7,108 matches
-
deasupra Văii Elanului, pulsa când scânteieri, când întunecimi, ca o inimă, prin care curgea sângele nopții. Din beznă... stoluri de umbre zburate de pe poteci, cu mesteceni albi și fagi negri pe margini... închipuiri ale nopții ce mișunau de foșnete și șoapte. Pășeau fără zgomot, pe poteca umedă de rouă. Pădurea e neagră, are tristețea aceea misterioasă dinaintea exploziei primăverii... Nu e melancolia amară a toamnei târzii... e o spaimă, o întrebare, o neliniște ca înaintea unei ciudate nașteri... Era fascinant. Cunoșteau
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
pământului, trunchiuri de copaci doborâți, acoperiți de ciuperci, privind cu ochii mari tot ce mișcă, și asculta cu urechile ciulite zgomotele din jur, ca o sălbăticiune. Prin viroagele pădurii ori prin luminișuri unde creșteau smeurișuri și rugi de mure, ascultând șoaptele înăbușite și somnoroase ale codrului, citind și tâlcuind semnele și zgomotele așa cum ai citi și tâlcui o carte, tot timpul în căutarea acelei misterioase chemări... care, și pe dânsul îl ademenea. Au urcat coastele cu mestecăniș ce închideau pe laturi
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
crengi. În timp ce soarele coboară la asfințit, la răsărit se înalță luna plină... Două focuri sângerânde îmbrățișează cerul. Un întuneric apăsător se așterne peste pădure. O bufniță solitară pufnește neîncetat. Apoi, prin copaci se aude când și când un foșnet în șoaptă. Pe copacii uriași zace masiv întunecimea... S-ar zice că‟ntunericul și tăcerea vuiesc... Doar bufnița pufnește neîncetat. Neîncetat pufnește bufnița, rar și monoton... ca bătaia orelor nopții în pădure. De jur-împrejur, prin prăpăstii, stăruie o întunecime adâncă, de nepătruns
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
cea de mâine... nici anu‟ntreg. Vieții adevarate îi este deajuns clipa... clipa plină, în care pumnul destinului tescuiește timpul într-o lacrimă de spirit.. Clipa din noaptea aceea, când aplecat pe gura babei lui, Lina, să-i audă ultimele șoapte... ea, cu un oftat, ce a încremenit vremile... și-a dat sufletul... Clipele astea, nu sunt timp, n-au să moară niciodată!... Focul lăuntric se potolea. Sudorile îl broboneau ca roua... O încredere atotstăpânitoare îl mai liniști... Pentru ce să
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
colindul după pradă. Noaptea asta va trebui să-și astâmpere foamea pe mai multe zile; știa că urma vremea grea a foametei, în care prădătorii stateau ascunși prin prăpăstii. Cu șuier ascuțit, vântul izbea zăpada în trunchiurile fagilor uriași. Doar șoapta zăpezii se auzea... încolo, o liniște deplină stăpânea în padurea întunecată. Niciun sunet nu se înălța deasupra pământului... nici bufnițele nu mai pufăiau, doar, din depărtare, de pe crestele lui Mârzac venea ca un zvon în surdină, pe pale de vânt
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
intra în cimitir, cu bunul simț al țăranului, cu respectul românului pentru morți. În cimitir, vântul mângâia ierburile și frunzele salcâmilor înalți, cu foșnetul lor ca un cântec abia șoptit... abia auzit. E „lira frunzei de salcâm“, care cântă în șoaptă povestea celor adormiți aici... Cruci negre și putrede, unele culcate pe-o rână, apar printre ierburi înalte, printre crengi uscate, verdeață și bălării. Acolo‟s străbunii satului... Acolo‟i o lume, care a fost... În jur, țăcănit de lăcuste, păsări
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
mă mai porți în pântec... Ție îți deschid inima, înaintea ta îngenunchez... arată-mi drumul de urmat... numa‟ tu mă poți îndruma!.. Apoi, în genunchi, aplecată, peste mormânt, de parcă ar fi vrut să-l ieie cu dânsa... a vorbit în șoaptă, cu mama ei... dar, ce și-au spus, numai Dumnezeu știe. Împrejurul ei parcă, fâlfâiau aripi nevăzute, strivindu-i sufletul... îngropându-i toate dorințele și visele. Tăcerea din jur îi cobori în suflet ca o piatră de mormânt. Vorbea nu
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
încumetat să-i cate în ochi. Simțea că în albastru acela dintre pleoape ardea ceva greu de îndurat. Peste mintea limpede, care-și văzuse osânda... s-a lăsat o pâcla groasă și amețitoare. Vorbele Anucăi când a încălecat... spuse în șoaptă: „- Ai să mori mâncat de lup..!“, i s-au înfipt în inimă ca un pumnal. - Ci negureală mai fumărești în tini, măi, Lisandri ?! îl întrebă bătrânul. Vorba țăranului e ca pământul, aspru și bolovănos... sperie mintea și cutremură... Vorbește în
