6,860 matches
-
și pînă la cucerirea unei medalii olimpice se Întinde un registru foarte larg și divers de bucurii. Poetul de pildă, cu osebire poetul tînăr, situează mai presus de orice gloria, care și ea la rîndul ei cunoaște numeroase stadii, de la admirația colegului pînă la o critică elogioasă semnată de N.M., singurul critic autorizat de a elibera certificate de talent incontestabil. Dacă talentul este considerat de onorata instanță omologabil critic, atunci va fi automat validat de toate celelalte organisme de consacrare, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Rezultatul a fost amețitor. Publicul, căruia fanaticii isterici nu i-au impus încă în mod tiranic credința în frumusețea acestor lucrări și care nu se afla încă sub imperiul modei inventate de către snobi ai esteticii, ce constatau a vedea în admirația în aceste lucrări o marcă de distincție și de afiliere la un cerc strâns și exclusiv de patricieni ai gustului, publicul deci prevea aceste opere fără a fi prevenit și le-au găsit de-a dreptul de neînțeles și grotești
ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
eventual intervine “subtil” prin călcarea cu picioarele pline de noroi sau de alte mizerii a suportului proaspăt “pictat” și pe care “capodoperă” a executat-o în urma consumului unor substanțe psihoactive ”inspiratoare”, ci faptul că în unele cazuri lucrarea respectivă captează admirația unui public larg care ori este plictisit de existență ori este caracterizat de un grad acut de snobism sau care nu are altceva pus la dispoziție de admirat. Pseudoarta însă nu se limitează doar la artele plastice sau la literatură
ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
alunecau prin arbori, Își Împlântau colții veninoși În păsări și mamifere; dacă nu erau chiar ele secționate brusc de ciocul vreunei păsări de pradă. Vocea teatrală și stupidă a lui Claude Darget comenta aceste imagini atroce cu o expresie de admirație ce nu se justifica prin nimic. Michel fremăta de indignare și simțea cum se formează În el o convingere de neclintit: luată În ansamblu, natura sălbatică nu e decât o mizerie respingătoare; luată În ansamblu, natura sălbatică justifica o nimicire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Poésies II) Indivizii pe care Bruno Îi cunoscuse de-a lungul vieții sale erau, În cea mai mare parte, mânați exclusiv de căutarea plăcerii - desigur, dacă În noțiunea de plăcere includem recompensele de ordin narcisist, strâns legate de prețuirea sau admirația celorlalți. Apăreau astfel diferite strategii, numite vieți umane. De la această regulă, trebuia totuși să facă o excepție - cazul fratelui său vitreg; Însuși termenul de plăcere părea greu să-i poată fi asociat; dar, la drept vorbind, era Michel mânat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
și de altfel Împărtășea Întru totul valorile mediului său. Odată, În timpul unei discuții, mi-a spus: „Ceea ce dă valoarea unei religii este calitatea moralei pe care acea religie ne permite s-o fondăm.” Am rămas mut de uimire și de admirație. N-am știut niciodată dacă ajunsese singur la această concluzie sau dacă o găsise Într-o carte; În orice caz, fraza asta m-a impresionat enorm. Sunt patruzeci și cinci de ani de când mă tot gândesc la ea; astăzi, cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
par miraculoase, să depășească dificultatea calculelor de stabilitate energetică la macromoleculele Întâlnite În biologie. Fără a accepta neapărat toate afirmațiile lui Hubczejak, trebuie să recunoaștem că, de-a lungul veacurilor, Book of Kells le-a inspirat mereu comentatorilor elanuri de admirație aproape extatice. Putem, de pildă, să cităm descrierea pe care i-o face Giraldus Cambrensis În 1185: „Această carte conține concordanța celor patru Evanghelii după textul Sfântului Ieronim, cu numeroase pagini și aproape tot atâtea desene, toate În culori admirabile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
indivizi pe suprafața planetei - 10 miliarde de neuroni În creierul uman”, campania pentru un guvern mondial bazat pe un „nou legământ”, sau sloganul cvasi-publicitar: „VIITORUL VA FI FEMININ”. A făcut-o cu o abilitate care În general i-a adus admirația comentatorilor, evitând cu grijă orice derapaj irațional sau sectar, ba din contră, știind să-și asigure un sprijin puternic În sânul comunității științifice. Un anume cinism tradițional din studiul istoriei umane tinde În general să prezinte „abilitatea” ca pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
