6,508 matches
-
redingotă albă, și purtând un bicorn acoperit cu pânză cerată, călare pe un catâr și însoțit de ghidul Dorsaz, traversează cărările abrupte ale vârfului montan. Între 15 și 21 mai, trupele urcă munții și transportă tone de echipament, precum și tunurile adăpostite în trunchiuri goale de copaci pentru a fi cărate mai ușor. Artileria a fost întârziată de rezistența austriecilor de la fortul din Bard, dar restul armatei a ajuns la prima bătălie majoră de la Montebello. Napoleon a afirmat : Recucerirea Italiei de către Napoleon
Bonaparte traversând Marele Saint Bernard () [Corola-website/Science/327373_a_328702]
-
germani. Aeroportul Ockenburg a fost bombardat de forțele olandeze. Infanteria olandeză au luat mai apoi cu asalt aeroportul. Germanii au fost obligați să se retragă, iar câțiva dintre ei au luați prizonieri. O parte a germanilor în retragere s-a adăpostit în pădurea de lângă aeroport, reușind să reziste atacurilor olandezilor. Forțele olandeze au primit mai apoi ordinul să se îndrepte spre Loosduinen, iar germanii pornit spre Rotterdam. Olandezii, după ce au izolat Leiden și satul Wassenaar, au recucerit podul strategic de lângă Valkenburg
Bătălia pentru Haga () [Corola-website/Science/330631_a_331960]
-
citată de presa franceză și reamnintind că avizele sunt în prezent contestate în instanță. Virgil Vinersariu și Paul Iurea, activiști ecologiști de la asociația "Vama Verde" au acuzat jandarmii din Pungești de furt calificat. Potrivit acestora, din corturile în care se adăposteau, le-au fost sustrași 60 de saci cu alimente, îmbrăcăminte, aparatură electrică și chiar jucării pentru copii. Asociația Vama Verde a emis un comunicat la 5 decembrie 2013 care consemnează următoarele: "Cer o anchetă internă în cadrul jandarmilor care au dormit
Revolta de la Pungești () [Corola-website/Science/330634_a_331963]
-
de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 6.122 hectare. Situl reprezintă o zonă naturală aflată la o adâncime cuprinsă între 35 și 784 m, ce adăpostește structuri submarine formate din nisipuri și carbonați. Aria protejată încadrată în bioregiune pontică a apelor teritoriale ale Mării Negre, conservă un habitat natural de tip: "Structuri submarine create de scurgeri de gaze" și protejază specii importante de faună și ihtiofaună marină
Structuri marine metanogene - Sf. Gheorghe () [Corola-website/Science/330641_a_331970]
-
dar produsele lor erau mai puține și simplificate. La Lekcandi s-a descoperit un mormânt deosebit de bogat din secolul al XI-lea î.en., o construcție abisală, înconjurată de coloane de lemn și acoperita de "tumulus" de mari dimensiuni, care adăpostea resturi incinerate ale unui cuplu princiar, pentru care s-au sacrificat patru cai (calul era un bun prestigios). Herodot desemna casele nobile ale epocii arhaice ca 'tetrippotrophoi', cei care creșteau patru cai. Detaliile funerare amintesc de ritualul descris de Homer
Era quot;întunecatăquot; a Greciei () [Corola-website/Science/330636_a_331965]
-
vârfurile de peste 8.000 de metri ale lumii. În timpul vieții ei a atins cu succes următoarele vârfuri: La vârsta de 49 ani, în timp ce urca Kangchenjunga, Rutkiewicz a fost văzută ultima oară în viață de către alpinistul mexican Carlos Carsolio. Ea se adăpostea la o altitudine mare pe fața de nord-vest, în timpul încercării de ascensiune a ceea ce ar fi fost cel de-al noulea vârf mai mare de 8.000 metri. În acel moment Rutkiewicz a fost slăbită fizic și nu a fost
Wanda Rutkiewicz () [Corola-website/Science/330697_a_332026]
-
ecologice europene Natura 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 3.129 hectare. Situl include și aria protejată Tăul fără fund de la Băgău, rezervație naturală de interes peisagistic (ochiuri de apă, lacul și zona împrejmuitoare, turbării) ce adăpostește și protejează floră și faună de mlaștină. Acesta este străbătut de mai multe pâraie (Hârtopa, Băgău, Valea Dosului) tributare râului Mureș. Situl Băgău constituie o zonă naturală (pășuni, terenuri arabile cultivate, păduri de foioase) încadrată în bioregiunea continentală a Depresiunii
