6,323 matches
-
și a tendințelor antiecleziastice. Alegoria morții devine un simplu ritual al consacrării nupțiale post-mortem. În concluzie, în Miorița asistăm la o tradițională nuntă postumă a tinerilor morți celibatari. Pentru A. Fochi, în textul mioritic moartea „reprezintă o întrerupere violentă și absurdă a vieții unui tânăr nelumit” și această violență (rod al conflictului economic) scoate Miorița de sub incidența fatalismului. Mircea Eliade reia subiectul cu mai multă meticulozitate, pe un ton mai conciliant, dar nu mai puțin ferm: „Cât privește acceptarea morții, doar
Fatalismul mioritic () [Corola-website/Science/314189_a_315518]
-
să îi facă pe cumpărători să ia flori scumpe, pentru că numai acestea erau reprezentate. În perioadă dintre 1634 și 1637, prețurile bulbilor de lalea au crescut uimitor de mult, pentru că "febră" lalelelor s-a răspândit și mai mult. Atât de absurdă devenise situația, că la apogeul ei, un singur bulb să valoreze cât o casă . Inevitabilă scădere a prețului lalelelor a avut loc în 1637, când un grup de vânzători nu a putut să obțină sumele de bani pe care le
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
trasa de depășire a patinatorului american. Drept rezultat, Ohno a ridicat brațul, semnal că a fost blocat. Fabio Carta din Italia, clasat pe locul patru la finalul cursei, și-a exprimat dezaprobarea față de descalificarea lui Kim declarând că a fost „absurdă descalificarea sportivului din Coreea”. Jiajun Li, din China, care a promovat la medalia de argint de la cea de bronz, a fost mai rezervat și a pastrat o poziție de neutralitate: Steven Bradbury, medaliatul cu aur din proba de 1000 m
Apolo Ohno () [Corola-website/Science/320478_a_321807]
-
și decolorat și mai multe pietricele colorate. Nu s-a mai auzit niciodată de Rachel Howells. Holmes privește cazul ca un singur mister și nu ca trei mistere separate. El analizează ghicitoarea ritualului. Ea pare aparent fără înțeles, o tradiție absurdă a familiei Musgrave, după cum o consideră toți strămoșii săi din timp de două secole, dar Holmes și Brunton bănuiesc că este ceva foarte ciudat. El își dă seama repede că ritualul era un set de instrucțiuni pentru a găsi ceva
Ritualul Musgrave () [Corola-website/Science/323391_a_324720]
-
de secară de J.D. Salinger. Narațiunea nu este totuși simplistă, în parte și datorită construcției de tip puzzle: realitate cotidiană, reverie, miraculos. Trecerile sunt alunecări bruște dintr-o lume în alta, din real în poezie ori într-un tărâm al absurdului, cu pasaje onirice de un fior poetic intens. Ritmul alert al epicului, stilistica netrucată, concretețea și vibrația descripției sunt atuuri prezente și în romanul „Serenadă la trompetă” (1969; Premiul Uniunii Scriitorilor), apariție de succes în epocă, echivalând farmecul unui Alain-Fournier
Sânziana Pop () [Corola-website/Science/323450_a_324779]
-
poate deveni primar indiferent câți cetățeni participă la scrutin și indiferent de câte voturi primește, singura condiție pentru adjudecarea mandatului fiind aceea de a primi măcar un vot în plus față de fiecare dintre contracandidații săi. Se ajunge astfel în situația absurdă ca un candidat care nu obține măcar 50% + 1 din voturi în primul tur să înfrângă voința majorității, pentru că de fapt majoritatea NU l-a votat." Astfel fiind, articolul 101 alin. (2) și (3) constituie o ingerință excesivă a statului
DECIZIE nr. 292 din 11 mai 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 50 alin. (2) şi art. 101 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 115/2015 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, pentru modificarea Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001 , precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/273234_a_274563]
-
