7,065 matches
-
mobilul aproape. S-ar putea să dureze câteva ore. — OK, așa am să fac. Trag aer în piept adânc. Vă rog mult, spuneți-mi. Nu vreau nici un fel de detalii, dar... a fost corectă teoria mea ? La capătul firului se așterne o tăcere absolută. Abia dacă pot respira. — Nu în amănunt, spune Ketterman în cele din urmă și simt un fior dureros de triumf. Asta înseamnă că în unele privințe am avut dreptate. Convorbirea se întrerupe. Las receptorul în furcă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
nu crezi ? — Țineți o tombolă ? — Nu prea cred. Strâmbă din nas. Lumea urăște tombolele. Abia dacă am curaj să-i pun următoarea întrebare. — Păi... îhm... și atunci cum anume intenționați să strângeți bani pentru acțiunea de binefacere ? În bucătărie se așterne tăcerea. Trish a înlemnit, cu ochii căscați. — Rahat pe băț, spune într-un final. Știam eu. Nici măcar nu s-a gândit. Reușesc cu ceva efort să-mi păstrez expresia de menajeră plină de respect. — Dacă am cere donații benevole ? sugerez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
clasa a VI-a Școala Gimnazială „Mihail Sadoveanu” Vaslui profesor coordonator Octavian Gheț Iarna, anunțată de vânt și frig încă de acum o săptămână, și-a arătat colții în satul bunicilor mei. Ninge mereu, iar steluțele argintii ale fulgilor se aștern ca o mantie albă, strălucitoare și rece. Privind zăpada, mă gândesc uimită că fiecare pas al meu ar fi ca mersul pe nori pufoși. Nu știu de ce, dar asta nu mă sperie deloc! Flori de gheață minunate împodobesc ferestrele casei
ANTOLOGIE:poezie by Sabina Turcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_696]
-
caută arareori să-l arate oaspeților, Îl lasă deoparte În favoarea grădinii, unicul său subiect de mândrie. Pe măsură ce soseau, invitații apucau cupele și se așezau În preajma cursurilor de apă, naturale sau artificiale, care șerpuiau printre plopi. Servitorii se grăbeau să le aștearnă Îndată covorul sau perna pe locul ales, dar unii dintre oaspeți se mulțumeau să șadă pe un bolovan sau chiar pe pământul gol; grădinile Persiei nu au gazon, ceea ce, În ochii unui american, le dă un aspect oarecum golaș. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
urmă, un lucru bun pentru mine. M‑a făcut să înțeleg câteva lucruri despre mine, în cele din urmă. Îmi ridic paharul, observ că e gol și îl las iar jos. — Mai vrei unul? zice Luke. Nu. Nu, mersi. Se așterne tăcerea. În depărtare, o voce îi roagă pe pasagerii zborului BA 2340 cu destinația San Francisco să se îndrepte spre poarta 29. Știu că Michael ți‑a oferit o slujbă, zice Luke. Arată spre valiza mea. Înțeleg că asta înseamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Luke. Și e pregătit să asculte cu umilință și să fie pus la punct. În majoritatea situațiilor. — Toate situațiile, răspund instantaneu. Nu‑ți forța norocul, spune Luke, cu ochii licărind amuzați și nu îmi pot împiedica zâmbetul care mi se așterne pe față. — Păi... rămân cu privirea în caiet o clipă, gânditoare. Cred că e acceptabil și „majoritatea“. Date fiind circumstanțele. — Deci. -Ochii lui plini de căldură îi întâlnesc pe ai mei-, e un da, Becky? Accepți să fii... consiliera mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
că e o lege firească să nu mai am harul de a mă desprinde din cuvinte și de a mă apropia de lucruri cu simplitatea de la Început, cînd Întreg acest peisaj Îmi aparținea fără amintiri... Între noi și lucruri se așterne umbra subțire a vîrstelor noastre trecute și de la o vreme nu mai vedem obiectele ca atare, ci, privindu-le, ni le amintim . CÎnd mă reîntorc acolo, mă gîndesc uneori astfel și la mine Însumi și parcă aștept să mă alunge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
Când, în cezarice văluri, ursitoare cernită, De fruntea‐mi senină te‐apropii? Simt răcoarea mutei, a măicuței, a gropii! Părăsitu‐m‐ au visul, voioșia, pădurile, Uitatu‐m‐ au ceruri și ape sihastre și tremuratele prietene astre ... Ah, maică, sicriu pregătește, Așterne de moarte măsurile, Făclieri și stegari și alaiuri tocmește. Ah, totu‐ i tăcere, și zidul uitării tot crește și crește ... Nu‐ i nimeni în jur, nu e nime Nici unda nu bate, nici undele știme. 60 Demostene Botez (n. 29
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
