67,494 matches
-
a decepționat pe diarist "prin nesinceritatea, falsitatea și infatuarea autorului. Spune numai ceea ce-i convine lui și așa cum îi place să se înfățișeze.(...) Numai Dimitrie Stelaru, înr-o carte de Ťamintiriť (toate trucate), publicată acum vreo șapte-opt ani (nu-mi mai amintesc titlul), recurgea la atîtea exagerări și falsuri. însă era Dimitrie Stelaru, poetul căruia nu i se putea pretinde nici un gram de conștiință literară. Marin Preda se erijează tocmai într-un apărător al Ťconștiințeiť și de aceea afirmațiile lui îl acuză
Mărturia unui longeviv (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9794_a_11119]
-
completează niciodată studiile (nu există niciun document de atestare în acest sens), deși unele legende, cu iz de automistificație, îl plasează printre absolvenții Facultății de Litere din București. Va citi însă tot ce-i va cădea în mînă, după cum își amintește un fost companion, poetul Petre Stoica. Devine autodidact și încă unul prodigios, dacă avem în vedere stilul boemei absolute, extreme, în care se complace, dar și impresia bună, de "poet cu lecturi", pe care i-o lasă lui E. Lovinescu
Martie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/9806_a_11131]
-
farmecul unei Ruby Tuesday apuse printre avertismentele care anunțau începutul pandemiei. Theo este extras brutal din mahmureala sa, cînd este răpit de membrii unei grupări de gherilă pe care o conduce fosta sa soție Julian (Julianne Moore). Activismul ei care amintește de perioada belicoasă a IRA, recalibrat într-un civism de ultimă oră vizează utilizarea lui Theo într-un scop pașnic, dar nu lipsit de primejdii, scoaterea din oraș a lui Kee (Clare-Hope Acraphey), o tînără de culoare, însărcinată în luna
Copiii omului și sfârșitul copilăriei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9823_a_11148]
-
de-a lungul coastelor și o întîlnire este aranjată pentru ziua următoare. Pentru a ajunge la destinație, Theo trebuie să iasă din spațiul securizat al orașului în no man's land-ul unui război civil, printre ruinele unor clădiri care amintesc de ghetourile lumpen proletariatului comunist. O țigancă pe nume Marica (Oana Pellea), care vorbește românește, îi ajută, însă dificultățile acestei evadări din mijlocul marasmului sunt depășite cu prețul vieții lui Theo și a celor care îl ajută. Alfonso Cuarón ne
Copiii omului și sfârșitul copilăriei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9823_a_11148]
-
de castitate. Unitare în chip individual și aflate unul cu celălalt în foarte bune relații, textele de aici par a se construi oarecum la vedere. După un rețetar - ținând de detaliu sau de arhitecturi globale - pe care uneori ni-l amintim din interbelicul românesc, alteori din cărțile de filozofie indiană traduse masiv și semiclandestin cam în aceeași perioadă, alteori din imaginarul ortodox, bizantin cum îl știm. Oricum ar fi, un anumit schematism primar, lipsit de prea mari dificultăți, există. Și, sincer
Carmina Burana by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9810_a_11135]
-
de privirea trecătorilor. Doar câțiva metri ne despărțeau de stradă. Beam cafea turcească, nu cunoșteam alta pe vremea aceea. Cuvintele aveau gust de zaț de cafea. Când oare aveau loc aceste discuții? Sâmbăta dimineața? Duminica? Mergeam încă la liceu, îmi amintesc. Vorbeam timp de două, uneori chiar trei ceasuri. Dialogul nostru năștea întruna noi subiecte de conversație. Îmi plăcea mai mult să stau de vorbă cu tine decât cu prietenii mei sau cu Roula. Interesul nemărginit pe care-l acordai unor
Vasilis Alexakis - Te voi uita în fiecare zi by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/9804_a_11129]
-