iubit dintre pământeni", o crudă descriere a societății comuniste. Unii din cei mai importanți poeți ai perioadei sunt Adrian Păunescu, Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Ana Blandiana. În afara țării, Eugen Ionescu este unul din cei mai de seamă dramaturgi ai teatrului absurd. Dincolo de ridiculizarea celor mai banale situații, piesele lui Ionesco prezintă în mod tangibil singurătatea oamenilor și insignifianța existenței individului. În același timp, Emil Cioran a fost un strălucit filosof și scriitor. Amândoi și-au scris operele majore în limba franceză
Literatura română () [Corola-website/Science/297262_a_298591]
-
în urma alegerilor legislative (programate în acest caz pentru luna decembrie a anului 2012). Curtea Constituțională a admis, în parte, că președintele „nu a exercitat cu maximă eficiență rolul de mediator”, în același timp calificând alte acuzații ca fiind nefondate sau absurde, susținând faptul că însăși existența cabinetului Ponta (susținut de USL) infirmă reacredința imputată de noua majoritate parlamentară președintelui. La data de 6 iulie 2012 camerele reunite ale Parlamentului României au votat prin vot secret, cu bile, suspendarea președintelui Traian Băsescu
Traian Băsescu () [Corola-website/Science/297316_a_298645]
-
1984". Pasiunea să se hrănește din literatura pe care a citit-o, încă din copilărie. Este îndrăgostit și influențat de Franz Kafka, Fiodor Dostoievski, Edgar Allan Poe, Lautréamont, Jorge Luis Borges, Anton Pavlovici Cehov, Samuel Beckett. Iubește suprarealismul, dadaismul, teatrul absurdului sau grotescului, literatura fantastică, realismul magic al românului latino american, teatrul realist anglosaxon și urăște realismul socialist. Piese jucate în peste 30 de țări: România, Republica Moldova, Franța, Germania, Italia, Belgia, Luxemburg, Olanda, Elveția, Spania, Portugalia, Marea Britanie, Danemarca, Suedia, Finlanda, Grecia
Matei Vișniec () [Corola-website/Science/297565_a_298894]
-
Expoziția a prilejuit apariția în ziare și reviste a numeroase, interesante articole critice și luări de atitudine cu privire la suprarealismul în arte și literatură. Alte aprecieri despre participările lui Brauner la expoziții suprarealiste: "Acest curent cu toată aparența sa de formulă absurdă... este un punct de tranziție spre arta care vine." (D. Trost, în "Rampa" din 14 aprilie 1935). În "Cuvântul Liber" din 20 aprilie 1935, în articolul "Expoziția lui Victor Brauner", Miron Radu Paraschivescu scria: "Față - de exemplu - de ceea ce putem
Victor Brauner () [Corola-website/Science/297585_a_298914]
-
literare, credea în reducerea decalajului dintre avangardism și folclor. Această opinie a fost împărtășită și de istoricul literar suedez Tom Sandqvist, care vedea în opera lui Sadoveanu ca puncte de legătură cu modernismul interesul lui în elemente păgâne și elemente absurde ale folclorului local. Într-o dispută despre specificul național, și parțial ca răspuns la cererea lui Vinea, eseistul și poetul modernist Benjamin Fondane a susținut că, în semn de apreciere față de cultura română, cu care a venit în contact „sufletul
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
ca în “L’amiral cherche une maison a louer”, poeme simultan par R. Ruelsenbach, Tr. Tzara. "Un papagal scoțând planete devenea poet." Dadaiștii n-au aplicat însă niciodată teoria cu sinceritate, ci au simulat numai întâmplarea. Chiar în cele mai absurde compoziții, asocierea discretă e vizibilă, ca în aceste versuri de Tristan Tzara: ”la chanson d’un daidaiste/qui n’etait ni gai ni triste/et aimait une bicicliste/qui n’etait ni gai ni triste.", unde se observă intenția de
Literatura română avangardistă () [Corola-website/Science/297640_a_298969]
-
Editurii Cartea Românească. Bursier al Univ. din Iowa-City (S.U.A., 1980). "Conversând despre Ionescu" (1966) și "Întâmplări din noaptea soarelui de lapte" (1968), voi. de proze scurte, sunt texte care prefigurează, prin exploatarea percepției infantile sau prin tehnicile de banalizare a absurdului, hiperestezia specifică romanelor. "Lumea în două zile" (1975) descrie două fețe ale realului în unitatea lor contradictorie, domesticul și demonicul, din punctul de observație privilegiat al cumpenei, observare nu de dincolo de existență, ci în numele ei. Cu "Ucenicul neascultător" (1977), se
