6,670 matches
-
zbor.“ („Sărbătoarea alegerilor“, Munca, 24 ianuarie 1975) VĂDUVA-POENARU Ion, scriitor „În pas cu noi e al țării cel mai viteaz bărbat, E inima lui mare și gândul lui mănos, Cu noi este partidul luminii, glorios Și-n noi de pază șade Carpat lângă Carpat. Nu-s vânturi să mai poată opri din cale râul, El curge peste timpul atâtor calendare, Să împlinim zidirea strămoșilor «cea Mare» Pe dacicele mese să stea de pază grâul!“ („Unirea românilor“, Luceafărul, 24 septembrie 1984) VÂLCU
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
nopții, nu mai curgea apa. 28 septembrie Despre nea Pricop, pensionarul de la parter care ține cartea de imobil, se spune că a fost securist. L-am surprins de mai multe ori cotrobăind în lăzile de gunoi. Când nu face asta, șade pe bordura gardului și supraveghează cine intră și cine iese, cine ce are în sacoșe („Unde ați găsit ulei?“) sau cum e îmbrăcat („Aveți pantofi noi, duduie Roman, să-i rupeți sănătoasă!“). Dacă un necunoscut intră pe poartă, îl întreabă
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
afle mult mai târziu, când îi vor pica în mână cărți filosofice sau pline de poezie. Mama, obosită după nașterea dintâi, privește cu ochi calzi boțul de om cu nasul roșior și mișcând din mânuțe prin somn. Lângă valiza verde șade un borcan cu zambile și, de atunci, în fiecare primăvară îi va repeta: „Când te-ai născut tu, taică-tău mi-a adus zambile la spital. Te-a luat în brațe, nici nu știai că exiști, căci dormeai tun și
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
în autobuz, dimineața, el spre școală. Cu poșetuța ei caraghioasă și pantofii cu talpă EPA, la care mama ținea tare mult. „Îți pune piciorul în evidență, mamă, și strânge-ți părul sus, așa, luminează-ți fruntea! Uite ce frumos îți șade cu rochița asta albă, cu bretele!“ Și după ce revenise de la facultate în orășelul lor, mama și-a reluat obiceiul să o petreacă atunci când ieșea din casă, de parcă n-ar fi lipsit nici măcar o secundă, darămite cinci ani. În studenție, la
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
cântă rar. Ah Doamne! Să le-auzi din vale Cum râd a drag. Cum plâng a jale! (George Coșbuc) În privința stării bisericii românilor transilvăneni în general, către finele evului mediu, aflăm dela acelaș istoric contemporan nouă, Florin Constantiniu, cam cum ședeau lucrurile în spațiul de existență al iobagilor, a locuitorilor satului nostru în acea epocă. Datorită în primul rând protecției acelor religii recepte, în timp ce ortodoxismul românesc era considerat o confesiune tolerată, și poate nici măcar atât, situația bisericii românilor era mai mult
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
câteva ori.) f. «La ani 1848: 9 au încetat cu totul iobăgimea. Saltă și te bucură...mă: (i)obăgie numa(i) este. g. «De kaend mama enszurat eu Damaszkin Bantsiu deszkeb 28 ianuarie 1837.» h. ( pe peretele dela sfârșit) «...a șezut(u) jolide(rii) ...predatu afară în țara rum(â)niea(scă) pe brătiea(?)...Nikitics ...(și mult mai la vale)...stricat obăgiea împăra(tu) Iosivu.» Mai departe prezentăm însemnările descifrate de părintele Liviu Scorobeț: 1. Apostol 1851, legat în pereți de
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
Serbarea asta s-a ținut în fiecare an până pe la 1900, prin Mlăci cum i se zice locului acela unde-i crucea. Atunci pădurea era aproape, spuneau bătrânii că erau numai arini și mesteceni, de nu vedeai vitele dacă nu ședeai lângă iele. Scrise de mine Matei Moraru de 84 de ani. Vă rog dacă am făcut greșeli să mă iertați că la anii care-i am nici ochi și nici la mână nu mai sunt cum trebuie să fie. Și
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
tortură, vreo două luni. Două luni de singurătate, așa cum singură a ales să fie întreaga viață. /...Ei, dar iată că Dănuț al nostru a crescut și a ajuns să aibă, la rîndul lui, un copil. Cercul se în chide, așa cum șade bine în orice compunere școlară cu pre tenții. Ne aflăm la sfîrșitul unui drum și la începutul unui alt drum... (puncte de suspensie, pline de subînțeles)./ Suferințele tînărului tată Citeam deunăzi într-un cotidian că cer cetătorii americani (ah, eternii
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