de sărăcia care se-ntinde și câștigă teren până în țările bogate, de încălzirea planetei și de alte performanțe ale tehnologiei. Papa Ioan Paul II nu mai poate umbla, dar nu se gândește să se retragă. Emite sunete nearticulate care-mi amintesc un pic de hârâitul vechiului nostru aparat de radio. Doar cardinalii înțeleg ce spune și-i traduc cuvintele, la fel cum preoții de la Delfi descifrau oracolele Pythiei. Aris nu asista la conversațiile noastre. Ele aveau un caracter strict personal. Tu
Vasilis Alexakis - Te voi uita în fiecare zi by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/9804_a_11129]
-
Și nici umorul consistent, vital al acestor episoade petrecute într-un decor sinistru. Întreg jurnalul îmi pare, totodată, amuzant și serios; la extreme, comic și tragic. Autorul nu poate decât surâde, fiindcă râsul e nociv pentru plămâni. Însă când își amintește o întâlnire de la Clubul Prometheus, unde l-a ascultat pe Andrei Pleșu, riscul revine. Umorul debordant al vorbitorului se placa pe o realitate deloc veselă: situația de la Muzeul }ăranului Român, atât de confuză la data respectivă. Pentru Sorin Stoica era
Meseria de povestitor by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9814_a_11139]
-
înseamnă să-ți arăți mușchii, ci să ai ceva în cap" etc. AI a fost acuzat de a fi fost de mai multe ori mincinos. Prima minciună se referea la afirmația acestuia că vioara ar fi deteriorată (după câte ne amintim, AI pusese un "dacă" în față: Dacă e deteriorată, atunci...). Nu mai reproduc și alte vorbe de ocară, pe care RT le tolera cu indiferență, ca și cum nu le-ar fi auzit. Ele contrastau cu laudele pe care MV le aducea
Ecouri Sută la sută? by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/9828_a_11153]
-
care avea să producă atâta emoție în lumea noastră culturală. în vara lui 2006, Gheorghe Crăciun vizitase Bistrița, se întâlnise cu cititorii la Ga-leriile de Artă ale orașului, îi acordase lui Virgil Rațiu un interviu publicat de acesta în numărul amintit din Miș-ca-rea literară. Virgil Rațiu notează și aceste vorbe nefast-premonitorii rostite de Gheorghe Crăciun la Bistrița: "scriu pentru că vine moartea, o presimt, și-n unele stări o doresc". Un fragment dintr-un roman (Femei albastre) , despre care nu știm în
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9829_a_11154]
-
și, pînă la un punct, chiar de lumea consacrată a formelor, cum ar fi lemnul, lutul, nuielele, cioplitul, modelatul, împletitul etc. se armonizeză și intră într-o altă dimesiune prin coliziunea cu materiale, tehnici, medii și ideologii noi. Dacă aici amintim metalul, polimerii, formele industriale gata constituite, ceramica, porțelanul, mediile electronice, în special foto și video, sudura, asamblarea, polisarea, intervenția etc., avem deja enunțul unei alte realități artistice și un nou cadru pentru reconfigurarea formelor. Împăcînd contrariile și unificînd cronologiile, recontextualizînd
Max Dumitraș sau despre sculptura Zen by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9825_a_11150]
-
se întâmplă; și devenea trist. De pildă, când moderatorul a propus niște jalnice înlocuiri de cuvinte, cum ar fi inserarea cuvântului "Bulă" în loc de "vântul" în "Aseară vântul bătea", l-am văzut cum se întristează. Da, el e, totuși. Mi-am amintit de Gelu Naum și pinguinul Apolodor: "- Cum se numea? -Apolodor! - și ce făcea? - Cânta la cor! Deci, nu era nici scamator/ nici acrobat, nici dansator;/ Făcea și el ce-i mai ușor:/ Cânta la cor (era tenor)./ Grăsuț, curat, atrăgător
Întâmplări de martie by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/9830_a_11155]
-
instrumentele Stradivarius au un nume. Ca să fie clar că sunt inconfundabile. Una dintre ele aflase chiar că regele Spaniei ar avea o colecție cu numeroase instrumente ale maestrului, destul de multe ca să încropească oricând o mică orchestră de cameră. Mi-am amintit de anii când abia începuseră festivalurile George Enescu în România, și muzicienii vorbeau cu venerație despre vioara lui David Oistrah, "Oistrah Stradivarius". Nici astăzi nu sunt prea mulți instrumentiști care să se afle în posesia unei astfel de comori; una
