6,798 matches
-
să țăcănească mărunt-mărunt, ca și cum ar fi prins purici și ia-r fi strivit în maxilarele lui redutabile. Apoi această stare epileptică încetă brusc. A auzit o voce, apoi niște pași grăbiți străbătând ograda. Voia să trăiască: ce era de făcut. Se agăța de ultima șansă, de ultima nădejde. Unde? Cum? A urmat, șontăcăind dureros, zgomotul pașilor care se îndreptau spre "grupul sanitar". Privata bunicilor era construită, cum sunt majoritatea celor de la țară: patru pereți din scândură, dintre care cel din față era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
atelier și să vedem ce icoană vom alege noi pentru mămica ta. Hai cu mine! Așaaaaa! Am străbătut un hol, apoi am intrat într-o cameră spațioasă, înțesată de tablouri pictate, de toate dimensiunile și de toate culorile. Unele erau agățate pe pereți, dar cele mai multe, deja înrămate, stăteau așezate unele lângă altele într-o succesiune respectând ordinea descrescătoare a dimensiunilor. În fața noastră se afla un geam mare, dublu, prin care lumina pătrundea nestingherită în vastul atelier. De o parte și de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
frați: Mircea și Lică aveau capetele spre interiorul bordeiului, iar eu cu Sandu aveam capetele spre ieșire. Prin urmare, dormeam picioare la picioare. Dincolo, la fel, mama, cu Bebi și Țuki. Intervalul era liber pentru circulație. La intrare a fost agățată o țolică pe post de ușă. Construcția bordeiului a durat mai mult timp și ne-a solicitat un volum de muncă mai mare, mai multă pricepere și o anumită experiență, pe care noi nu o aveam. Mircea era singurul dintre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
reale. Bombardarea Craiovei îi duce pe membrii familiei la Romanești, lângă râul Amaradia, unde copiii asistă la o apocaliptică ieșire a acestuia din matcă. Iată descrierea catastrofei prin ochii copilului care era atunci autorul: "O pisică înnebunită de groază se agățase, deznădăjduită, de capătul unui hambar și acum executa, împreună cu întreaga schelărie de lemn, dansul macabru al valurilor dezlănțuite. Pluteau într-un iureș amețitor care cu boi înjugați ce se aflaseră în drumul șuvoiului dezlănțuit, stâne de oi cu tot cu țarcuri, cabane
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
să țăcănească mărunt-mărunt, ca și cum ar fi prins purici și i-ar fi strivit în maxilarele redutabile. Apoi această stare epileptică încetă brusc. A auzit o voce, apoi niște pași grăbiți străbătând ograda. Voia să trăiască: ce era de făcut? Se agăța de ultima șansă, de ultima nădejde. Unde? Cum? A urmat, șontăcăind dureros, zgomotul pașilor care se îndreptau spre grupul sanitar. Privata bunicilor era construită, cum sunt majoritatea celor de la țară: patru pereți din scândură, dintre care cel din față era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
aducă aminte că lor le aparține copyrightul volumului meu omonim... A.B.La ce lucrați în prezent? La volumul doi al insolitei cărți de proză intitulată Întâmplări imaginare pe străzile Bucureștiului. Carte ce reia alfabetic anuarul străzilor bucureștene și le agață fiecăreia câte-o întâmplare. Primul volum are vreo șapte ori opt sute de astfel de mici ori medii povestiri ciudate, absurde, pline de blândețe ori de cruzime și, în orice caz, de-un umanism debordant. Este o carte scrisă pe nerăsuflate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Bănulescu, Angela Marinescu sunt scriitori care au însemnat și înseamnă ceva pentru mine în această viață. Ei și alții, pe care sunt sigur că i-am uitat și care mă vor ierta pentru asta, sunt niște repere de care mă agăț în aventură mea pe drumul scrisului. Cum să spun? Cunosc lumea literară cât de cât și îi prețuiesc pe scriitori pentru că știu bine cât de grea e munca scrisului și cât de prost plătită este ea în general în epoca
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
subsecretar de stat la Ministerul Sănătății în cadrul guvernului Ion Gigurtu (iulie-septembrie 1940). La Canal a fost supus torturilor fizice și morale, după cum au povestit mai mulți martori. Unii dintre studenții agresori de la brigada 13 l-au șicanat permanent. Odată au agățat o funie într-un loc pe unde trecea Simionescu, care s-a făcut inițial că nu o vede; au pornit de aici reproșurile: Ce, te faci că nu vezi funia, banditule? Este pentru tine, porcule. Nu meriți altceva, după nenorocirile
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
