KorAP: Find »[drukola/base=aluneca & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...245 246 247 ...319 >

7,971 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568

Poate că ești în revenire. Nu sunt în revenire, spuse ea încet. Sincer. Dintr-odată, el îngheță. — Nu faci asta pentru un pariu? Ea râse puternic, sincer amuzată. Nu? Tocmai am văzut-o pe Trix strângând bani pe noi. Au alunecat unul lângă celălalt și fiecare gest, fiecare atingere era intuitivă și ușoară. Au început să respire din ce în ce mai greu și, cu fiecare mișcare, au încetat să mai fie gentili și au devenit sălbatici, cu o viteză și o dorință crescânde. Ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878

vorbe prea multe, unul după altul, cu mine în frunte. Luați-o pe poarta pe care scrie „A fost odată ca niciodată...” care ne așteaptă desferecată. Si, uite-așa, mergi și mergi, zi de vara, zăpușeala. Nici tu troleibuze, care aluneca pe ațe, nici tu bunici, să te ia în brațe. Până când... Ce sclipește acolo, în depărtare? Un palat la care nu te poți uita decât cu ochelari de soare.” Strălucirea palatului îl orbea pe un bătrânel gârbovit, ce se învârtea

Buchet de amintiri by Tudorina Andone (2011) [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270

pun din când în când să repare una-alta la proprietățile mele închiriate și mai adună gunoiul pentru primărie... Am auzit un scrijelit ascuțit și m-am uitat în partea cealaltă a mesei. Ramona ratase un cartof și furculița îi alunecase pe fundul farfuriei. — Mamă, te simți bine? o întrebă Emmett. Îți place mâncarea? Cu ochii în poală, Ramona răspunse: — Da, tată. Mi s-a părut că Martha îi atinge cotul. Madeleine își reluă mângâierile pe sub masă. — Mamă, tu și cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
împinse, se retrase, se roti sub mine... Am ajuns la orgasm la distanță de câteva secunde, într-un contrapunct întinderi și izbituri îndesate. Când capul mi s-a prăbușit pe pernă, am mușcat-o, vrând să-mi ostoiesc tremurul. Madeleine alunecă ușor de sub mine. — Dulceață, te simți bine? Imaginea cu șerpii îmi trecu iar prin fața ochilor. Madeleine mă gâdilă. M-am răsucit și am privit-o, ca să alung vedenia care mă bântuia. — Zâmbește-mi. Fii blândă și dulce. Madeleine îmi oferi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
să-mi vadă fața și să-și dea seama că poveștile mele se trag din foamete. Sau de la Dalia. Prima dată s-a întâmplat accidental. Făceam dragoste și eram amândoi pe punctul de a ajunge la orgasm. Mâna mea a alunecat de pe tăblia patului și a atins întrerupătorul din perete, scăldând-o în lumină pe Betty Short cea de sub mine. Câteva secunde chiar am crezut că-i ea și i-am strigat pe Lee și Kay să-mi vină în ajutor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
eventual pericol. Iar mai sus, deasupra capetelor noastre, vodevilul era la el acasă. Un sistem de scripeți era fixat pe coasta muntelui Lee, susținut de schelării înalte, înfipte în pământul de la poale. „A“-ul din „Hollywoodland“, înalt de cincisprezece metri, aluneca în jos pe un cablu de sârmă groasă, în timp ce camerele de filmat filmau de zor, aparatele de fotografiat țăcăneau, mulțimea de gură-cască se holba ca vițelul la poarta nouă, iar politicienii beau șampanie. Praful ridicat de tufișurile smulse din rădăcini

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
care i-o făcusem când am lovit-o peste dinți cu Joe DiMaggio, a țâșnit sângele. Am înfipt cuțitul în ea până când am dat de un os, apoi l-am răsucit. Ea a încercat să țipe și călușul i-a alunecat adânc în gâtlej. I l-am scos cu totul o secundă, iar ea a strigat-o pe maică-sa. I l-am pus înapoi, de data asta mai strâns, și m-am apucat să-i tai țâțișoara dreaptă. Rănile făcute