Întâmplări de martie by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/9830_a_11155]
-
țin preoții, ci și pentru că foștii ofițeri nu au timp de morți, sunt încă prea ocupați cu viii. Dar ca să revenim la perioada în care bășcălia era încă o formă de apărare și nu rareori chiar o armă, să ne amintim cum deviza întregii populații era "ei se fac că ne plătesc, noi ne facem că muncim", cum totul era mimare, îngânare și bătaie de joc, cum bășcălia era așezată chiar la temelia societății și cum verbele acțiunii ajunseseră să fie
Bășcălia la români de la salvare la sinucidere by Ana Blandiana () [Corola-journal/Journalistic/9798_a_11123]
-
un destin nici chiar în situația în care este liber să și-l construiască singur. Purtată prea mult, masca batjocurii ni s-a lipit de față, împiedicându-ne nu numai să ne descoperim adevăratele trăsături, ci chiar să ne mai amintim dacă am avut vreodată altele. Bășcălia (o șmecherie care are în plus tupeul de a-și bate joc de cei pe care îi înșală) a devenit pentru români un fel de șperaclu bun de deschis toate porțile și de rezolvat
Bășcălia la români de la salvare la sinucidere by Ana Blandiana () [Corola-journal/Journalistic/9798_a_11123]
-
urmeze de atunci încoace și, mai ales, bășcălia alegerilor în care candidații sunt aleși după capacitatea de a face bășcălie de alegători. încet, încet, ni se atrofiază și antenele pentru perceperea lucrurilor în alt registru decât cel al bășcăliei. îmi amintesc cum, la vernisajul primei expoziții a Memorialului Sighet în Germania, dr. Joachim Gauck a vorbit despre eventualitatea organizării și în România a unor mărturisiri publice a celor vinovați, asemenea celor patronate de episcopul Tutu în Africa de Sud. Și, în timp ce publicul german
Bășcălia la români de la salvare la sinucidere by Ana Blandiana () [Corola-journal/Journalistic/9798_a_11123]
-
a celor vinovați, asemenea celor patronate de episcopul Tutu în Africa de Sud. Și, în timp ce publicul german aplauda ideea, românii aflați în sală schimbau priviri ironice și jenate imaginându-și-i pe securiști cerându-și iertare pe scenă și miștocărind remușcarea. îmi amintesc cât de șocată am fost când, după alegerile din 1996, un om politic m-a întrebat "Tu ce vrei?", deși spusesem mereu că nu vreau nimic pentru mine, că nu voi candida și nu voi accepta niciodată funcții. Eram șocată
Bășcălia la români de la salvare la sinucidere by Ana Blandiana () [Corola-journal/Journalistic/9798_a_11123]
-
simți, indiferent de rol, în fața unui film care merita văzut. Cum foarte bine se știe, rolul din Nașul (Godfather, 1972) celebrul film al lui Francis Ford Coppola, a fost cel care l-a impus pe tînărul actor. 88 de minute amintește numaidecît de Insomnia (2002), remake-ul lui Christopher Nolan, care l-a adus alături de Robin Williams într-o atmosferă ireală de fiord, un thriller psihologic memorabil. Același personaj, cu un trecut nebulos, excepțional profesionist, intră în cursa cu obstacole pe care
88 de minute trecute fix... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9843_a_11168]
-
gura unui artist care își apără, demn, creația și numele acestor premii, faptul că este certat ca un școlar pentru asta, mi se pare o mare, mare greșeală sub demnitatea fiecărui membru al juriului, și al juriului, în totalitatea sa. Amintesc, pentru istoria teatrului, că au fost artiști nominalizați pentru rol principal tocmai pentru că, datorită iscusinței, talentului, inspirației, geniului actorului, regizorului, au reușit să transforme o partitură secundară în text, într-una principală în spectacol. Premiile se dau pentru teatru, nu
