?! Bărbații sunt niște proști! Naiba să-i mai înțeleagă! Tu nu ești decât... decât "o aia", ce ții locul "ăleia"! În lipsa ei, se mulțumește și cu copia! Nu! Nu-i adevărat! o înfruntă cu mândrie Voichița. Adică mint eu?! se dezlănțuie Maria cu ură. Te-ai strecurat hoțește în așternutul bărbatului meu! Și eu sunt aceea care mint?! Ești o stricată! Stirpe de Basarabi corciți cu Mușatini, niște stricați! Te-ai aruncat în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
lui. Voichița se îndreaptă cu mândrie, strigând: Nu! Nu-i adevărat! Nu-i sunt ibovnică! Ce nu?! Ce nu?! Ești! Ești țiitoarea Domnului! Toată Curtea șușotește! Voichița își șterge cu brutalitate lacrimile ce stăteau gata-gata să se spargă și o înfruntă cu mândrie: Măria sa nu s-a atins de mine! Nu s-a atins! Cine?! Ștefan?! Fugi de-aici! râde homeric ca de o glumă bună. Voichița glăsuiește cu mândrie, răspicat: Jur! Sunt neprihănită! Sunt fecioară! Jur! Maria izbucnește în hohote
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
luat mințile... Ștefan se uită când la Toader, când la Năică și izbucnește într-un hohot de râs nervos: "Prost?!" Haida-de! Știe! Prea bine știe!... E dat dracului Nae-Năică aista! Știe! "Capul"! Și totuși o spune! A cutezat să-l înfrunte pe... pe Măritul Voievod și Domn a toată Țara Moldovei!... Îl înfruntă cu nerușinare, deși știe că-și joacă, da, capul și-l joacă! O spune pentru că el crede că are dreptate!... Nu poate să n-o spună!... Și n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
izbucnește într-un hohot de râs nervos: "Prost?!" Haida-de! Știe! Prea bine știe!... E dat dracului Nae-Năică aista! Știe! "Capul"! Și totuși o spune! A cutezat să-l înfrunte pe... pe Măritul Voievod și Domn a toată Țara Moldovei!... Îl înfruntă cu nerușinare, deși știe că-și joacă, da, capul și-l joacă! O spune pentru că el crede că are dreptate!... Nu poate să n-o spună!... Și n-o cere numai pentru el, apasă Ștefan pe ultimele cuvinte, face o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
zâmbește îngânând: Vin... vin Măria ta... Vin Să trăiești Doamne! dă Toader să-i sărute mâna iar. Să trăiască Ștefan Vodă!! strigă țăranii. Stați-stați, că nu s-a terminat! spune Ștefan încruntându-se. Pentru... pentru obrăznicia de a-l fi înfruntat pe "Măritul Ștefan Vodă", poruncesc... Oamenilor li s-a oprit respirația. ...Poruncesc! Să i se dea numitului Nae-Năică: zece bice la spinare! Un răsuflet de ușurare, trece prin țărănime. Ștefan continuă: Unde-am ajunge, dacă oricine și-ar permite obrăznicia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ta le-ai scris mai bine cu spada! Eu... eu, cu o biată peană de gâscă... Peana aiasta de gâscă cum o vezi e o armă nu mai puțin ascuțită. Cu ea lupți în alt fel, e o luptă ce înfruntă veacurile... spune el gânditor și scoate dintr-un sertar un vraf de foi legate cu sfoară pe care i le înmânează Ioane, ai aici însemnările mele: fapte, gânduri de-a valma, "câte au fost scrise în inima mea", adunate în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ducea de la fostul magazin Dinischiotul la fosta biserică Sf. Vineri, cabrat tot, într-o supremă, rubensiană mobilizare a forțelor, împotrivindu-mă, la cea mai înaltă tensiune a ființei, primejdiei, ca și cum mă pregăteam să dau piept cu ea, fizic, s-o înfrunt și s-o resping. Copilul născut mort era băiat, avea un picior mai scurt și - Doina însăși mi-a spus (cu ce ochi îndoliați de mamă l-o fi privit din iadul suferințelor sale zadarnice?) - semăna cu mine. De văzut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
la cinematograf; cu deosebirea că în felul în care l-am experimentat, el nu descarcă, ci, dimpotrivă, încarcă. De la filmele care în acei ani îmi plăceau atât de mult ieșeam încordat ca un arc, transfigurat, cu pumnii strânși, gata să înfrunt orice. Mai mult poate decât oricând, așa ieșisem, într-o seară de toamnă înaintată de acum 13-14 ani, de la Vânătoarea tragică. Reprogramat de curând (mai exact: în urmă cu un sfert de veac, prin 1970, când scriam aceste rânduri!) pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