fost ținut o perioadă într-o cameră cu alți trei deținuți în stare proastă, însă după ce și-a revenit a fost din nou chinuit la camera 98, unde Livinschi și Pușcașu l-au fixat pe niște scânduri și l-au agățat cu un cârlig de un belciug de fier din perete, după care au fixat un bidon de apă deasupra lui și l-au torturat după metoda picătura chinezească. S-au uitat la el să vadă cum reacționează, după care l-
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
puțin două lucruri am învățat de la puja aceasta desfășurată în prezența lui SHRI MATAJI: în primul rând ar trebui să nu mai fim condiționați de prezența fizică a Mamei noastre. Ce contează mai mult: corpul sau subtilul? Dacă noi ne agățăm atât de pământean de prezența fizică a lui Dumnezeu, nu putem afirma că Îi simțim Forța, că Îi recunoaștem adevărata dimensiune. În schimb, Îi chinuim trupul cu... plângăcioasele noastre rugăminți! În al doilea rând, mi-a fost aplicată o lecție
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
a lumii), nu-și pune problema Sinelui său. De fapt... nici nu este conștient de existența unei astfel de tematici. Pentru că nici nu a fost educat în acest sens! Cine să-i vorbească despre Sine, când toți (marea majoritate) se agață doar de reperele materiale ale lumii? În vârtejul amețitor în care viața îl antrenează - capcana - el nu-și dă seama că, de fapt, nu trăiește liber, ci este parte a unui joc în care are rolul unui simplu pion, al
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
lui Stalin. Unul din grupare va fi arestat, Teodor Fedic, care, supus chinurilor va vorbi despre organizație. Astfel, pe rînd, vor fi arestați începînd din mai 1951. Anchetatorul lui Scutelnicu va fi Feller: "El ne trata cu curent electric. Îmi agăța firul de degetul mare de la picior. Și de testicule. Dar cel mai rău era cînd îmi punea firul la ureche: simțeam că-mi plesnește creierul!". Va fi condamnat pentru "uneltire contra ordinii sociale" la 15 ani. Va avea parte și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
subteran nu intrau decît deținuții, iar acolo îi așteptau maiștrii civili recrutați din comuniștii verificați, care s-au angajat să facă această treabă". În 1951, noaptea de Paște a fost sărbătorită de către toți deținuții lagărului de la Baia Sprie, în subteran. "Agățate cu sfori de colțurile de rocă, sfredelele rezonau precum clopotele bisericilor în libertate. La bătaia clopotelor, amplificată de intensitatea bolților, au dispărut și ziduri, și frontiere, și munții de plumb. A rămas covîrșitoarea credință. Ferecați în piatră dură, în muțenia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
în steaguri, în lozinci, în geamurile Consiliului Județean de Partid). Probabil că, dacă acum se scrie într-un ziar denumirea aceasta, nimeni, din cei mai tineri, nu o să știe ce înseamnă. Și toate acestea se întîmplau sub privirile tăticului nostru, agățat acolo sus, într-o pictură de trei metri înălțime pe doi lățime. M-am dus în spate și în cel mai pur stil comunist, tabloul lui era legat cu fier-beton. Marele constructor era legat de zid cu fier-beton. Le-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
a adus, în 1958, cea de-a doua condamnare, de optsprezece ani. Teoriile clasice vorbesc despre poet ca despre un intermediar între divinitate și omul de rînd. Muza inspiratoare ține în mînă un șir de inele, de fiecare inel se agață un poet, ca peștele în cîrlig, de fiecare poet atîrnă alți poeți, pentru a fi astfel magnetizați, locuiți sau posedați de zei. Însă modul concret în care intră zeul în contact cu poetul, tehnica prin care se strecoară în el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
sau găseau o noptieră aproape distrusă pe care o făceau să arate ca nouă numaidecât, după ce o curățau, o chituiau dacă era nevoie, apoi îi dădeau o mână de vopsea și de lac. Mâine găseau un tablou pe care îl agățau mândri în cameră sau plantau un trandafir în grădina mică din față. În altă zi mai găseau cărți, încă două, încă trei, și uite-așa biblioteca se refăcea, iar povești noi le cuce- reau mintea și imaginația seară de seară
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
fii în continuare cel mai bun, amice ! Capitolul 9 Rada Bucureștiul e parcă tot un concert fără oprire. Pe orice stradă nimerești, dai de o altă voce și o altă orchestră nemai- pomenită cu alte chei și note care te agață și te poartă pe ritmurile lor nebunești. Tangouri, romanțe, populare și lău- tărești deopotrivă, să nu mai pomenim și de începuturile jazzului, care face să-ți sară inima din piept. Dacă ar fi existat într-adevăr carpetele magice din poveș-