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Ennco. —Ennco? se miră Nieve. Ce-i cu Ennco? —Mike Horgan tocmai a fost arestat, zise Aidan. Prețul acțiunilor s-a prăbușit. A apărut la știri. —Ce? Ar fi trebuit să fie o exclamație, dar de-abia avu puterea unei șoapte. Glasul lu Nieve era neîncrezător. — Am văzut la televizor, zise Darcey. —Există vreun televizor în restaurant? întrebă Nieve cu voce slabă. Nu, dar este în barul de alături. —Vreau să văd cu ochii mei, rosti Nieve cu un glas mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
O să uităm de toate care-au fost, Pe fața lunii vom așterne rânduri, Găsindu-ne, printre povești, un rost. Vor fi petreceri prelungite-n noapte, O altă eră, peste noi, va sta, Sub cerul nou am să te-mbrac în șoapte, Făcându-mi haină din tăcerea ta. Ne vom iubi printre dureri acute Și ne vom consola prin rugăminți, Din noi vor crește lumi necunoscute, Iar Dumnezeu ne va vorbi prin sfinți. 26 mai 2011 Lacrimă o lume pregătită să se
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
dincolo de granițele propriilor gânduri) o nouă existență un alt scenariu două trei planuri scrijelite în palmă cu unghia degetului arătător sufletul m-a ajuns din urmă spre seară nu i-am auzit pașii stăteam cu mâinile sub ceafă ars de șoaptele fierbinți ale câmpului la întoarcere am dus apusul pe umeri apoi am plâns împreună cu greierii 30 mai 2011 Iubesc rimele atunci când trăiesc prin vers alb sunt amorezat de versul clasic compun poeme muzicale orchestra din sufletul meu repetă în fiecare
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
vremelnic, Vor anunța o altă judecată, Tu vei surâde lumii, feciorelnic, Și ai să fii, de toate, vindecată. O să organizăm un bal magnific, Ca în Bulgakov vom dansa, prin noapte, Mă voi numi Maestru, onorific, Scriindu-te cu amăgiri și șoapte. Vom fi serviți de eroine nude, Din cupe pline vom gusta uimirea, Doar ploi de stele or să ne mai ude, Ca să cunoaștem, astfel, nemurirea. Când toate deveni-vor doar cenușă Vom sta alături, recitând poeme Și-n cer se
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
Un alt acar Păun, când schimb macazul, Bodegă, cimitir, maternitate. Eu sunt până-n străfunduri om de lume, Iubesc beția ca pe-o împlinire A unei vieți, cu tot cu-mpleticire, Cu tot cu mahmureală și cu glume. Eu sunt alcătuit din mii de șoapte, Erou cu decorații iluzorii, Atât de trist când se arată zorii, Atât de vesel când se face noapte. Eu sunt acela ce-ți recită ție, Un melancolic cu priviri caline Ce cântă, impasibil, lunii pline Și pune infinitul pe hârtie
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
-ți verde să mă-mbete Atunci când sunt sătul de toate cele. Să te implor la ore mari din noapte, Spre-a-mi deveni chiar lună, câteodată, În trupul meu de-a pururi încrustată, Iar eu în trupul tău, trăind prin șoapte. Să te iubesc cum n-ai mai fost iubită, Așa îmi fu dorința la-nceputuri, Pierduți un veac nebun prin așternuturi, Eu fericit și tu o fericită. 15 octombrie 2011 Poeme nu mai am loc în mine pentru atâtea cuvinte
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
nu pot să ațipesc, să-mi scot prin oboseală nemurirea, păzindu-te constant, intransigent, gustând dorința, dorul și iubirea. Insomniac, desfid repaus lung, refuz să dorm, iubesc starea de veghe, iar noaptea ne vorbește prin tăceri, prinzându-ți vis și șoapte la ureche. Atunci când ochii mari ți se închid se face liniște în toate cele, iar eu rămân tăcut, netulburat, și te-nvelesc cu gândurile mele. 24 octombrie 2011 Pe propria răspundere Am doar iluzii strânse în buchet Și mari emoții
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
frumoasă, aveam preot paroh Dăscălescu Teodor. Un duhovnic bun și o preoteasă Lucreția, bună și milostivă. Copii erau foarte cuminți, nu se foiau, nu vorbeau, nu se plimbau în Biserică, priveau preotul și icoanele. Dacă aveau de întrebat ceva, în șoaptă sau semne ne înțelegeam. Dacă oboseau stăteau în genunchi lângă mamă și nu deranja pe nimeni, nici nu se simțea că sunt 3 copilași în Biserică. Știu ca-i admirau cei maturi și paraclisierul le spunea cei trei crai au
Călător în Grecia 5-15 mai 2012 Şi un buchet de poezii Dedicate Domnului Iisus Hristos Şi Maicii Domnului. In: Călător în Grecia by Maria Moșneagu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/485_a_766]
-
