7,848 matches
-
felului în care mă simțeam a fost că toată dimineața de marți m-am învârtit prin casă. Nu m-am învârtit în sensul agitației de după o petrecere la care ai băut și te-ai dat în spectacol. Eu m-am învârtit în sensul că mă simțeam mizerabil și arătam dramatic. Dacă l-am sunat pe James? Îmi pare rău, dar nu l-am sunat. Treceam printr-o criză gravă și îmi plângeam de milă. Eram afectată de o formă foarte gravă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
însemna că puteam să încetez să mă mai simt vinovată. Măcar pentru vreo două ore. Așa că joi, pe la ora prânzului, mă găseam într-o dispoziție foarte bună. Fericită, am luat-o pe Kate din pătuț și am început să mă învârt cu ea în brațe. Ce imagine frumoasă formăm noi două, m-am gândit. Bebelușul dulce ținut în brațe cu dragoste de mama lui cea devotată. Lui Kate era frică și-a început să plângă, dar asta nu contează. Eu aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
aflu aici, așa că hai să n-o mai lungim“. Nici el n-a putut să mănânce mai nimic. Deși asta se poate să fi fost din cauza mâncării, nu a agitației. Am stat amândoi, față în față, la masa din bucătărie, învârtind spaghetele prin farfurie. Salata rămăsese în castron, neatinsă. Arăta tristă și abandonată. Conversația a fost sporadică. Din când în când, ridicam ochii spre el și-l surprindeam uitându-se la mine. Iar expresia de pe chipul lui mă făcea să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
canapea, cu un zâmbet mieros pe față, îmbrăcat în smoking, fumând trabuc și zicând ceva de genul: „Presupun că aceasta este soția mea“. Vrei să spui că e în casă? am întrebat pe un ton isteric. Simțeam cum mi se învârte capul. De ce tocmai acum? m-am întrebat. De ce alesese tocmai momentul ăsta ca să-și facă apariția? Ce voia? Nu, mi-a răspuns mama un pic enervată. Crezi că l-am fi lăsat să stea aici după tot ce s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
ca să devii responsabil. Știu cum se plătesc facturile, am protestat. Să știi că nu sunt chiar idioată. — Atunci de ce întotdeauna eu eram cel care trebuia să se ocupe de treaba asta? m-a întrebat el înțepat. —James! Capul mi se învârtea din cauza efortului de a găsi căi să mă apăr. —Eu am încercat să te ajut. Îmi aminteam foarte clar cum, o dată, stătusem lângă James care, plin de importanță, frunzărea cotoare de cecuri și chitanțe de bancomat și bătea cifre pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
să spui? l-am întrebat. M-am pregătit pentru o nouă rundă de acuze. Acuze pe care nu voiam să le aud. Dar pe care trebuia să le ascult dacă voiam să pricep de ce mă părăsise James. Păi, totul se învârtea în jurul tău, nu-i așa? a zis el. —Cum? În ce fel? l-am întrebat uluită. — Veneam acasă, după o zi îngrozitoare la serviciu. Dar tu nu voiai să discutăm despre asta. Tu începeai să-mi povestești despre ce făcusei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
renunțând să mă mai asigure că era imposibil ca eu să fi fost chiar atât de rea, n-am putut deloc să dorm. Am rămas întinsă pe spate pe pat holbându-mă în întuneric. Tot felul de întrebări mi se învârteau prin cap. Tot ce aflasem mă șocase îngrozitor de tare. Niciodată nu-mi dădusem seama cât de egoistă și de imatură fusesem. Nimeni altcineva nu se mai plânsese de asta. Recunosc că fusesem o petrecăreață. Poate puțin cam prea zgomotoasă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Dar mi-am alungat din minte gândul ăsta aproape imediat. Încercam din nou să evit să-mi asum vina. De ce-ar fi făcut James asta dacă nimic nu fusese adevărat? Așa cum zisese și el - iar vorbele lui mi se învârteau prin creier: „Dac-aș fi fost fericit, de ce-aș mai fi plecat?“. Recunosc că detestam faptul că greșisem. Nu mă pricepeam deloc să-mi asum greșelile cu grație. Simțeam că fierb, mă durea, aveam senzația c-am fost prinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Oare eram la o răscruce a vieții? Oare eram într-adevăr importantă pentru Adam? Dar mai conta? Doar hotărâsem deja direcția în care aveam să mă îndrept. Dar oare era direcția cea bună? Cum puteam să aflu? Capul mi se învârtea. Mi-era frică și-mi pierdusem controlul. Mi se oferiseră două vieți posibile. Cea cu James. Și poate una cu Adam. Oare o aruncam la coș tocmai pe cea bună? Oare îmi înțelesesem greșit destinul? Oare despărțirea de James trebuise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