George Bălăiță () [Corola-website/Science/297708_a_299037]
-
a fost apariția, pentru prima dată in istoria României, a unei diaspore adevărate incluzând mari personalități ale vieții științifice și culturale: George Emil Palade (laureat al Premiului Nobel în Biologie); Mircea Eliade, renumitul istoric al religiilor; Eugen Ionescu, dramaturg al absurdului, și Emil Cioran. Alți membri al diasporei au fost Sergiu Celibidache și Ionel Perlea, renumiți dirijori. Muzica românească cuprinde totalitatea creațiilor muzicale elaborate de către români și strămoșii acestora. Posibilitatea de a trata muzica daco-geților și a protoromânilor este foarte limitată
România () [Corola-website/Science/296520_a_297849]
-
operele sale se caracterizează printr-o viziune halucinantă, grotescă, tragicomică asupra realității, caracteristică expresionismului și suprarealismului. Narațiunea evoluează de multe ori labirintic și fragmentar, iar temele abordate sunt alienarea, brutalitatea fizică și psihologică, conflictul oedipal dintre tată și fiu, complexitatea absurdă a birocrației și imposibilitatea omului de a înțelege sensul propriei existențe. Printre cele mai importante creații kafkiene se numără romanele "Procesul", "Castelul" și "America", nuvela "Metamorfoza" sau povestirile "Verdictul", "Colonia penitenciară", "Un artist al foamei", " Un medic de țară" și
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
Jorge Luis Borges, Albert Camus, Jean-Paul Sartre sau Gabriel García Márquez. Publicul german l-a descoperit abia după episodul nazist, iar Cehia după relaxarea cenzurii comuniste din anii 60. În multe limbi, cuvântul „kafkian” a ajuns să descrie o situație absurdă, coșmarescă și suprarealistă. Franz Kafka s-a născut în timpul domniei împăratului Franz Joseph, un monarh cunoscut pentru tactul cu care reușea să medieze conflictele etnice, dar nu atât de abil în situațiile economice. Pentru Imperiul Austro-Ungar, Praga reprezenta al treilea
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
este de o pagină), lucrarea introduce două personaje stranii care par să anticipeze opera viitoare a scriitorului: "Lunganul rușinos" ("der schamhafte Lange") și "cel Necinstit la inimă" ("Der Unredliche in seinem Herzen"). Sugestii ale marginalizării, fricii, rușinii, incertitudinii, coșmarescului sau absurdului, prezente în această povestire, se vor concretiza mai târziu în capodopere ca "Metamorfoza" și "Procesul". Aproape un an mai târziu (8 noiembrie 1903), Kafka îi promite aceluiași prieten că îi va trimite pasaje dintr-o carte la care lucrează, "Copilul
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
mai puțin reprezentativ pentru proza kafkiană. În "Vânătorul Gracchus", fantoma unui vânător mort, dar în același timp, « într-o oarecare măsură viu » își face apariția în portul Riva. Gracchus, cu care Kafka se identifică, este constrâns să ducă o existență absurdă, nedefinibilă, alienantă, din cauza inabilității sale de a se supune regulilor stricte ale « lumii de dincolo »: Sunt tot timpul pe treptele imense care duc în sus spre ea [lumea de dincolo]. Pe aceste trepte infinit de late hoinăresc când în sus
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
O ultimă scrisoare adresată de Kafka prietenului său Brod conține următorul îndemn: Max Brod nu va supune, din fericire, opera inedită a lui Kafka (care conține restul "Americii", "Procesul", "Castelul", numeroase povestiri, scrisori și pagini de jurnal) unui asemenea "auto-da-fé" absurd. După moartea scriitorului, Dora Diamant a continuat să se autointituleze, în semn de omagiu, "doamna" Kafka. Când Max Brod a cerut scrisorile și manuscrisele scriitorului care au rămas în posesia ei, a refuzat să le cedeze, susținând că le-a