au făcut și facultăți sau școli superioare. Să am milă sau să spun durerea mea!? Eram singura. N-aveam mama, toți mă înconjurau, nu mă vedeau. Ba, mă băteau și nimeni nu-mi lua apărarea. E greu și trist să înfrunți vitregiile vieții de la 6 anișori. Și când am citit Biblia pentru prima oara (pe la 10-12 ani, cum am spus) am descoperit o comoară ce mi-a întins o rază. Cuvântul din Biblie și mersul la Sfântă Biserică au fost piatră
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
pe Domnul cum ceartă valurile și oprește furtună. Oprește valurile furtunoase ale vieții noastre ca să putem înainta spre El. E greu, viața e mereu o luptă, trebuie să trecem marea vieții cu toate obstacolele ei. Să avem curajul s-o înfruntăm că la capătul ei ne așteaptă Tatăl care este la cârma ei. E gata oricând să ne dea o Mână de ajutor. Numai să-L chemăm să ne ajute. Nu ne va refuza, că ne iubește. După ce ieșim din acest
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
copiilor cărora le mor mamele adevărate au parte de mame vitrege. Nu degeaba se numesc așa, ca vitregia este tare amară și cu multe lacrimi amare de durere se împletește viața celui orfan. Că și eu, sârmana, de la 6 anișori înfrunt vitregiile vieții. S-a dus milă, s-a dus și dragostea în mormânt și nu mi-a surâs norocul. Dar Milostivul Dumnezeu nu ne lasă până în sfârșit. Sf. Ioan s-a dus din copilărie la Mănăstirea Neamț. Acolo a stat
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
toate zilele îi cânt și o rog și uneori plâng, să nu mă lase fără ajutorul ei și a Fiului ei, ca alt ajutor n-am. Uneori povară vieții mă doboară. Dar mereu rugându-I, îmi dau noi puteri să înfrunt toate valurile și ispitele, că nu-i lucru ușor să le înfrunți. Cugetând la nesfârșita bunătate a Maicii Domnului m-am gandit la lumea de azi în care, uneori, parcă nimeni nu te mai cunoaște. Parcă pe zi ce trece
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
mă lase fără ajutorul ei și a Fiului ei, ca alt ajutor n-am. Uneori povară vieții mă doboară. Dar mereu rugându-I, îmi dau noi puteri să înfrunt toate valurile și ispitele, că nu-i lucru ușor să le înfrunți. Cugetând la nesfârșita bunătate a Maicii Domnului m-am gandit la lumea de azi în care, uneori, parcă nimeni nu te mai cunoaște. Parcă pe zi ce trece, tot mai puțini sunt cei buni, credincioși și milostivi. Dar Bunul Dumnezeu
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
și vreo 50 de oi. L-am rugat să vândă boii și să- mi dea bani pentru Facultate, cu angajamentul că toată viața nu-i voi mai cere nimic. M-a înjurat de toți sfinții. Cu ciudă urâtă l-am înfruntat: „Vezi că tu ții mai mult la boii din grajd decât la mine”?. M-a înjurat și mai amarnic. A suferit mult tata de la regimul comunist după anul 1945, dar mai ales după începerea colectivizării. I s-au făcut procese
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
sale, împotriva propriului său suflet. Cel de al doilea rău este că Marta a fost atât de mult obișnuită să nu iasă din cuvântul mamei sale, încât astăzi, a face altfel, i se pare anormal. Marta nu are curajul să înfrunte viața- aceasta este o caracteristică a tuturor copiilor care n-au mers pe picioare proprii până la 20-25 de ani, și care fiind prea îngrijiți de părinți, n-au avut ocazia să dezlege probleme grele singuri și deci n-au avut
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
cu un surâs ironic, că nu e nici o scrisoare pentru mine. Păcat. Păcat că nu-mi pot controla chipul - care se înroșește, tresare -, inima care-mi bate mai repede decât de obicei, mâinile și subsuorile îmi transpiră, ca și cum aș fi înfruntat o frică subită și nervoasă - durerea mea e în mine, fără să mă părăsească. Oare se poate controla? Nimic? Cel puțin, nu mare lucru! Și tu, mon amour. Cum te simți? Ai reușit să-ți domini durerea grație loviturilor de
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]