6,737 matches
-
care-și luaseră tălpășița. Raidurile noastre printre tot felul de pierde-vară suspicioși ne-au mai adus încă vreo șase arestări, toate pentru deținere ilegală de droguri. Urmam ordinele directe ale lui Ellis Loew și mai prindeam câte un fir de pe afișele cu infracțiuni și din bârfele care circulau prin seccție, totul fiind filtrat de instinctul lui Lee. Metodele lui erau uneori prudente și indirecte, iar alteori brutale, dar era întotdeauna blând cu copiii și când recurgea la violență pentru a stoarce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
distanță pe vârcolac. Un babalâc sclerozat, în șort și tricou și cu guler preoțesc, mă asigură că fata moartă a fost sacrificată întru Domnul, fiindcă Leimert Park votase cu democrații la alegerile din ’46. Un băiețel mi-a arătat un afiș cu Lon Chaney jr. în rolul Omului lup și mi-a spus că terenul viran de la intersecția lui 39th cu Norton era rampa de lansare a rachetei lui, iar un iubitor al boxului mă recunoscu din meciul cu Blanchard și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
stradă laterală aglomerată și țâșni în trafic. Mașinile virară cu scrâșnet de frâne, încercând s-o evite. Ea se uită înapoi peste umăr. Am fentat un camion cu bere și un motociclist, care erau cât pe ce să mă facă afiș, am tras aer în piept și am accelerat. Fata se împiedică de bordura de vizavi, poșeta îi zbură cât colo, iar eu am făcut un ultim salt și-am prins-o. Se ridică de pe trotuar și începu să mă scuipe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
ai avut de suferit. Îmi pare rău. M-am uitat la Loew și la Fritz Vogel, care stătea lângă el. Această „mică ședință“ avea loc în camera de zi a lui Fritzie, la două zile după ce Dulange ținuse capul de afiș în ziare, iar eu fusesem etichetat drept nici mai mult, nici mai puțin, decât un polițist exagerat de zelos, care aleargă după cai verzi pe pereți. Ce doriți, domnule Loew? Fritzie râse. — Spune-mi Ellis, zise Loew. Întrunirea de taină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
lampă de podea. M-am îndreptat către ea, am aprins-o și am luminat o cameră de zi ordonată. Am văzut o sofa curățică, cu fotolii asortate, cumpărate de la solduri, o imitație de șemineu, iar pe pereți, lipite cu scotch, afișe cu actrițe îmbrăcate sumar - Rita Hayworth, Betty Grable și Ann Sheridan. Măsuța de cafea era acoperită cu ceea ce părea a fi un steag japonez autentic, captură de război. Telefonul stătea pe podea, lângă sofa, iar alături era o agendă telefonică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
chiloților tanga. Muzica de marimba de la tonomate și fluierăturile publicului umpleau maghernița de o hărmălaie asurzitoare. M-am ridicat pe vârfuri, uitându-mă după cineva care să pară a fi patronul bombei. În spate am văzut un perete acoperit cu afișe de box. M-a atras ca un magnet și mi-am croit cu greu drum printre dansatoarele din schimbul următor, care unduiau spre bar, ca să ajung la el. Și iată-mă într-o companie aleasă de semigrei, înghesuit între Gus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Gus Lesnevich și Billy Conn. Și iată-l și pe Lee alături de Joe Louis, cu care ar fi putut lupta dacă ar fi mușcat momeala lui Benny Siegel. Bleichert și Blanchard. Două speranțe albe spulberate. M-am uitat fix la afișe multă vreme, până când zarva din jurul meu a încetat și am evadat din cocioaba capitonată înapoi în timp, în anii ’40 și ’41, când câștigam meci după meci și eram combinat cu admiratoare care semănau cu Betty Short, iar Lee obținea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
atunci, și acolo, cu ea. 1948 lăsă locul lui 1949. Am transformat garajul în sală de antrenament cu pară de box, sac de antrenament, corzi și haltere. Am revenit la forma fizică de altădată și am decorat pereții garajului cu afișe ale tânărului Bucky Bleichert din perioada ’40-’41. Propria imagine întrezărită prin ochii împăienjeniți de sudoare m-a adus mai aproape de ea și m-am apucat să răscolesc anticariatele, în căutare de suplimente duminicale și reviste cu știri. Am găsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