pot s-o recuceresc?“, iar eu i-am zis „James, spune-i adevărul. Spune-i că-ți pare rău“. Mă scosese din minți! Chiar așa? am bâiguit eu. Asta a fost tot ce am reușit să zic. Capul mi se învârtea. Ceea ce-mi spunea George nu semăna deloc cu ce se întâmplase în realitate. Deci ce se întâmpla? Și, Claire, a zis George pe un ton plin de milă. Știu că pentru tine trebuie să fi fost foarte dificil. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Vorbea serios? Ce fel de copil? am reușit să întreb. Un copil copil, o fetiță, mi-a răspuns Helen disprețuitoare. La ce te așteptai? Să aibă un pui de girafă? Dumnezeule, uneori îmi fac griji din cauza ta! Mie mi se învârtea capul. Ce însemna asta? Când se întâmplaseră toate astea? De ce nu-mi spusese Adam? Dar e un nou-născut sau cum? am întrebat-o. Nici măcar nu m-am obosit să-mi maschez dezolarea din voce, dar Helen, cu sensibilitatea ei obișnuită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
James îmi spusese că am fost aproape imposibil de iubit, dar tuturor celorlalți le spusese că mă iubea foarte mult. James voia ca eu să-mi asum vina pentru aventura lui. Cum stăteam acolo, tremurând din tot corpul, cu capul învârtindu-mi-se pe umeri, ceva mi-a devenit foarte clar. Ceva ce nu mai realizasem până atunci. James nu voia să recunoască, nu avea să recunoască că greșise. Nu putea să accepte că avusese o aventură. Ei, evident că știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
ce puteam să fac? Însă asta însemna că zăcutul în grădina din spatele casei devenise mult mai plăcut. De fiecare dată când mă gândeam la Adam, nu mai aveam senzația că cineva îmi împlântase un cuțit în burtă și-l și învârtea de zor. Un soi de pace coborâse peste mine. Nu era nevoie să mă simt dezamăgită, să cred că fusesem mințită, umilită sau prostită. Fusese o plăcere să-l cunosc pe Adam, așa puțin cât durase. Poate că era mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
doream o cruce mai Înaltă decît celelalte. Minim 12 metri Înălțime, pe 5. Nu țineam morțiș ca brațul perpendicular să fie perfect orizontal, putea sta și puțin aplecat. Ori, fixat În centru cu un singur șurub, s-ar fi putut Învîrti eolian În jurul acestui ax improvizat, după legile olandeze ale lui Cervantes. Lumea urma să vină În pelerinaj pentru a se reculege sub monumentul meu cu duzi. Totuși, la șaisprezece ani, mi s-a năzărit că moartea ar putea fi alungată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de crampa scriitorului, cînd rămîi cu mîna strîmbată ca la loto, schimbi o rotiță dințată, un ax și o manetă de sub tabloul de bord, pînă la urmă se va ivi În cameră un soi de ceas-automobil-magnetofon de asalt, montezi capacele, Învîrți din nou, la refuz, cheița de argint, și-i dai drumul textului să meargă pe birou. Spre surpriza mea eram tot mai des acostat pe stradă de fete tinere care mă-ntrebau ce mai fac, textul țăcănea abia audibil, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
să li se-ntoarcă solul trimis pentru negocieri În pădure, la sălbatici, se-ntoarce săracu’, dar fără cap, barbarul uriaș cu aere de șef și secure primitivă, Înspăimîntător, cu blană de urs, barba și pletele Îngălbenite de conviețuirea cu natura, Învîrte supărat capu’ solului În mîna-i enormă răcnind spre legiuni ceva incomprehensibil, În germana acelor timpuri, care s-ar putea traduce totuși printr-un vă fut muma-n cur, mare greșeală, că s-a enervat generalul care-și iubea mama, luînd-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Grape Își incendiază În final mama uriașă și moartă, Împreună cu propria casă: nu aveau pe unde s-o coboare. La propriu. Chariots of Fire (1981) este și el un film clădit pe imagine. Ca și Ridley Scott, Hugh Hudson Își Învîrte ochiul britanic creînd o succesiune de tablouri de o incredibilă frumusețe. Și demonstrînd că, la fel ca-ntotdeauna cînd Își propun să reconstituie sfîrșitul secolului XIX ori Începutul secolului XX, englezii sînt de neegalat. Fiecare detaliu e tratat cu infinită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