Băgău (sit SCI) () [Corola-website/Science/330814_a_332143]
-
integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 579 hectare. Aria protejată reprezintă o zonă depresionară (în regiunea bioegeografică continentală) în sudul "Dealurilor Moldovei" (pajiști stepice, mlaștini, turbării, terenuri arabile, tufărișuri) ce adăpostește și protejează o reptilă (endemică pentru țara noastră) din specia "Vipera ursinii ssp moldavica", cunoscută sub denumirea de viperă-de-stepă, specie aflată pe lista roșie a IUCN. În arealul sitului este semnalată și prezența unei insecte protejate la nivel european prin
Dealul lui Dumnezeu () [Corola-website/Science/330034_a_331363]
-
ace, coloane, văi, cascade, cheiuri), delimitat la nord de Depresiunea Brașovului, la est de valea Gârcinului Mic și râul Gârcin, la sud de râul Timișul Sec de Sus și "Platforma Predealului" și la vest de Valea Timișului Sec. Aria naturală adăpostește o gamă floristică diversă și asigură condiții de hrană și viețuire pentru o mare varietate de faună caracteristică Orientalilor. Masivul Piatra Mare prezintă o zonă montană cu o mare variație reliefală constituită pe roci sedimentare (ce aparțin geologic zonei cristalino-mezozoice
Piatra Mare (sit SCI) () [Corola-website/Science/330123_a_331452]
-
istoric în paragină. Casa a început să se degradeze: curtea este năpădită de buruieni, geamurile sunt sparte, plafonul a căzut pe mai mult de jumătate din suprafața construită, mobilierul vechi a fost pus pe foc de vagabonzii care s-au adăpostit aici. Reprezentanții Ministerului Culturii au încercat încă din 2001 să ia legătura cu proprietarii clădirii pentru a rezolva problema, dar aceștia nu s-au arătat interesați de soluțiile propuse. Ministerul Culturii i-a dat în judecată pe cei doi proprietari
Casa Miclescu () [Corola-website/Science/330140_a_331469]
-
, situată în partea de nord-vest a Olteniei, în Podișul Mehedinți, se adăpostește într-o depresiune mică, fiind înconjurată de dealurile Dochiciu, Dealul-Mare și Cornet, comunicând prin șoselele naționale cu Târgu Jiu, Motru, Strehaia, Drobeta Turnu Severin, precum și cu stațiunile Băile Herculane și Bala. Mănăstirea și-a început activitatea încă din anul 1703
Mănăstirea Baia de Aramă () [Corola-website/Science/330146_a_331475]
-
dovedește din partea meșterilor autohtoni o stăpânire deplină a metodelor tehnice și artistice și un deosebit simț al echilibrului și proporțiilor care fac posibilă treptat cutezanța inovatoare. Mănăstirea Baia de Aramă este situată în partea de nord-vest a Olteniei, în Podișul Mehedinți. Se adăpostește într-o depresiune mică, fiind înconjurată de dealurile Dochiciu, Dealul-Mare și Cornet, orașul comunicând prin șoselele naționale cu Târgu Jiu, Motru, Strehaia, Drobeta Turnu Severin, precum și cu stațiunile Băile Herculane și Bala. Râul Brebina străbate acest vechi târgușor mehedințean, în
Mănăstirea Baia de Aramă () [Corola-website/Science/330146_a_331475]
-
este o clădire clasată monument istoric care adăpostește în prezent Muzeul de Istorie Naturală din Iași și Societatea de Medici și Naturaliști. Clădirea a fost construită la sfârșitul secolului al XVIII-lea sau începutul secolului al XIX-lea, între anii 1801- 1811, pe locul unei case mai vechi
Casa Roset din Iași () [Corola-website/Science/330164_a_331493]
-
din inițiativa lui Grigore Cobălcescu și Anastasie Fătu, o mică grădină botanică în care Dimitrie Brândză, conservatorul Muzeului, plantează mai mulți arbori dintre care se mai păstrează astăzi doi stejari seculari declarați Monumente ale Naturii în 1973. În prezent, clădirea adăpostește la parter sediul Societății de Medici și Naturaliști, biblioteca medicală și redacția "Revistei Medico-Chirurgicale" iar la etaj Muzeul de Istorie Naturală.