coborât geamul, să văd dacă duhoarea de turnătorie se mai risipise. Nici gând. Iar parbrizul era deja acoperit cu o peliculă de funingine unsuroasă. Am găsit Majesticul câteva străzi mai încolo. Era o clădire din cărămidă roșie à la Medford. Afișul de pe cinematograf făcea reclamă la Criss Cross, cu Burt Lancaster, și la Duel sub soare - „distribuție de cinci stele“. Casa de bilete era pustie, așa că am intrat direct în cinematograf și m-am îndreptat spre bufet. Individul din spatele tejghelei m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
ei alegem viitorii specialiști. Dar să mergem mai departe. Episodul 43 Cosmic School (II) Coborâră din turn și-o luară pe una dintre aleile principale ale vastului așezământ școlar, frumos străjuită de o parte și de alta cu panouri și afișe cu maxime, îndemnuri, apeluri, memento mori-uri etc. Roboții noștri citiră câteva în treacăt: „Nu uitați: 4 273 ori 391 fac 3 211 963!”, „Feriți raza de acțiune a macaralei!”’, „Un pas mic pentru om e un pas înainte pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
așezase circul uriașul său cort și mă zgâiam printr-o spărtură, așteptând să fie scoși leii și tigrii la plimbare. Călcându-mi peste mândrie, m-am rugat de câteva ori să mă ducă într-o seară la spectacolul anunțat cu afișe mari. Tata m-a privit de fiecare dată de sus: „Eu la circ? Ce să caut eu la circ?” Și apăsa pe „eu” pentru a sublinia ce incompatibilitate profundă exista între persoana lui și circul pe care-l detesta din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Agățat de ea, putea să tragă cu ochiul, peste umărul meu, la lucruri pe care n-ar fi îndrăznit, singur, să le privească. Asta ne-a apropiat și mai mult. 11 În spatele biroului la care lucra Moașa se afla un afiș ironic: „Orice izbândă e suspectă”. Dar prima care ar fi trebuit să figureze pe lista suspecților era ea însăși, căci dintre toți era singura care avea o poziție prosperă. Se vorbea că știa să-și folosească farmecele ca să-și netezească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
inteligent - Cassell, nu-i așa? Îți amintești când au scos Minele regelui Solomon? — Din fericire, În momentul acela eram În străinătate. — Era prima lui carte, desigur - era complet necunoscut. Cu o noapte Înainte, oamenii lui Cassell au pavoazat Londra cu afișe: MINELE REGELUI SOLOMON - CEA MAI UIMITOARE CARTE SCRISĂ VREODATĂ. Oamenii s-au trezit a doua zi dimineață și au văzut pretutindeni afișele astea, În timp ce se duceau la lucru. Bineînțeles că au fost curioși să afle mai multe. A mers ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
prima lui carte, desigur - era complet necunoscut. Cu o noapte Înainte, oamenii lui Cassell au pavoazat Londra cu afișe: MINELE REGELUI SOLOMON - CEA MAI UIMITOARE CARTE SCRISĂ VREODATĂ. Oamenii s-au trezit a doua zi dimineață și au văzut pretutindeni afișele astea, În timp ce se duceau la lucru. Bineînțeles că au fost curioși să afle mai multe. A mers ca pe roate. În cazul meu nu cred că ar merge, spuse Henry James. Și, oricum, detest ideea de a vinde cărți ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
am gândit că ar putea fi invers. În sinea lui, Încercase să sugereze că piesa era o lucrare complet nouă, dându-i un alt titlu, dar primi verdictul celuilalt. — Excelent, zise Compton. Americanul, de Henry James. Are să dea bine pe afișe. — Asta Înseamnă că... să Înțeleg... că sigur aveți să... (Henry abia dacă avea curaj să Încheie Întrebarea, de teama unui răspuns negativ sau ambiguu) să o puneți În scenă? șopti el În cele din urmă. — Bineînțeles. Nu am fost suficient
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
se spunea că aduce ghinion ca mirele să Își vadă mireasa În rochia albă Înainte ca ea să pătrundă pe ușa bisericii, ar fi fost și pentru el un semn rău să dea ochii cu Teatrul St James, Împodobit cu afișe și pancarte pentru premiera la Guy Domville, Înainte de a sosi În seara aceea, la ora hotărâtă; În consecință, ocolise cu grijă vecinătatea lui King Street În cursul plimbării de dimineață. Nu trăise aceeași inhibiție la Southport, când se jucase pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
la adresa autorului principalului divertisment al serii. — ’Enery Jimes... cine-i ăsta? — Habar n-am, n-am auzit În viața mea de el. — Da’ Guy Domville cine-i? — Tre’ să fie erou’ principal, fi’ncă Alick joacă rolu’ - așa zice pă afiș. — Bravo lu’ Alick! Doi cântăreți ambulanți, În paltoane zdrențăroase, unul cântând la o vioară prăpădită, celălalt din gură și Întinzând șapca pentru a aduna monedele, trecură pe lângă coadă. Cel cu șapca interpreta cu glas tare, răgușit, o melodie dintr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
