7,862 matches
-
zăpada căzuse aproape făra întrerupere...până aproape de Blagoslovenie. Odată cu Boboteaza începuse și viscolul. Crivățul gemea, șuiera, răscolind și învolburând zăpada în troiene până în streșini. Copacii trosneau cu vaiete lungi, plângătoare. De câteva nopți, mai ales, arătări sure începuseră să picteze adâncul alb al zăpezii. Erau lupii, care, înfometați, veneau de peste Prutul înghețat, de dincolo de Nistru, din pădurile fără sfârșit rusești, aciuindu-se în Codrii Fălciului. Foamea le dădea îndrăzneală, trecând prin ogrăzi, peste gardurile înecate de zăpezi, năvăleau în sate, încercând
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
ochilor, ca un miracol, curcubeul lucea deasupra norilor, care încet-încet se ștergeau... Acolo, cântecul ciocârliei care se înălța în văzduh curat, îi dezmierda auzul într-un chip îmbucurător; toată viața aceea proaspătă, care plutea în jur, o simțea pană în adâncul inimii, mângâindu-i parcă, toate fibrele trupului. Privea și plângea cu singurul său ochi, adânc și cenușiu, plângea și se bucura... Numai acolo, în poiană, în apropierea lizierei, putea visa și urmări cu ochii treji ai minții, magnifica natură în
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
trupul. Așa, cum stătea pe trunchiul de copac, își aminti de Mântuitorul Hristos, în Grădina Ghetsimani, rugându-se: „Tată, dacă trebuie să beau această cupă a amărăciunii fie cum voiești Tu!“ Și, boierul începu, și el să se roage... „Din adâncuri strig către Tine. O Doamne! Auzi vocea mea. Lasă-Ți urechea să asculte glasul chinurilor mele!..“ murmura moșierul cu ochii închiși în vreme ce în jurul lui începu să se strângă întunericul. În acel moment strigă ridicându-și brațele către cer: „O, Doamne
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Un lucru, dlor, să nu uite românul: „Prietenii se aleg în vremuri grele nu în vremuri de sărbătoare“! „Muscalu‟i în coasta noastră, să ne îndreptăm privirea către el, dlor. Va bate cat de curând ceasul, continuă vorbitorul, când din adâncul sufletului se va ridica strigătul... „La arme!“ Din acel acel moment, națiunea care l-a glăsuit va simți în izvorul de virtuți noi, virtuți militare... (aplauze cu urale, cutremura sala). Întrunirea din monumentala Casă a lui Alecu Sturdza-Bârlădeanul, care ținu
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
vântul și să aducă niște nouri de la răsărit, să-i întindă, la dreapta și la stânga, și să-i mâne spre apus... Noi, cu ochii ațintiți la vânzoleala de pe cer, am uitat de fortărețe și de turci. De departe, ca din adâncurile pământului, se auzea din când în când, câte un tunet molcom, cu ecouri în depărtări care se pierdeau în tăcerea nopții. Nu se mai vedea la doi pași împrejur. Ne uitam cu ochii țintă, acolo, unde ar fi trebuit să
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
am pornit într-acolo, era într-o după amiază caldă de toamnă, pe la mijlocul lui septembrie, cântecul ciocârliilor care se înălța în văzduh îmi dezmierda auzul într-un chip fermecător; toată viața aceea proaspătă care plutea în jurul meu, o simțeam până în adâncul inimii mele mângâindu-mi parcă toate fibrele trupului meu. Soarele asfinți curând și înserarea căzu tristă și în grabă, parcă era fugărită de cineva din urmă... era parcă ceva neliniștit în aer... domnea totuși o tăcere adâncă și apăsătoare, care
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
pe zăpadă... Avu o tresărire, recunoscu lupoaica din noaptea aceea, dinspre Bobotează, când s-a născut Anuca, și el a împușcat-o în picior. Și, iarași, cu o ultimă sforțare, animalul căscă larg gura, vrând parcă, să recheme viața în adâncul mădularelor lui, de unde plecase zvâcnind fără întoarcere. Luna se ascunse după o zdreanță de nor... Codrul tăcut, înghițea zvâcnelili fiarei și a omului, străpuns de un fior înghețat. Anton, deși vânător încercat, rămase deznădăjduit... parcă și prin el trecuse nevăzută
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
învioră și mângâindu-i blănița ca argintul, zâmbi. „- Măi Surule, măi... tari frumos mai ești, măi!“ și-l băgă, cu grijă, în buzunarul da la surtuc. „Să ai grijă de el..!“, îi reveni în minte obsedant privirea lupoaicei. Oftă din adâncul sufletului, în semn că așa va face, și-și dădu drumul la vale pe potecă. Pădurea rămase învăluită în pâclă... într-o pâclă groasă, cu tainele ei de nepătruns... PARTEA A DOUA „Învrednicește, Doamne, inima mea, ca să pot vedea binele