și intră În turbionul ultimelor minute ale poveștii. Regăsirea prostituatei, bătaia aplicată de Henriques scriitorului, tot la cerere, și moartea celui din urmă după Încă o hemoragie. Reuniți În locuința lui Cintra, cele două singurătăți irevocabile, Pascal și Arielle, se Învîrtesc În jurul cadavrului pînă ce prostituata Întreabă dacă are voie să caute ceva bani În casa celui Întins pe pat. Caută prin bibliotecă, aruncînd cărțile cu grație felină, una cîte una, În semicercuri albe din care se desprinde Splendoarea Portugaliei, gesturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cîndva vii, Cale, comunistă lege, calea Marilor Congrese, și cu asta procesul istoric e Încheiat, Și munca voastră e rotundă ca o pîine, rod bogat, de pe Întreg cuprinsul patriei Înălțîndu-se dangătul clopotelor de lemn. Dacă pămîntul este rotund și se Învîrtește, noi de ce nu cădem de pe el? Pămîntul are formă rotundă, noi nu cădem de pe el că noi nu mergem acolo unde se face el rotund. (Corina, 5 ani) Eu sînt un grup de cetățeni din Scornicești revoltați pentru faptul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
fi manipulată lumea mizînd pe infantilismul ei irepresibil și creîndu-se, pornind dintr-un singur studio, psihoza unui război, dar asta Îi impresionează mai puțin pe români, În fond noi am asistat În direct la felul cum Întreg globul a fost Învîrtit pe degete de băieții În combinezoane despre care nu se mai știe nimic din decembrie ’89. O demitizare plină de acid este imaginea eroului american, un psihopat - Woody Harellson -, care violase o călugăriță, va fi transformat pentru marele, avidul, semioligofrenul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Jack dădu din cap. Loew plecă, iar Dudley spuse: — Flăcău, asta nu e tot. — Mai e de lucru? — Cam așa ceva. Tu asiguri securitatea la petrecerea de Crăciun de la Welton Morrow anul ăsta? Bairamul lui anual. Primea un sutar ca să se Învîrtă prin lumea bună a orașului. — Da. În seara asta. Loew vrea o invitație? — Nu tocmai. I-ai făcut odată un mare serviciu domnului Morrow, nu-i așa? În octombrie 1947. Un serviciu prea mare. — Da, așa e. — Încă mai ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
ca polițist, În special pentru că recurgi la violență atunci cînd este un element auxiliar necesar În meseria noastră, și sînt impresionat mai ales de faptul că-i pedepsești pe bătăușii de neveste. Îi urăști, flăcău? Ce vorbe mari. I se Învîrtea capul. — Da, Îi urăsc. — Îi urăști pe bună dreptate, dacă e să mă iau după istoria ta. Mai urăști ceva la fel de mult? Strînse pumnii atît de tare, că-l dureau mîinile. Pe Exley! Pe nenorocitul de Exley! Pe Jack Tomberon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
cu alți bărbați, dar niciodată cu femeile. Dumnezeu să-l ierte. — Asta Înseamnă că Duke mai avea o afacere, ceva. Două fete nu ajung. Fulgușor Își desprinse niște lac de pe unghii. — Dukey era preocupat de o afacere nouă. Înțelegi, Întotdeauna Învîrtea ceva, Întotdeauna avea o combinație. Era un visător. Iar combinațiile Îl făceau fericit, Îl făceau să creadă că banii aduși de mine și de Cindy nu sînt atît de puțini. — V-a dat detalii? — Nu. Cindy Își scoase rujul și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
și sună la Abe’s Noshery. Răspunse Stens: — Abe’s. — Dick, eu sînt. — A, mă verificați, domnule polițist? — Dick, lasă prostiile! Nu, vorbesc serios! Acum ești omul lui Dudley. Poate că lui Dud nu-i plac oamenii printre care mă Învîrt. Poate că Dud vrea ceva vești proaspete și te-a pus să vorbești cu mine. Nu mai ești omul independent de altădată. — Bătrîne, ai dat ceva pe gît? — Acum beau doar băuturi nefalsificate. Spune-i asta lui Exley. Spune-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Un tip, Chester, cu care mă Întîlneam la M-m-muscle Beach. — Chester și mai cum? — Nu știu. Hinton se aplecă și Își flexă din nou mușchii. Jack Își făcu socoteala că În cîteva secunde o să-i sară muștarul. — Și ce mai Învîrte Patchett? — O grămadă de b-băieți și fete. Ce-mi poți spune despre Fleur-de-Lis? — „Orice vă doriți.“ — Nu mă interesează reclama, ci chestii la obiect. Mai mult sictirit decît speriat: — Băieți, fete, băutură, droguri, cărți cu poze, perversiuni sado-maso! Ia-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]