și sper că în viitor să pot să îmi satisfac aceste dorințe. În prezent sunt doar un copil care trebuie să-și desăvârșească educația, pentru că mai târziu să devină un adult, la care cei din jur să se uite cu admirație și respect. A scrie autoportretul este o adevarată provocare pentru mine. Oare ceea ce văd eu în oglindă și ceea ce gândesc despre mine este totuna cu ceea ce văd sau cred și ceilalți? Să încerc să scriu în continuare părerea mea despre
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
care aerul de după ploaie scânteia ca soarele. În uniformele lor verzi, brazii păreau niște uriași. Flori multicolore împodobeau poienița cu iarbă verde ca smaraldul, iar cântecul mierlei și al privighetorii se auzea pretutindeni și te fermeca. După o vreme de admirație, un sunet prelung se auzi de nicăieri. Am luat-o la fugă prin pădurea stranie, până ce am ajuns în vârful unui munte, pe stâncării. Acolo, o pasăre cu pene ca spuma laptelui, de o frumusețe neimaginată a venit din depărtare
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
acest scop decît pumnii lui de repetent. Dacă mintea băiatului se dovedea greoaie, la șotii era iute. Venise odată cu două aripi de curcan prinse la căciulă. În dorința de a-i zmulge de pe cap podoaba, toți colegii îl ghionteau cu admirație. Uneori maică-sa îl aducea la școală bătut măr. Sătul de batjocură, Gheorghe nu dorea să mai facă studii academice. Am întrebat-o pentru ce-l bătea așa de crunt căci, evident, cu pedeapsa nu îmbogățea mintea băiatului. Judecînd după
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
privind cu sfială la târfa italianului. Dar țâțoasa nu-mi Întoarce privirile. Poate că asta m-ar fi ajutat să mă excit. Fiindcă adevărul e că nu eram. Și tare mi-aș fi dorit să fiu. Să ies adică din admirația pur teoretică pentru decolteul (blondei, dacă țin bine minte). Să Înceapă să mă strângă pantalonii, să fiu stingherit din pricina asta. Ca pe vremea când, adolescent și Întins la soare pe marginea bazinului municipal, mă Întorceam pe burtă ca să ascund umflătura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
iubitelor lui adună laolaltă femei nu prea rasate, de un soi pe care Leac Îl descrie prin cuvintele cadre medii. Descrierea are umor, de vreme ce femeile ocupă de fapt treptele de jos ale scării sociale: casiere, langoșerese, frizerițe. Oricum, aveam toată admirația pentru harul lui Leac de a seduce asemenea femei. Oare ce le spunea? El, care mai toată ziua era cu o carte În mână. Și niciodată nu vorbea de ele cu dispreț. Le iubea, atât cât puteau fi ele iubite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
să te lansezi cu astfel de produse, așteptând un răspuns ambalat aidoma. Ca atunci când, solicitând o reacție, pui În plicul scrisorii trimise un alt plic, eventual gata timbrat. Ești grijuliu și reverent trimițând acel plic gol, fiindcă trebuie măcar să mimezi admirația față de destinatar. Scrii o carte, eventual de poezie, i-o trimiți lui Alex. Ștefănescu, fiindcă pe vremuri era cunoscut ca cel mai harnic consumator de contemporani. Ce contează că n-a mai scris nimic consistent de ani de zile, c-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
mine, Îi simțeam sânii. Eu mă simțeam din ce În ce mai În largul meu, copleșit de o erecție fundamentală, cum scrisese Cătă Într-un poem din tinerețe. Mă gândeam la Cătă, mda, asta ar fi fost o problemă. Eram Însă prea căzut În admirația propriilor dimensiuni, lesne de ghicit prin pantalonii scurți pe care, foarte neprotocolar, Îi purtasem Întreaga seară. Mă Împiedicam de propria sulă, asta mă făcea să nu-mi iau În seamă gândul care aluneca la Cătă, la Cristina, la ficțiune. Eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
spunem Diafana. Femeie fatală, băgase deja un bărbat În mormânt alcool și diazepam, cam feminin suicidul, dar good for him!, bine că n-a supraviețuit, adică. Iar eu Îi mărturiseam lui Alexi toate astea și Încă multe altele. Selecții din admirațiile mele de impotent, cu un number one across the nation: Cristina. În vreme ce Viviana, fără să Înțeleagă nimic din vorbele-mi de rușine, căuta să scape de buluceala negrului, Înghesuindu-mă pe mine. Sau cel puțin așa Îmi plăcea mie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Cristina. Oare ce-mi venise, de unde până unde să m-apuc eu de confesiuni? Și, hai, faptul că-i vorbisem de Cristina era cât de cât de Înțeles. Dar de ce și despre Diafana? Clar simptom de impotență, mărturisirea asta a admirației! Nu-mi venea să cred! Ce fusesem În stare să fac! M-am ambalat atât de jalnic, chiar Înainte de a priza cocaina. Mi-era și ciudă că nu mi-am folosit avântul narcotic ca să-l snopesc În bătaie pe Alexi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