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
se arcui și se mai zbătu o clipă în spasme, animalul mai tresări înca o dată, apoi trupul Gheorghe TESCU 158 mare și vânjos se destinse. Și, iarăși,cu o sforțare enormă, căscă larg gura, vrând parcă să recheme viața în adâncul mădularelor lui, de unde plecase zvâcnit, fără întoarcere. Când moșierul deschise ochii, Anton trăgea cuțitul, de vânat mistreți, din țeasta lupului, chiar dintre ochi, și-l șterse de sânge în zăpadă. Apoi, fără să scoată o vorbă, slobozi câteva gloanțe în
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
a ajuns voinic și deosebit de inteligent. ...De la o vreme, Suru, așa îi rămase numele, dispărea de acasă, la început câte o după-amiază, și-până la câte o zi... ori o zi și o noapte... Anuca îl căuta disperată... Pentru el, din adâncurile codrului răsuna o chemare ancestrală... o chemare pe care o auzea numai el, și, ori de câte ori auzea această chemare tainică, tulburătoare și irezistibilă, se simțea silit să părăsească bătătura ocinei pădurarului, și pe Anuca... și să se afunde în codru, departe
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
tainică, tulburătoare și irezistibilă, se simțea silit să părăsească bătătura ocinei pădurarului, și pe Anuca... și să se afunde în codru, departe, apoi, tot mai departe, fără a ști nici încotro, nici pentru ce se duce... chemarea sunând imperios din adâncurile codrului. Dar... ori unde ar fi ajuns, în rătăcirile lui, într-o goană nebună, se întorcea acasă, la Anuca. De fiecare dată Anuca îl certa iar el privea în jos și într-o parte, dar cu o căutătură în ochi
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
o goană nebună, se întorcea acasă, la Anuca. De fiecare dată Anuca îl certa iar el privea în jos și într-o parte, dar cu o căutătură în ochi altfel ca deobicei, parcă mai sălbatică. Chemarea aceea, care răsuna din adâncurile codrului, îl umplea de neliniști și de dorințe stranii... îl făcea să încerce o dulce, dar nedeslușită bucurie și să simtă pofte și impulsuri sălbatice, necunoscute până atunci, și de a face... nu-și dădea prea bine seama ce... Uneori
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
codru se dezvoltau tot mai mult. Era însă o dezvoltare tainică. Șiretenia lui nou născută, îi dădea și stăpânire de sine. Adulmeca cu ochii larg deschiși, noaptea scrutând întunericul, văzduhul, cu nările fremătânde, în vreme ce coama i se zburlea valuri-valuri... Dinspre adâncurile pădurii se auzea chemarea aceea, tot mai clar și mai precis ca niciodată, ca un urlet prelung, pe care o recunoscu înlăuntrul lui, în fibra genetică, pe care o mai auzise cândva, demult... nu știa când... poate dintotdeauna! Se avânta
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
poate, ca răpitorii să-i dea de urmă. Anton îl ridică în brațe, apucându-l pe sub pântece și, porni spre casă; în mers, micul căprior își întorcea botul înspre el, privindu-l cu ochii umezi, limpezi ca un cristal, până în adâncul irisului. Acum, că se afla la el în brațe, micul animal nu mai tremura, ci părea aproape recunoscător salvatorului său, că-l ținea atât de strâns, încât să poată simți căldura unui alt trup așa de aproape de al lui. Când
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Elanului, dealurile dimprejur... totul era străbătut de neguri groase. Pădurea, povârnișurile prăpăstioase... totul era acoperit de un nor gros de ceață. Pe fundul adânc al văii Elanului, râul susurându-și apele, tălmăcind parcă taina unei alte lumi... o lume din adâncuri milenare, pe când uriașii Elani hălăduiau pe aceste locuri. Un strat alb, gros, întinde punți peste depărtări. Iepuri speriați își croiesc pârtii de ieșire prin zăpezi și se depărtează țopăind greoi. Vieri sălbatici se pitesc în văgăuni strâmte împădurite, apoi aleargă
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
îi părea un soi de goană după atenție. Îl auzise pe tatăl lui Nieve vorbind despre politica de birou și toată mâncătoria din acest domeniu și pur și simplu nu concepea să facă parte dintr-o astfel de lume. În adâncul sufletului, nutrea dorința de a avea o fermă micuță undeva în Toscana și de a trăi din roadele pământului. Dar nu era decât un vis naiv. Ceva pentru un viitor îndepărtat, poate. Deocamdată era în Irlanda și își căuta ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