atât, nici nu corespundea cu cadrele vieții noastre de atunci. Aceasta nu înseamnă deloc că a provocat o mișcare inutilă (voi atinge în curând însemnătatea ei și rezultatele sale mai îndepărtate). A fi socialist nu însemna dar mare lucru, dar ședea bine oricui; intelectualului, cu deosebire. De aceea, mult timp mișcarea n-a avut nici un răsunet. În mediul muncitoresc nu se bucura decât de un credit cu totul redus. Mijloacele de propagandă erau naive și declamatorii. La club și la întruniri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
la des tinație, refuză. În cele din urmă, întâlnirea cu fratele lui nu se consumă în hohote și lacrimi. Acesta îl întreabă doar „Ai venit cu chestia aia, din Iowa, să mă vezi pe mine?“, el spune că da și șed amândoi liniștiți pe scaune, pe veranda casei. „Binebine - se va găsi cineva sămi spună - ce faci aici? Compari un spectacol popular, de divertisment, cu un film de artă?“ O fi vorba de un film, dar David Lynch povestește în el
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
lua aminte cum Dumnezeu, Domnul nostru, mă privește etc., și voi face un gest de reverență sau de umilință. 76. A patra adăugire. Voi intra în contemplație când în genunchi, când prosternat la pământ, când întins cu fața în sus, când șezând, când stând în picioare, fiind mereu în căutarea a ceea ce vreau. Trebuie luat aminte la două lucruri: primul este că, dacă aflu ceea ce vreau în genunchi, să nu trec mai departe; la fel și dacă sunt prosternat etc.; al doilea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
etc.; al doilea șeste căț acolo unde voi afla ceea ce vreau, acolo mă voi odihni fără nerăbdare de a trece mai departe, până mă voi îndestula. 77. A cincea adăugire. După terminarea exercițiului, vreme de un sfert de oră, fie șezând, fie plimbându-mă, voi privi cum mi-a fost în contemplație sau meditație; și dacă a fost rău, voi privi din ce cauză vine și, astfel văzută, să mă căiesc ca mai apoi să mă-ndrept; și dacă a fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
primită, decât să dea o formă și o metodă oarecare de rugăciune. 239. Mai întâi, se va face echivalentul celei de-a doua adăugiri a săptămânii a doua1, și anume, înainte de a intra în rugăciune, să-mi odihnesc puțin spiritul, șezând sau plimbându-mă, după cum mi se va părea mai bine, gândindu-mă încotro mă îndrept și de ce; această adăugire va fi făcută la începutul tuturor felurilor de a se ruga. 240. Rugăciune. O rugăciune pregătitoare: Îi voi cere lui Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
se ruga, aceeași adăugire, ca și cea de la primul fel de a se ruga1. 251. Rugăciune. Rugăciunea pregătitoare se va face în funcție de persoana căreia i se adresează rugăciunea 2. 252. Al doilea fel de a se ruga: fie îngenuncheat, fie șezând, după cum se simte mai dispus și găsește mai multă evlavie, ținând ochii închiși sau ațintiți într-un loc, fără să-și plimbe privirea, să spună Pater și să zăbovească în cercetarea acestui cuvânt atât timp cât va găsi înțelesuri, comparații, savoare și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
1. Primul. Cristos, Domnul nostru, în vârstă de doisprezece ani, a urcat de la Nazaret la Ierusalim. 2. Cristos, Domnul nostru, a rămas în Ierusalim, iar părinții Lui nu știau. 3. După trei zile, L-au găsit discutând în templu și șezând în mijlocul învățătorilor; și, întrebat fiind de părinți pe unde a fost, a răspuns: („Nu știați că în cele ce sunt ale Tatălui Meu se cade să fiu?”). 273. DESPRE CUM S-A BOTEZAT CRISTOS, SCRIE SFÂNTUL MATEI ÎN 3,13-17
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
47-58, LC. 22,47-57, MC. 14,43-54 ȘI 66-68. 1. Primul. Domnul se lasă sărutat de Iuda și prins ca un tâlhar, spunându-le: („Ca la un tâlhar ați ieșit, cu săbii și ciomege, ca să Mă prindeți! Zi de zi ședeam în Templu învățând și nu M-ați arestat”). Și spunând: („Pe cine căutați?”), dușmanii au căzut la pământ. 2. Sfântul Petru a rănit un slujitor al marelui preot, iar blândul Domn i-a zis: („Pune-ți sabia la loc”), și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
îsi mai destăinuiască gândul întreg pe mai departe tăcând. Carlina ieși din dormitor și se așeză pe un scăunel în fața unei oglinzi. Se privi mult timp în oglindă, iar cu o mână își ridică părul sus, să vadă dacă îi șade bine așa. Își trecu degetele prin părul mătăsos și des, apoi își lăsă capul aplecat în jos într-o atitudine de rugăciune și îi veni un gând nebunesc fără a ține cont de situația în care se afla. Doamne, ajută