Mamă? 180 Mihai Ghiur Mihai Ghiur este și chirurg și scriitor. Dar și în prima ipostază ,și în cealaltă , e un om care gândește .După propria ‐i spusă, chirurgul are ochii în vârful degetelor. Aș adăuga însă că degetele scriitorului aștern pe fila albă ceea ce ochii au văzut, ceea ce inima a trăit, ceea ce sufletul nu poate uita. Una din cărțile sale se intitulează „Pribegi în propria țara,” o rememorare dramatic austeră a unei tragedii prea mult timp ferecată în tăcere. El
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
arăta cum se fac sfinții, îi sorbeam vorbele și mă uitam la el ca la un Dumn ezeu. După doi ani m‐ am întors acasă, ș‐am început să fac singur iconițe. Era vară. Duminica mă duceam la obor. Îmi așterneam hăinuța jos, îmi întindeam marfa pe ea și‐ mi așteptam mușterii, ca orice negustor. Treceau femei sărace, oameni de la țară, mă întrebau cine le‐a zugrăvit, le spuneam că eu ... și cumpărau, bieții oameni, ziceau că‐ s icoane cu noroc
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
Ușor se - nmlădie Ca zarea de lozii Când vântul o‐ mbie. Seninul din șoaptă‐i Stă mintea să‐ți fure Ca zvonul de șipot Sub bolți de pădure. și‐ n ochi i se‐aprinde Noian de‐nțelesuri Ca vraja ce‐așterne Amurgul pe șesuri. LUI G. URSU Avar o viață‐ntreagă ‐ am adunat Cu griji pe care nu ți le pot spune, Comori cum încă nici un împărat De când e lumea, n‐a știut s‐adune... Să le păstrezi și‐ n alte
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
viață‐n urmă !... Ca un potop mă‐nghite Comoara mea de visuri, pierduta mea comoară Din vremile apuse ș‐atât de fericite! Cum se desfac, din noapte, icoane vechi și sfin te! și ca din cărți, trecutul fantastic mi s‐ așterne; Atâtea dulci vedenii îmi picură în minte, Cu durerosul farmec al pierderii eterne !... Cum se desfac, din noapte, icoane vechi și sfin te ! Figura ta cuminte, duioasă și senină, Răsare, scumpă mamă, din vremile acele, Ca o madonă sfântă, scăldată
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
Pierre Blanchot crede că inspirația este ceva magic, având loc instantaneu, este adevărata "clipă poetică". Trebuie numai transcrisă. Iată în acest sens două exemple din creația eminesciană. Așa cum rezultă din manuscris, poezia de mare frumusețe lirică, O mamă... a fost așternută pe hârtie d'un seul trait în forma definitivă, cu puține modificări, nesemnificative în logica internă a ideii poetice, și anume, cea a eternității morții vegheată protector de mișcări ale "sfintei naturi". Aici Natura meditează melancolic părând împăcată cu propria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Pecetea efemerității o aflăm și aici în întregul poem: viscol, noapte, bunica, geam. Toate la singular, în deplină concordanță cu esența sabi-ului. Întrebările fundamentale primesc răspuns, pentru cei interesați de acest aspect. Sugestivitatea pe care o inspiră, după atâtea rânduri așternute pe hârtie, consider că este convingătoare. Corneliu Traian Atanasiu Cătun părăsit - încă mai cad cireșe pe banca de lemn Acest micropoem are multe virtuți de haiku, imagistică pregnantă și prezența, pe care o consider obligatorie, a cuvântului sezonal ( în cazul
COMENTARII LA POEME by Maria Tirenescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83883_a_85208]
-
Cu toată dragostea mamei mele, Veronica, și în amintirea tatălui meu, Victor. Motto: (Wilhelm Wundt) Amintiri Duioșie Seara târzie de mai își așternea năframa peste sat. Toate în jur se pregăteau pentru liniștea odihnitoare a nopții. Precum se știe, doar copiii nu sunt niciodată pregătiți pentru somn; prin urmare, cele două fetițe încă mai explorau viața cu ochi curioși. Cea mare, Viviana, care
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
are culoarea verde, somnul dulce de copil nevinovat o învălui în lumea viselor. Atunci, tatăl le sărută părintește pe frunte, apoi ridică mâna dreaptă făcând o închinăciune asupra lor, lăsându-le somnul în ocrotirea Tatălui Ceresc. Greierașul Tăcerea serii își așternea încet-încet vălul peste curtea inundată de verdeață. Căldura zilei se lăsase la pământ, apăsată de răcoarea înserării. Deodată, liniștea fusese tulburată de un sunet duios și cald. Cri-cri! Cri-cri! Fetița ridică degetul arătător, pe celelalte le strânse în pumnișor, apropie
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