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
pentru tăierea și prelevarea de probe. Se mângâia cu scalpelele pe obraji. Scăpând un icnet, am revenit cu picioarele pe pământ și am dat să-mi scot pistolul. Două lame de oțel au sfârtecat aerul în direcția mea. Arma îmi alunecă din toc și căzu pe podea. Am făcut un pas înapoi. Lamele mi-au sfâșiat hainele și mi-au tăiat clavicula. I-am tras lui Tilden un șut în vintre. Profanatorul de morminte, surprins de lovitură, se ghemui, apoi făcu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324

spuse el În telefon, agentul Watson a descoperit un bon de supermarket În sacul În care a fost cadavrul... Nu, domnule, a plătit cash. Dacă zâmbetul lui Logan ar fi fost puțin mai larg, cu siguranță fruntea i-ar fi alunecat În jos. — Dar și-a colectat punctele pentru cardul de fidelitate. South Anderson Drive era un calvar la această oră din zi, dar North Anderson Drive era chiar mai rău. Se circula bară la bară dintr-un capăt În celălalt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
celui care voma și Împroșca pereții vasului de toaletă răzbăteau din baie, ultimul venit rânji satisfăcut, Înșfăcă sandvișul cu șuncă abandonat de Steve pe masă și Îl Îndesă În gură. — Doamne, cât de bun e! constată el, În timp ce grăsimea Îi aluneca În jos pe bărbie. — Ești un nemernic fără scrupule, Simon Rennie! Nemernicul Simon Rennie Îi făcu cu ochiul agentei Jackie Watson. — Teoria selecției naturale. Logan se dădu Înapoi de lângă masă, mestecându-și sandvișul și Încercând să Își aducă aminte ce naiba

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
celălalt. Într-un final, oftă dezamăgit și Își Îndreptă atenția către Logan. Își ridică o sprânceană când văzu În ce hal Îi era subalternul. — Ai fost să te scalzi, nu-i așa? — Nu, domnule, spuse Logan, simțind cum apa Îi alunecă de pe gât pe gulerul deja ud. Plouă. Insch ridică din umeri. — Așa e Aberdeenul pentru tine. Dar n-ai putut și tu să te usuci Înainte să vii și să lași stropi prin toată sala mea curată de ședințe? Logan

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
o băută până-și vărsa mațele. Avea să se Îmbete În ultimul hal după ce se termina chestia aia! Cu asemenea gânduri fericite În minte, Matthew Înfipse lopata În mormanul de carne și blană intrate În putrefacție. Mormanul se mișca și aluneca. Pisici și câini și pescăruși și ciori și naiba mai știe ce. Strângând din dinți, ridică mormanul de mortăciuni cu lopata. Și atunci o văzu. Matthew deschise gura să spună ceva - să-l cheme pe individul nervos de la primărie, care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
spună ceva - să-l cheme pe individul nervos de la primărie, care trebuia să se-ocupe de treburile de-acolo, să-i spună ce găsise. Dar ieși doar un țipăt ascuțit. Aruncă lopata plină de mortăciuni și se grăbi să iasă, alunecând, patinând, căzând În genunchi; rupându-și masca, vomitând În zăpada porția de Weetabix. Logan parcă peste drum de Turf ’n Track, privind agenția de pariuri prin lapoviță și binoclu. Era o vreme Îngrozitoare. Ninsoarea diafană pe care o văzuse de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
mașină strângând În ea o sacoșă de plastic și aproape căzu pe spate În lapoviță. Avea gulerul hainei ridicat și un ziar pus pe capul său ras, Încercând să țină la distanță ce era mai rău din vremea de afară. Alunecă și patină În drumul său spre rampa dezafectată de la agenție. Logan se Încruntă și Întoarse binoclul spre noul-venit, când acesta intra pe ușa magazinului. Urechile bărbatului erau festonate cu cercei și avea o privire hăituită ce putea fi recunoscută Într-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
ele. Dă Doamne să fie el. Să nu fie un alt amărât mic. Nu Încă unul. Lanterna lumina Întunericul exact cât să vadă Logan pe unde calcă. Zăpada se făcuse morman, astupând șanțurile și găurile, așa că era foarte ușor să aluneci și să cazi. Logan bâjbâi prin iarbă spre adăpostul numărul doi, cu fulgii mari de nea lipindu-i-se de haină. Înăuntru mirosea Îngrozitor. Dar nu la fel de rău ca În prima zi, când Îl pusese pe agentul Steve să deschidă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
primul. Dar Încet Își făcură loc prin conținutul containerului cu deșeuri. Logan era convins că examinase același iepure borșit cam de treizeci de ori când Începură țipetele. Cineva ieși În fugă din adăpostul numărul trei, cu mâna strânsă la piept. Alunecă pe zăpadă și căzu pe spate. Țipetele se opriră pentru o clipă, de parcă toată puterea Îi dispăruse. Membrii echipei Își abandonară carcasele și o porniră spre cel căzut. Logan ajunse chiar când reîncepură țipetele. Sângele țâșnea din mănușa de cauciuc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
fie așa, spunea ea. De obicei era un domn. După aceea Înapoi la sediul poliției. — Cristoase, ce zi distractivă. Insch avea o voce secătuită În vreme ce abia se târa Înspre lifturi. Strivi butonul cu un deget gras. În mod surprinzător, ușile alunecară imediat În lateral. — Uite ce e, zise el când intră, lăsându-i pe Logan și pe agenta Watson pe hol. Ce-ar fi să vă duceți voi doi să vă schimbați și să ne Întâlnim aici la cinci? Am două