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
pentru un moment. Florile din câmpie se legănau aidoma unor zeițe. Învățase să trăiască fără suferința cauzată de dragoste. Își vedea de drumul ei pentru că nu mai era nimic de făcut în această privință, dar viața este plină de surprize. Ședea în fața unei oglinzi și se privea. Părul frumos aranjat nu era lipsit de strălucire. Își analiză alunița de pe obraz și constată că seamănă cu o cicatrice din copilăria ei pe care o adora. În condițiile acestea, Carlina fu informată prin
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
deși este pusă insistent, repetat, excedat, în micul studiou în care se face cald, deși afară e iarnă. Acest interval (care poate fi pasul de la sublim la ridicol) mișcă acțiunea, dar acțiunea este în mod evident staționară : cele trei personaje șed efectiv pe scaunele indicate de regie (a emisiunii și a filmului). “ed și așteaptă răspunsul la întrebarea din titlul emisiunii, care este și întrebarea, și titlul filmului. Numai că se-ntâmplă ca-n replica aceea a lui Mazilu : Eu am
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
rezonanțe CNC-iste), ci întrucât C.M. este pătimaș și vindicativ : la o masă rotundă de la TIFF-ul de anul trecut, mi-a reproșat că nu l-am felicitat când a primit Palme dOr pentru Trafic (în 2004 !). între timp, șezusem umăr lângă umăr la o bere, pe terasa unui bistro din Cannes și nu-mi reproșase nimic... (“i încă o informație, mai curând comică, din culisele CNC : șefă peste comisia de rating a filmelor a fost numită o jună figurantă
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
dacă mai sînt prezent după atîta discuție. Era ora două noaptea, într-o sîmbătă, discutam de nu știu cîte ore, și eu încă nu mă dumiream ce vrea regizorul. M-am ridicat din scaunul din fața biroului directorului, scaun în care ședeam de obicei la fiecare discuție, multe din discuții rămînînd pentru mine marile mele lecții de teatru. M-am ridicat convins, la fel ca toți ceilalți, că totul cade. Dar cînd ne strîngem mîinile la despărțire, îmi vine o idee și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
tovarășului Vlădeanu. Noi avem mai mult de discutat... Se ridică puțin de pe scaun și-mi indică cu mîna un fotoliu: Luați loc, vă rog! Cu ce problemă? mă întreabă, întinzînd mîna să ia dosarul. "Așa, băiatu'! Fii cuviincios, că-ți șade bine", îi zic în gînd bucurîndu-mă că am reușit să-i impun respect prin atitudinea mea obraznică. Dar, odată ce el a depus armele, mă văd nevoit să le depun și eu: îmi scot casca, îmi reiau aerul modest și-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
capetele lor sub barbă. Barba și mustățile nu se rad nici tund, ci se poartă În lungimea naturală” <endnote id="(126, pp. 7-8)"/>. În colindele populare românești apar unele remarci privind acest mod „păgân” de a purta părul și barba : „Șede, șede-on jid bătrân,/ Cu barba de păr păgân” <endnote id="(713, p. 278)"/>. „Dispar cu Încetul [...] perucile la femeile cele măritate - Își Încheie Dimitrie Dan descrierea modului În care Își purtau părul evreii din Bucovina -, care nu-și mai taie
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
a spațiului deținut de Mitropolia din Iași. Folclorul urban din epocă nu i-a iertat nici pe primul („Mihai Sturzea, lungă ghiară,/ A băgat Jidanii’n țară” ; <endnote id="cf. 148, p. 69"/>), nici pe al doilea („Acolo unde-au șezut [profesorii de la școlile elinești] Theotoki și Evghene,/ Astăzi vând Jidovii marfă, făcându-se tot dughene” ; <endnote id="416, II, p. 106"/>). „Orașul fără evrei” <endnote id="(310, p. 72)"/> În memoriile sale, Moses Gaster susținea că, În 1881, după conferința
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
endnote id="(184, pp. 162-163)"/>. Când țăranii ucraineni voiau să colinde negativ (să „descolinde”) pe cârciumarul evreu din sat, ei Încercau să-l sperie, descriind Într-un mod hiperbolic cum cârciuma este pândită de un lup gigantic : „Lângă cârciumioară, Îmi șade la pândă cogeamitea lupul :/ Aiastă namilă de lup mi-ți are niște picioroange taman cât stâlpii ;/ lăboaicele cât niște căpăcioaie ;/ o piele așa de groasă, de parc-ar fi curea de harapnice ;/ o codoaie așa de stufoasă, cât cogea fuiorul
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]