gazdelor urare de an nou mai bun, cu sănătate și belșug în casă, primindu-și răsplata cu un colăcel, un măr, câteva nuci, bomboane fondante și uneori chiar bani. După câteva ore de forfotă și zarvă, liniștea începea să se aștearnă peste sat odată cu înserarea. Obosiți dar voioși, copiii se retrăgeau încet-încet către casele lor. Cele trei surori s-au întors acasă, s-au oprit în prag și au început urarea către părinți, așa le învățase tata din primul an când
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
s-a întâmplat? Ești bolnav? Nu mai vrei să fii poștașul nostru? Nu, măi copii! Problema e mult mai gravă. Umblă vorba că anul acesta nu mai vine Moș Crăciun, se zice că e bolnav. Copiii amuțiră și tristețea se așternu pe chipurile lor. Îmi pare rău că vă aduc o veste așa de tristă. Acum vă las, am multă treabă și mâine în zori trebuie să pornesc la drum. Poate e doar un zvon răutăcios. Nu se poate să fie
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
argintar. Și unde El e-n lipsă, Păcatu-i pe suhat, Un soare sub eclipsă Și negură pe hat. Și când vine sorocul Pe care nu îl știi Se stinge iute focul, În van îl mai îmbii. Atunci eterna noapte S-așterne peste tot, Amaruri îți vin coapte Și cel mai drastic vot. 18 mai 2004 TIMPII TOȚI TOTUNA SUNT Trecutul vine în prezent Spre a muri în viitor; Prezentu-n rol de repetent Departe-i de ce-i priitor. Prezentul - fals plenipotent - În
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
care oblic, S-au schimbat ’n-omisiuni. „Nu tot ce zboară se mănâncă”, Nu orice om este om, Și firea toată-i mai adâncă Decât o crede-un supraom. 21 decmbrie 2004 „TOATE SUNT DEȘERTĂCIUNE” De veniți, doar pălămidă S-așterneți pe-al meu mormânt, Să rămână ca hlamidă Sub omăt, ploaie și vânt. Dar mai bine uitați drumul Și uitați la ce-ați privit; Am tecut precum e fumul Ori ca aburul ivit. Uitați drumul, dar și gândul Că am
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
tristeții număr zilele pustii bat la ușa dimineții și-aștept Doamne să revii focu-n sobă ațipește vântu-afară a tăcut iar în suflet încolțește gândul timpului pierdut tânjesc după primavară să colind câmpul cu flori iarba verde să răsară când se-așterne roua-n zori roata lumii se-nvârtește toarce timpul fantezii har poetul împletește vers în nopțile târzii trece-o clipă alta vine moare dor se naște dor pleacă rău și alt rău vine totul este trecător
Num?r zilele by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83338_a_84663]
-
ar fi văzut întrând în clădire nu puteau să creadă decât că se ducea la o nouă discuție cu Afinoghiu. Adeseori, când pleca, lua și hârtiile pe care Obănceanu le scrisese. În lipsă de altă ocupație, Băcănel prinsese mania scrisului. Așternea zelos pe hârtie fel și fel de notații, amintiri din copilărie, evocări ale politicienilor cunoscuți, relatări despre anii de detenție (cu sublinierea omeniei de care dăduseră dovadă toți, de la oamenii partidului și până la ultimul gardian), nota cele auzite pe stradă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
frontul și n-a mai știut nimic despre el. I-a lăsat doar un fel de epistolă, și cu adresa lui, scrisă cu creionul chimic pe o coală de hârtie cu antetul ziarului Pravda, ediția de front, pe care îl așternea când mânca. A tradus cele scrise de general, cum s-a priceput, cu un dicționar la Biblioteca orășenească. Era adresa unei fabrici de conserve de pește, „Gheroi polkovnik Pavel Ioilovici Klițmangheniv“, din Tula, care primise în 1937 ordinul Lenin în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
pietre scumpe... părul i-ajunge la călcâie, Ochii căzuți în capu-i și buze viorie; Cu mînile-i de ceară ea tâmpla și-o mângâie - Dar fața ei frumoasă ca varul este albă. Prin vânt, prin neguri vine - și nourii s-aștern, Fug fulgerele-n lături, lăsînd-o ca să treacă Și luna înnegrește și ceru-ncet se pleacă Și apele cu spaimă fug în pământ și seacă - Părea că-n somn un înger ar trece prin infern. Priveliștea se stinge. În negrul zid
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
ai... Las-să-ți înlănțui gâtul cu părul meu bălaiu... Vieața, tinereța mi-ai prefăcut-o-n raiu - Las-să mă uit în ochi-ți ucizător de dulci! " Miroase-adormitoare văzduhul îl îngreun- Căci vântul adunat-a de flori de teiu troiene Și le așterne-n calea reginei dunărene. Prin frunze aiurează șoptirile-i a lene, Când gurile-nsetate în sărutări se-mpreun-. Cum ei mergând alături se ceartă și se-ntreabă, Nu văd în fundul nopții o umbră de roșeață, Dar simt că-n al lor
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]