care Îi dăduse fiori prin legătura ei dureroasă cu realitatea: „Nu e suficient să câștigi, trebuie ca și ceilalți să piardă“. Îi era, evident, sortit să adauge acest ingredient suplimentar triumfului lui Oscar. Apoi Însă, spre sfârșitul lui februarie, când afișele care anunțau că NU MAI SÎNT BILETE Începuseră să apară seară de seară În fața Teatrului St James, succesul fu umbrit de scandal și nu mai trecu mult și norocul lui Wilde intră Într-un declin ireversibil. Marchizul de Queensberry, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
anatemele estetice ale lui Wilde și puțini fură cei dispuși să Îi mai ia apărarea acum, sau să se lase văzuți ca susținători ai operei lui. Wyndham suspendă Soțul ideal la mijlocul lui aprilie, În timp ce Alexander scotea numele lui Wilde de pe afișele și reclamele la Importanța de a fi onest, Într-o Încercare disperată de a menține piesa. Procesul lui Wilde Începu pe 26 aprilie. După câteva zile În care fură administrate probe distrugătoare și nemăsurat de sordide, juriul nu reuși să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
juriul nu reuși să ajungă la o Înțelegere comună și se ceru rejudecarea; indiferent Însă de care avea să fie rezultatul celui de al doilea proces, Wilde era definitiv căzut În dizgrație. Alexander scoase Importanța de a fi onest de pe afiș la data de 10 mai. La sfârșitul lunii, Wilde fu judecat din nou, găsit vinovat și condamnat la doi ani de muncă silnică. Părea improbabil ca așa-zisa lui capodoperă să se mai joace vreodată. Henry nu se alese cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
care Îi scriseseră, cu sensibilitatea și tactul care Îl caracterizau, după premiera la Guy Domville, deplângând purtarea galeriei și exprimându-și admirația pentru piesă, și Îi scrise din nou, exprimându-și sprijinul și simpatia, când aceasta fu scoasă prematur de pe afiș. Henry răspunse cu căldură la ambele scrisori, după care schimbară câteva cuvinte la un vernisaj privat, Înghesuit și zgomotos, care se ținu la Grosvenor Gallery În februarie, dar abia la Începutul lui martie Își ținu „legământul de Îndreptare“, deplasându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
nu avea nici un efect asupra cererii de bilete de la Lyceum. — S-ar putea să Îți solicit ajutorul În acest domeniu, Kiki, spuse Henry. — Numai să-mi spui când. Dar nu e nevoie să te grăbești, Tree zice că va ține afișul un an, spuse Du Maurier cu aerul de oboseală mirată care Îi devenise de-acum obișnuit. Boom-ul lui Trilby nu părea să aibă un sfârșit previzibil. Până și familia regală Îi căzuse pradă: premiera se bucurase de cinstea prezenței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
intitulată the High Bid, dar, după ce a testat-o la Edinburgh, a decis să pună În scenă, la Londra, textul lui Jerome K. Jerome, The Passing of the Third Floor Back. Acesta a fost un succes senzațional, care a ținut afișul timp de trei ani, În timp ce the High Bid s-a jucat doar de cinci ori, la matineu. Alte două piese comandate cam În aceeași perioadă nu au ajuns nici măcar până În acest stadiu. Povara cumulată a tuturor acestor dezamăgiri s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
de muscă, de-au ce-au stors, ca pe-o cârpă, orice român mai înalt de un metru douăzeci, explodează și cîte-o piesă de teatru de Caragiale, Racine sau Goldoni, jucată de maimuțe și câini. O pală de vânt și afișele senzaționaliste se dezlipesc la ambele colțuri de sus, se înfășoară în jurul propriei lor țâfne și pică. Atelierele de ceramică "Frofrony" își mai vând marfa în două-trei magazine excentrice, de peste hotare, și astfel plutesc. Curând însă iau apă. Într-un cadru
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
mobilier cu anatomii și elongații elucubrante, articole salvate din presa timpului, poezii și cămăși, pistoalele de duel, trofeele de vânătoare și pieptarul de scrimă, fotografii din albume, halatul, teancuri din, probabil, bogata corespondență, semnătura, fotografiată, mărită și expusă precum un afiș, actele, pantalonii, fileul cu ajutorul căruia își întreținea, în cursul nopții, desenul fioros al mustății, sigiliul personal, seturi desperecheate de volume și, din nou, mobilier știrbit de birou, o vâslă, o canoe pitică, camere de biciclete uzate și Pinky se așteptă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]