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
său, îi vedea cadavrul în descompunere. Cu vene și bucăți de carne în putrefacție atârnându-i pe oase. Cu viermi colcăindu-i pe față, rozându-i pielea până la oase, care se puteau vedea pe alocuri. Cu partea stângă a mandibulei agățată de niște ultimi mușchi ațoși, gata să cadă pe masă, și un miros groaznic de boală și moarte. Cristi atunci vomita de greață direct pe mese și imediat era azvârlit afară de o matahală, care-l mai și scuipa și-l
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
nesi- guranță îi cuprinde pe toți oamenii, care nu știu cine va mai prinde o nouă zi. Frica și teroarea, ca niște nori întunecați, își anunță venirea peste o mare epocă a dragostei, iar ura pare să prindă rădăcini, ca o buruiană, agățându-se și sufo- când tot ce părea mai frumos, mai bun și mai fragil. Nu mai există cântăreți sau scriitori, ci comuniști sau legionari. Nu mai contează caracterul, realizările mărețe sau diplomația oamenilor, ci dacă sunt evrei sau români, trădători
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
cămăși pe care le mai păstrase. Două costume și o pijama, câțiva butoni, câteva cravate și papioane, niște șosete, niște chiloți, asta era toată averea care îi rămăsese. Erau toate în valiza deschisă de pe jos sau întinse pe câteva umerașe, agățate în niște cuie bătute în perete cu tocul pantofului. Nu avea un dulap, doar o măsuță pe post de birou, înghesuită între pat și geamul micuț prin care niciodată nu intra destulă lumină, deoarece vizavi începuse să se construiască un
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
la exilul său, avea, În ’73, 39 de ani! - să fi fost, să fie de vină? Distanța de mii de kilometri de solul cultural natal, o „altfel” de maturizare decât am făcut-o eu (deși nici eu nu am rămas „agățat” de solul originar, ci am trăit vreo două decenii În medii literare germane și franceze, publicând și confruntându-mă cu colegii și editorii de acoloă?! Să se fi speriat Matei de ambițiile noastre juvenile, „supradimensionate”, să se fi cumințit el
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
un loc onorabil Între noi. Se pare că Norocul Își schimbă fața și culoarea, chiar și sensul cu fiecare secol aproape! Azi el nu mai Înseamnă ce Însemna ieri, pentru buncii noștri. Iar noi... noi ce să facem?... Să ne agățăm de „cel de ieri” sau să Îmbrățișăm ideologia americană a succesului, a prezentului, Întorcând spatele trecutului, memoriei, acelor valori care nu mai au „căutare” azi? Să ne rămânem „credincioși nouă Înșine”, riscând ridicolul, ratarea și chiar izolarea sau... să ne
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
sfidătoare, față de absolut orice mă contaminase și pe mine. Oricât de mult aș fi vrut să scap de influența lui, n-aveam nici o șansă. Se infiltrase în mine, mă modelase în bărbatul care deveneam. Bruma de optimism de care mă agățasem a fost spulberată de însăși natura ființei sale. Futilitatea ideii că a scăpa de prezența sa fizică ar fi făcut diferența era atât de patetică încât am petrecut acel prim an la Camden paralizat de anxietate și deprimare. Ceea ce uram
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
dis de dimineață bine?“ „Hei, ți-ai făcut timp să-mi ridici hainele de la curățătorie?“, „Probabil voi fi destul de distant de-acum înainte“ și „Te deranjează dacă doar mi-o iau la labă?“ Eroul nostru, care își spune Sexpertul, nu agață decât fotomodele și poartă permanent asupra lui o pungă cu lubrifiante, bile vaginale, vibratoare-stimulatoare clitoridiene și cam o duzină de șiraguri de mărgele anale. Fiecare femeie pe care o întâlnește se udă de plăcere. Are drăguțul obicei de a linge
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
dădeau senzația că pluteai pe un cer întunecat, undeva în spațiul îndepărtat. Însăși mocheta se dovedea a fi un fel de decor marțian, detaliat în stil impresionant cu cratere și canioane și defileuri. Sfere și globuri de sticlă se legănau agățate de un strălucitor de sălbatic asteroid prins de tavan deasupra patului imens Art Deco acoperit cu o cuvertură elegantă. În afara omniprezentelor postere a lui Beastie Boys și Limp Bizkit, mai erau lipite pe pereți și unele cu diverse luni-satelit: Io
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]