Gala UNITER Succinte considerațiuni by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9842_a_11167]
-
împărtășesc atitudinea poporului nostru și se află, deci, pe locul care li se cuvine". Privilegiat între privilegiați, autorul Drumului fără pulbere susține cu cinism că "fenomenul îngrădirii oficiale a unor valori literare autentice este azi în realitate imposibil". Să ne amintim că în acele zile Vasile Voiculescu era deținut politic, iar Radu Gyr, inițial condamnat la moarte, își ispășea pedeapsa comutată în închisoare pe viață, alături de numeroși alți scriitori, ziariști, oameni de cultură. La rîndul său, Dan Deșliu, care se va
Un peisaj de moloz și bălării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9836_a_11161]
-
religios doriți, nu numai că am ieșit din orice paradigmă materialist-ateistă în virtutea căreia, dacă începutul trage după sine sfîrșitul, e mai confortabil să respingem și începutul și sfîrșitul, dar chiar am ieșit din tiparul intuitiv al înțelegerii umane. Să ne amintim acum că ipoteza unui univers care a început printr-un big bang și care se află într-o expansiune fără de sfîrșit nu este rodul unei fantezii debordante, mînate de ambiția de a imagina lumi cît mai absurde. Teoria big bang
Antinomia lumii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9840_a_11165]
-
enorm că "întreaga peratologie (știința limitei) a lui Liiceanu este preluată din Frică și cutremur a lui Kierkegaard". Poți oare să te lupți, făcînd uz de evidențe, nuanțe și distincții, cu un om al cărui diletantism cultural, dublat de zăcămintele amintite de ură, i-au blocat facultatea discernămîntului? Mai poate oare un asemenea om să perceapă argumente elementare? Degeaba ai să-i spui, de pildă, că, dacă i-ar trece cuiva prin cap să plagieze un text filozofic, ultimul lucru pe
Detractorul diletant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9849_a_11174]
-
gata, totul ți-a ieșit așa cum ai vrut,/ ai reușit, asta e/ eu am pierdut, asta e/ noi doi am avut o înțelegere" sau "boala mi-a ieșit din trup prin bube supuroase,/ le ating ușor cu markerul/ ca să-mi amintesc de ele și după ce îmi trec." Și totuși, cu asemenea atuuri categorice de partea lui, volumul acesta ratează incredibil șansa de a-și impune autorul. Sclipirile sunt prea fățișe ca să poată articula o lume călduță, gata de locuit, apelul la
Cartea ţi-a ieşit aşa cum ai vrut by Cosmin Ciotloş () [Corola-journal/Journalistic/9852_a_11177]
-
ce se opun, din ignoranță sau perversiune, sunt aduși să regrete spontan. Omul de stânga e un democrat necondițional, încrezător în capacitatea insului uman de a accede la fericire prin înlăturarea tuturor piedicilor care, din timpi imemoriali, l-au aservit, amintindu-i la tot pasul că e o creatură dependentă, trecătoare, născută să sufere, să rabde, să aibă stăpân. Omul de stânga crede în progres, îl cultivă, acționează în vederea construirii unei societăți comunitare, egalitariste, ieșită din menghinea abuzivelor elite. Dacă insul
Casa cu ferestrele deschise by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9861_a_11186]
-
consecvent în lumea imaginii plastice este el însuși un pictor nemărturisit sau, în tot atîtea cazuri, el transferă artistului plastic idei specifice imaginarului său și îmbogățește imaginea cu un substrat epic imprevizibil și fascinant. Dacă scriitorii pe care i-am amintit deja, alături de încă mulți alții mai puțin spectaculoși, acoperă intervalul dintre sfîrșitul sec. XIX și primele decenii de după cel de-al Doi-lea Război, în stricta noastră contemporaneitate Marin Sorescu a fost unul dintre cei mai atenți și mai profunzi
Ochiul lui Sorescu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9845_a_11170]