În oraș sau altă comedie? (se Întoarce iarăși, arătînd spre clientul cel Înalt cu o expresie de sinceră uimire) Ia te uită la ăsta! (Încîntat de succesul repurtat, se Întoarce la grupul de prieteni care l-au privit zîmbind cu admirație și continuă să-i delecteze aruncînd spre clientul cel Înalt priviri uimite, dînd din cap cu un aer de nedumerire, și spunînd cu glas neîncrezător) Doamne! Ia te uită la ăsta! Și acum Leo, dînd din cap În semn de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
continuă să-i delecteze aruncînd spre clientul cel Înalt priviri uimite, dînd din cap cu un aer de nedumerire, și spunînd cu glas neîncrezător) Doamne! Ia te uită la ăsta! Și acum Leo, dînd din cap În semn de tăcută admirație față de istețimea clientului său, se apropie de oaspetele cel Înalt, amuzîndu-se Încă de cele petrecute, se apleacă peste tejghea și șoptește convingător: — Ăsta-i domn’ Grogan. (Parcă cerîndu-și scuze.) A băut cam mult, așa că nu lua În seamă ce zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
ne propui ceva mai bun decît o biată pricină chioară. Drept răspuns se stîrnește un hohot de rîs imens, marcat pe ici, pe colo de plesnetul palmelor peste coapse și pe genunchi și chicote ascuțite. — Măi, al dracului...! exclamă cu admirație un ascultător cînd izbutește să-și tragă sufletul. Cred că o să se potolească un timp! Povestea despre „catîrul sănătos și pricina chioară“ a avut Într-adevăr mare succes, căci oamenii sînt mari amatori de astfel de snoave și expresii care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
și fac un salt până la geamul secretariatului. Mâna mi se încleștează de pervaz. Picioarele mi se bălăngăne în aer, apoi reușesc să le aduc înapoi pe cornișă. Curtea urlă: bravo, spidermanee! Pe coridor lumea e extaziată. Primesc un semn de admirație: țoc-țoc! pe ambii obraji, de la profesoara de informatică, stăpâna viselor liceene. Președintele de comisie are acces la înghețata de vanilie. Elevii sunt introduși la examen în ordine alfabetică. Oriunde te uiți sunt dispuse strategic platouri cu bunătăți și sticle de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
moment cumpătul, îl ruga să reformuleze întrebarea în concepte clare, precise. Traiectoria aeriană a mâinilor sale îi sprijinea elocința la modul firesc, fără nicio crispare. Toate gesturile lui respirau eleganța sorbonardă, pe care noi o priveam pentru prima oară cu admirație și ciudă. Mai mult decât explicațiile sale, impresiona limbajul non-verbal perfecționat până la detaliu. În prima bancă stătea nădușit, cu capul în pumn Mircea Ponta, epistemologul român cel mai în vogă la data respectivă. Chipul lui exprima indiferență și sastiseală academică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
la baie. Înainte de asta îmi făceam programul de gimnastică în fața oglinzii: stăteam în mâini și ridicam picioarele deasupra capului, bineînțeles susținând călcâiul cu podul palmei. Sabina mă admira din vârful patului: mă Piti, da’ tu ești chiar ești bun! Când admirația ei ajungea la apogeu, mă întorceam în pat și o penetram ușor. Orgasmul venea imediat: i se înroșeau obrajii, gâfâia și scotea un fel de chițăit. Întotdeauna o protejam ejaculându-i pe burtă, deși îi plăcea să ia anticoncepționale pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
fotograful din fața poștei. Lângă el se învârteau plictisiți în lanț un pui de urs și altul de leu. Erau hazlii și sălbatici. Mersul lor trăda perfecțiunea, privirea le era fixă și feroce -noi, cei din jur, care îi priveam cu admirație și sadism, ne simțeam umiliți. Mai puțin Sabina: ea nu reuși să se concentreze mult asupra lor. Nerăbdătoare, o luă înainte și se pierdu pe sub copacii din parcul care înconjura Cazinoul. Ca s-o smulg din gânduri, am întrebat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
mama mea. Ce zici, Popescu?“) Eu respect propozițiile esențiale privitoare la cinstea istoricului și la loialitatea lui față de fapte și documente. N-am uitat principiile sănătoase pe care m-ați pus să le Învăț pe dinafară. Știu că indignarea sau admirația pot să apară În orice descriere de fapte istorice, dar că ele nu trebuie niciodată să țină loc de explicație, dar... dacă totuși facem loc indignării și admirației, de ce am ezita să facem loc și ironiei, burlescului, tuturor celorlalte sentimente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]