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
strana Československa" sau "KSČ") după al Doilea Război Mondial nu a dus la o reabilitare a scriitorului. Kafka este considerat un artist "burghez" și "decadent". Mai mult, romanul " Procesul" poate fi comparat în mod periculos de cititorii lui cu tehnicile absurde ale denunțurilor și proceselor de fațadă specifice Blocului Estic. De altfel intelectualii din Rusia Sovietică care au avut ocazia să citească acest roman, pe ascuns, sub formă de samizdat, au crezut că este opera unui dizident comunist, numele autorului și
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
cel mai citit scriitor de limbă germană. Influența lui s-a extins decisiv asupra unor mișcări literare majore din perioada interbelică sau a doua jumătate a secolului al XX-lea: Cuvântul "kafkian" [ "kafkaesque" | "kafkaïen" | "kafkaesk" | "кафкианский" | カフカ的 ()] desemnează o situație absurdă, de o complexitate intimidantă. În eseul "Împotriva interpretării", criticul Susan Sontag consideră cazul lui Franz Kafka elocvent pentru modul cum hermeneuții încearcă să confiște opera unui scriitor prin intermediul interpretărilor: Acestor trei interpretări, cea social-birocratică, cea psihoanalitică și cea religioasă, li
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
stat, cu siguranță, în strânsă conexiune cu terifiantul episod. Patul (din care a fost smuls), ușile, scările, balcoanele, culoarele, penumbra, întunericul, frigul, oboseala, somnolența sunt doar câteva elemente ambientale pe care trauma le-a transformat în adevărate obsesii. Atmosfera aparent absurdă din lucrările lui Kafka a fost asociată de unii critici cu inefabilul misterului divin. Max Brod a vrut să vadă în Kafka un « înnoitor al religiei antice iudaice » și a considerat că romanele "Procesul" și "Castelul" reprezintă cele două forme
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
America", "Colonia penitenciară"), nu reușesc să descifreze sensul propriei existențe civice ("Castelul", "Marele zid chinezesc", "Un medic de țară", "În fața legii") sau asistă neputincioase la dezintegrarea relațiilor interumane ("Metamorfoza", "Verdictul"). Impresia de coșmar și tensiune dramatică este sugerată de invazia absurdului în lumea logicului, abundența fantasticului, a paradoxurilor și a răsturnărilor de situație, precum și de perspectiva naratorului impersonal unită indisolubil de cea a eroului-victimă. Forma predilectă este parabola, o poveste în spatele căreia autorul ascunde niște adevăruri ce trebuie decodificate. Kafka folosește
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
de acest stil, pe care îl consideră, cel puțin în comparație cu proza lui Melville, « separat de trup și de natură » Ceea ce frapează în special la Kafka însă este modul prin care naratorul încearcă, cu instrumentul lucidității, să discearnă tenebrele insondabile ale absurdului. În mod paradoxal, deși limbajul operei kafkiene este cât se poate de limpede, mesajele transmise de el sunt, prin însăși natura lor, fie greu de descifrat (e.g. "În fața legii"), fie transcend orice interpretare (e.g. Odradek în "Grijile tatălui de familie
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
cărui imaginație deformează arbitrar realitatea. În aceste două opere de altfel, suprarealismul lui Kafka se manifestă cel mai haotic. Dialogul are o importanță centrală în proza kafkiană, fiind unul din principalele mijloace prin care protagoniștii pot încerca să deslușească situația absurdă căreia i-au căzut victimă. Tragediile lor se datorează, printre altele, și eșecurilor comunicării, deoarece cuvintele sunt o modalitate imperfectă și imprecisă de transmitere a mesajului. În "Colonia penitenciară", dialogul dintre Ofițer și Explorator capătă o altă funcție, cea a
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]