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
să te duci la fund pentru tot restul vieții tale mizerabile. Poți să stai-aici și să minți cât vrei. O să vorbesc cu Procurorul. Îi dau tot ce trebuie ca să-ți poată pune pielea-n băț. Interogatoriu Încheiat la... Am alunecat! Lui Nicholson Îi șiroiau lacrimile, iar panica i se citea clar În ochi. Vă rog! Am alunecat! Logan oftă. — Ne-ai zis deja chestia asta. Ce căutai acolo? — Eu... eu eram la treabă. Nicholson privi În ochii lui Logan, iar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
minți cât vrei. O să vorbesc cu Procurorul. Îi dau tot ce trebuie ca să-ți poată pune pielea-n băț. Interogatoriu Încheiat la... Am alunecat! Lui Nicholson Îi șiroiau lacrimile, iar panica i se citea clar În ochi. Vă rog! Am alunecat! Logan oftă. — Ne-ai zis deja chestia asta. Ce căutai acolo? — Eu... eu eram la treabă. Nicholson privi În ochii lui Logan, iar Logan știu că Îl Înduplecaseră. — Continuă. — Eram la treabă. O bătrânică. Văduvă. Avea ceva bani În casă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
departe, În caz că vine cineva de la voi să caute prin casă. Se cutremură, iar vocea i se apropia din ce În ce mai mult de o bălmăjeală. Mi-era frică. Voiam să le număr Înainte să mă ocup de casa babei. Ploua cu găleata. Am alunecat și-am căzut până jos pe mal. Cât să fie, douăzeci de picioare? Pe-ntuneric, prin ploaia aia afurisită. Mi-am rupt geaca, blugii, aproape că mi-am spart capul de-o nenorocită de piatră mare. Am ajuns Într-un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
tărcată, două pisici cu blana lungă, alb cu negru, o fată, nouă iepuri, o căprioară... Ochii i se Încețoșară, iar vocea Îi deveni dură. Frumusețile mele moarte... O lacrimă scânteietoare i se scurse din ochi, trecu printre genele lungi ca să alunece pe pielea veștedă a obrazului În barbă. Insch Își Încrucișă brațele și se rezemă pe scaunul său. — Deci ai dus fetița În „colecția“ ta... — Mereu le duc acasă. Mereu. Pufni. Nu poți să le arunci pur și simplu, ca pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
clasic răzbind prin geamuri, pe când reporterul se cocoșase peste un ziar cu format mare. Logan trânti ușa apartamentului, fără să-i pese dacă trezea vecinii. De ce naiba să fie doar el treaz Într-o dimineață de doi bani ca aia? Alunecă și patină În jurul mașinii spre locul din dreapta, aducând cu el un vârtej de fulgi dezordonați și albi. Ai grijă la piele! Miller fu nevoit să strige ca să acopere aria de operă care se revărsa din casetofonul mașinii. Micșoră ușor volumul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
O proprietate industrială se distingea prin gard și În spatele ei două clădiri Înalte: Tillydrone. Doug Disperatul MacDuff se străduia să se cațere peste marginea de sus a gardului celui Înalt. — Stai pe loc! Logan o luase la pas prin zăpadă, alunecând și patinând ca să se oprească la capătul uscătoriei verzi chiar la timp ca să-l vadă pe Doug cum dispare din nou. Ce naiba, ești afurisitul de Houdini? Cățărându-se pe gard, Logan realiză brusc cum de reușise Doug Disperatul să dispară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
Gardul marca linia despărțitoare dintre Sandilands Estate și calea ferată dinspre nord, din afara orașului. Ascunsă de terenul viran și de tufe, era o ravenă adâncă și lată, făcută de mâna omului, cu șine de cale ferată pe fundul ei. Doug alunecase În jos pe o parte a marginii abrupte. Bătrânul nu mai alerga foarte repede. Încetinise până la o alergare dezechilibrată, Încleștându-și la piept unul din brațe pe când Își croia drum către șinele de cale ferată. Logan se Împinse peste marginea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
lovit cineva, doamnă Henderson? Își netezi bluza uniformei de asistentă și răspunse că nu. Se lovise de o ușă. Fusese un accident. Asta era tot. Logan o trată cu una dintre tăcerile patentate de inspectorul Insch. Încetișor, zâmbetul fals Îi alunecă de pe față, lăsând În loc paloarea, din nou. — A trecut pe la mine Kevin. Băuse. Fixa insigna cu numele pe care o avea prinsă-n piept, fără să-l privească pe Logan În ochi. — Credeam c-o să se-ntoarcă la mine. Știi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]