așa de rău, îl apără Darcey. — Dar n-ar fi California de un milion de ori mai grozavă? —Mie-mi sună al naibii de bine, spuse Aidan. — Nu știam că ești așa de înnebunit după State, zise Darcey. Credeam că ești în adâncul sufletului un împătimit al Galway-ului. —O, dar sunt, o asigură Aidan. Însă California trebuie să fie tare distractivă... Hollywood... Silicon Valley... —Silicoane, mai degrabă, observă Darcey și îl împunse între coaste. Poți s-o lași baltă de pe-acuma, Clarke
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
e. —El vrea să călătorească și să facă tot felul de chestii, zise Nieve. E neliniștit, are nevoie de experiențe noi. Și eu sunt, și eu am nevoie de experiențe. —Vai, Darce, știi prea bine că nu-i așa! În adâncul inimii tale, tu vrei să călătorești numai ca să-ți faci rebusul într-un peisaj nou. Cât despre carieră, nici că-ți pasă; n-ai nici un pic de ambiție. Poate că nu aveam. Dar cred că m-am schimbat mult. Nieve
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
din moment ce lucrurile mergeau minunat și așa. Nieve a fost de acord, însă cumva ar fi dorit să se mărite mai degrabă. Nu recunoștea fățiș că era pentru că relația lor îi distrusese prietenia cu persoana cea mai apropiată și că, în adâncul inimii, simțea că singurul lucru care le-ar fi validat faptele ar fi fost să se căsătorească. De fapt, nu voia să se gândească prea mult la aspectul ăsta, pentru că ei chiar îi părea rău pentru ceea ce se întâmplase; era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
am, spuse ea, deși habar n-avea, pentru că nu prea folosea laptopul și nu-și mai aducea aminte când îl încărcase ultima dată. —Am eu o rezervă, spuse el deschizându-și servieta. Încearcă. —Mulțumesc. Îi zâmbi primind bateria, dar în adâncul sufletului spera să nu funcționeze. Spera ca motivul să nu fie unul atât de stupid ca o baterie descărcată. Deschise din nou calculatorul. Și de data asta, când dădu click pe prezentarea ei în PowerPoint, fișierul se deschise. —Te-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
ar trebui să mă facă să mă simt prost din cauza asta. Cel puțin, nimeni din America, zâmbi el. — Da, dar noi suntem în California, îi aminti Nieve. Corr chicoti. — Poate că avem și noi marii noștri sentimentali, spuse, însă, în adâncul sufletului, suntem toți la fel. Banii contează. —Vezi, eu știu asta, zâmbi și ea. Și de-aia vreau să mă asigur că păstrez tot ce e al meu indiferent ce se va întâmpla în viitor. Vorbește cu cei de la Bartlett
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
seama imediat despre ce e vorba și ar ajuta-o. Formă numărul și auzi telefonul sunând. —Alo? —Bună, Anna! zise ea, însă mobilul se închise. Acum că telefonul se stinsese, părea de două ori mai întuneric. Darcey mai respiră o dată adânc și deschise din nou mobilul. Sună din nou, realizând că mâna îi tremura și mai tare. —Alo, Darcey? Telefonul se stinse din nou. Darcey aproape că urlă de frustrare. Și, în bezna liftului, simți că o încearcă o senzație de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
dar nici chiar un coșmar. Știa că era o nebunie să se ducă. Dar era și mai rău dacă nu se ducea. Și (recunoscu în sfârșit) ținea cu disperare să-l vadă pe Aidan. Să vadă cum era, pentru că, în adâncul sufletului, simțea că are niște socoteli de încheiat cu el. Voia să-l vadă și să descopere că nu-l mai iubea. Cu toate că o parte din ea era foarte, foarte înspăimântată ca nu cumva să nu fie așa. Se culcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
în ultimul timp. Darcey se gândi la Louis-Philippe, la Rocco, la Francisco și la Jose. Și la Jason White din Singapore. —M-am schimbat complet. — Doar pentru că ai fost nevoită, spuse Minette. Dar nu așa ești tu cu adevărat. În adâncul sufletului, îți dorești mereu... mai mult. În adâncul stomacului îmi doresc niște mâncare, spuse Darcey. E verde, maman. Mișcă-te. Sunt lihnită de foame. Minette pufni și porni mașina. Dar îi tot arunca priviri piezișe lui Darcey, care se uita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
la Rocco, la Francisco și la Jose. Și la Jason White din Singapore. —M-am schimbat complet. — Doar pentru că ai fost nevoită, spuse Minette. Dar nu așa ești tu cu adevărat. În adâncul sufletului, îți dorești mereu... mai mult. În adâncul stomacului îmi doresc niște mâncare, spuse Darcey. E verde, maman. Mișcă-te. Sunt lihnită de foame. Minette pufni și porni mașina. Dar îi tot arunca priviri piezișe lui Darcey, care se uita drept înainte, cu o expresie impasibilă întipărită pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]