Casa Roset din Iași () [Corola-website/Science/330164_a_331493]
-
se întinde pe o suprafață de 891 hectare. Situl reprezintă o suprafață (încadrată în regiunea biogeografică continentală și panonică a Câmpiei Crișurilor) în lunca Crișului Negru , arie protejată (râuri, mlaștini, turbării, lacuri, lunci aluviale, pajiști și păduri de foioase) ce adăpostește, conservă și protejază o comunitate importantă de scoici, cu indivizi din specia "Unio crassus" (scoică-mică-de-râu), specie cu risc ridicat de dispariție în sălbăticie (înclusă în lista roșie a IUCN)) și aflată la baza desemnării sitului. Alte specii faunistice (mamifere, amfibieni
Crișul Negru (sit SCI) () [Corola-website/Science/330205_a_331534]
-
Partidului Muncitoresc al Coreii de Nord. Există planuri că trupul lui Kim Jong-il, care a decedat în 2011, să fie expus alături de cel al tatălui său. Kumsusan este cel mai mare mausoleu dedicat unui lider comunist și singurul care să adăpostească rămășițele mai multor persoane. În fața palatului se află o piață mare cu o lungime de aproape 500 de metri. Vizitatorii străini pot accesa mausoleul doar în zilele de marți și duminica și trebuie să se afle într-un tur guvernamental
Palatul Soarelui Kumsusan () [Corola-website/Science/330194_a_331523]
-
de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natură 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 56 hectare. Aria protejată reprezintă o zonă împădurita (încadrată în bioregiune continentală) în "Dealurile Aiudului" (în lunca Mureșului) ce adăpostește exemplare arboricole de "Quercus pubescens" și desemnată în scopul conservării habitatelor de tip - "Vegetație forestiera panonica cu Quercus pubescens" și "Păduri de stejar cu carpen de tip Galio-Carpinetum". În arealul ariei protejate alături de stejar pufos ("Quercus pubescens") vegetează mai multe
Pădurea de stejar pufos de la Mirăslău () [Corola-website/Science/330237_a_331566]
-
parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 656 hectare. Situl reprezintă o zonă umedă (încadrată în bioregiune panonică a câmpiilor Banatului și Crișurilor; subdiviziuni geomorfologice ale Câmpiei de Vest) ce adăpostește vegetație arboricolă, mlaștini, turbării, terenuri arabile, pajiști și pășuni și protejează habitate de tip: "Zăvoaie de Populus alba și Salix alba" și "Râuri cu maluri nămoloase cu vegetație de Chenopodion rubri și Bidention". Situl a fost desemnat în scopul conservării
Lunca Inferioară a Crișului Repede () [Corola-website/Science/330256_a_331585]
-
polifolia"), stânjenel galben de baltă ("Iris pseudacorus"), mană de apă ("Glyceria maxima"), iarba broaștelor ("Hydrocharis morsus-ranae"), plutică ("Nymphoides peltata"), piciorul cocoșului ("Ranunculus repens"), cașul popii ("Malva vulgaris"), obsigă ("Bromus ramosus"), troscot ("Polygonum aviculare") sau piciorul caprei ("Aegopodium podagraria"). Aria naturală adăpostește și asigură condiții de viețuire mai multor specii faunistice (mamifere, amfibieni, pești, insecte) enumerate în anexa a II-a Directivei Consiliului Europei 92/43/CEE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră
Lunca Inferioară a Crișului Repede () [Corola-website/Science/330256_a_331585]
-
arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 384 hectare. Situl Diosig reprezintă o zonă (umedă) împădurită (încadrată în bioregiune panonică) ce adăpostește vegetație arboricolă, mlaștini, turbării, terenuri arabile, pajiști și pășuni și protejează habitate de tip: "Păduri ripariene mixte cu Quercus robur, Ulmus laevis, Fraxinus excelsior sau Fraxinus angustifolia, din lungul marilor râuri (Ulmenion minoris); Zăvoaie de Populus alba și Salix alba
Diosig (sit SCI) () [Corola-website/Science/330253_a_331582]
-
marca acest moment istoric, municipalitatea a hotărât ulterior amenajarea unei piețe care a fost numită în 1881 Piața Unirii. Primul proprietar menționat al acestei clădiri este Petrea Bacalu, bogat proprietar cu vederi unioniste, care stăpânea un grup de clădiri ce adăposteau un hotel ce avea la parter „patru dughene de cărămidă cu temelii de piatră”, era înconjurat cu cerdac de lemn și acoperit cu „tablă de fier” și avea o curte interioară în care se intra printr-o boltă largă și
Hanul lui Petrea Bacalu () [Corola-website/Science/330303_a_331632]
-
l-a determinat pe Pastia să schimbe destinația acesteia, transformând-o într-un hotel a cărui construcție a fost terminată în 1882 și care a fost numit Hotelul Traian. Cu toată concurența de peste drum, hotelul România a continuat să funcționeze adăpostindu-l în 1884, într-o mică odaie situată în podul șurii, pe Mihai Eminescu. Sejurul la acest hotel nu a fost fast pentru poet căci în noiembrie, așa cum relata mai târziu profesorul A.C. Cuza: Incendiul care, în noaptea dintre 17-18
Hanul lui Petrea Bacalu () [Corola-website/Science/330303_a_331632]
-
azi ca Biblioteca Centrală Universitară „Mihai Eminescu” din Iași, este o clădire monumentală din Iași situată în Piața Mihai Eminescu, pe bulevardul Carol I colț cu strada Păcurari. Clădirea a fost construită în stil neoclasic între anii 1930-1934 pentru a adăposti sediul Fundațiunii Universitare „Regele Ferdinand I” și biblioteca acesteia. După al Doilea Război Mondial clădirea a fost naționalizată, în ea mutându-se Biblioteca Universității. Prin reunirea fondurilor celor două biblioteci a fost creată Biblioteca Centrală Universitară „Mihai Eminescu”. Clădirea ridicată
Palatul Fundațiunii Universitare „Regele Ferdinand I” () [Corola-website/Science/330312_a_331641]
-
decis printr-o lege aprobată de Adunarea Deputaților și Senatul României în ședințele din 29 octombrie, și, respectiv, 19 noiembrie 1925. Pentru realizarea scopurile pe care și le propunea Fundația, două structuri subalterne au fost create în Iași: Pentru a adăposti sediul Fundației Universitare a fost decisă construirea unei clădiri monumentale într-o zonă centrală a Iașului. În 1928 Fundația a decis cumpărarea unui teren viran situat pe strada Carol colț cu strada Păcurari, teren a cărui suprafață a fost extinsă
Palatul Fundațiunii Universitare „Regele Ferdinand I” () [Corola-website/Science/330312_a_331641]
-
ecologice europene Natura 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 9.919 hectare. Situl reprezintă o zonă umedă (încadrată în două bioregiuni, continentală și panonică) de luncă (mlaștini, turbării, pajiști, fânețe, terenuri arabile, păduri de foioase) ce adăpostește floră și faună diversă și conservă habitate naturale de tip: "Râuri cu maluri nămoloase cu vegetație de Chenopodion rubri și Bidention, Cursuri de apă din zonele de câmpie, până la cele montane, cu vegetație din Ranunculion fluitantis și Callitricho-Batrachion, Pajiști de
Lunca Timișului () [Corola-website/Science/330314_a_331643]