a fost făcută la nunta lor. Nu puteai să Îți dai seama de mare lucru din ea, decât că, asemenea majorității recepțiilor de nuntă din lumea bună, și aceasta avusese loc la Adlon Hotel. Am recunoscut pagoda caracteristică a „Fântânei Șoaptelor“, cu elefanții ei sculptați, din Grădina Goethe a hotelului. Mi-am Înăbușit un căscat. Nu era tocmai o fotografie bună și avusesem parte de suficiente nunți pentru o zi. I-am dat poza Înapoi. Un cuplu frumos, am remarcat, aprinzându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
pălăriei cu boruri mari și al mantiei. Cine ar îndrăzni în Mexic să decreteze interdicția de a purta sombrero și pantaloni cu fireturi? În sfârșit, s-a dat semnalul întrecerii. Se așterne o liniște încordată, în care se aud numai șoaptele vânzătorilor de răcoritoare și voci enervate care-i pun la respect. Pornind din capătul arenei și venind în galop spre tribună, călărețul trebuie să se oprească din viteză într-un punct fix, însemnat cu var, strunind calul brusc și luând
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
ultima oglindire, care schița profilul ascuțit al unui adolescent cu ochii întunecați și cu o umbră de mustață peste buzele senzual-ascetice. Ieșeam din clădire și mă regăseam în vântul cald al nopții. "De ce un înger? Noaptea a venit" - recitam în șoaptă. "în noapte frunzele foșneau/Prin somn apostolii gemeau... / De ce un înger? Noaptea a venit/ Și n-avea noaptea-aceea nimic deosebit." Umblam câteva ore delirând, până când oboseala mă-ntorcea spre patul meu din dormitorul pustiu. îmi trăgeam cearșaful peste cap și
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
nemernic, cum te murdăresc pe tine cu dorințele mele! și glasul lui tot mai scăzut, eu încordându-mi auzul să nu-mi scape nimic din mărturisirile lui, ca și cum s-ar fi închinat într-o biserică, Cum?! Doamne, iartă-mă! dar șoaptele lui nu mai pot fi aduse în cuvinte, înserarea tăcută, Mai târziu, după cină, Theo îngândurat în fotoliu, Mă aude intrând și-mi face un gest vag cu mâna să mai rămân, Nu mi-e somn, vorbește el, cât mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
lui Janos și văzându-l pe meșterul Luca întins pe bancheta din spate cu ochii lui albaștri dați peste cap am înțeles și eu, în toată frăgezimea vârstei, că se întâmplase ceva grav, apoi fratele Rafael i-a spus în șoaptă fratelui Nicodim, Ăsta nu-i lucru curat, să cadă în biserică, cartea mea de rugăciuni rămâne deschisă pe masă, eu cu ochii pe fereastra joasă la părintele Ioan și la Theo care pe laviță, Pe Daniel l-a trimis în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
într-o parte și în alta, cu hârtii în mână. Ashling era atât de emoționată încât simțea o senzație acută de greață. Chiar în fața recepției, un bărbat înalt, cu părul răvășit, discuta aprins cu o asiatică mititică. Își vorbeau în șoaptă, dar ceva din felul în care o făceau i-a lăsat lui Ashling impresia că și-ar fi dorit să poată urla. Ashling a trecut grăbită mai departe: nu îi plăceau scandalurile. Nici măcar ale altora. Și-a dat seama cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
fi făcut gestul doar pentru ea. Nu ar fi trebuit să îmi spună asta, sunt doar o fetiță. —...Bineînțeles, Ashling e foarte responsabilă. Are doar nouă ani, dar e foarte matură pentru vârsta ei. Între adulți, se purtau discuții în șoaptă. Oamenii veneau la ei acasă, conversau în voci joase și tăceau când Ashling se apropia. —...părinții lui sunt în vârstă, nu s-ar putea descurca cu trei copii... Cuvinte noi și ciudate începuseră să fie menționate. Depresie. Nervi. Cădere nervoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
genul de femeie care să se plimbe. Ar fi minunat! 48tc "48" Clodagh și-a adâncit călcâiele în fesele lui, împingându-l și mai adânc în ea. De fiecare dată când intra în ea, un cuvânt era smuls, ca o șoaptă, din pieptul ei. —Dumnezeule! El intră și mai tare în ea. —Mai tare! Din nou. Tăblia patului se lovea ritmic de perete, iar părul ei era transpirat și încurcat. Ea l-a tras și mai aproape, în timp ce valurile de plăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Cocoșul cântă de trezire, spuse Marcus cu un puternic accent rusesc. —Șșșșt! Ea și-a pus degetul peste buze, într-un gest clar exagerat, dar era evident că dădeau pe dinafară de râs și de bucurie. —Dorm? întrebă Marcus în șoaptă. —Dorm. —Aleluia! spuse el, uitând de obligația de a face liniște. Acum pot să profit liniștit de tine. A pășit în hol, a luat-o în brațe și au început să își dea amândoi hainele jos, lovindu-se de cuier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]