8,321 matches
-
în loc ar fi utilitatea formulei călătorie, în conversație utilizarea ei, ca și atunci calul de Popa! lăsați, tovarășe director, că iau asupra mea! te-ai căznit să tragi ușa, dați un ban să iau mîncare! o închid corect la loc, aparențele nu mai suferă modificări, termocentrala Iernut de mult anticipată, ăsta, Drăghici, cu Fîntînă, Prosti, atîta o avut noroc! stația Cuci pod peste Mureșul umflat, lumea nu este ce încape din maluri, zările abia-i ajung, aproape ieșite în afară și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
destramă subit din cauza năvălirii hunilor în Ucraina orientală, unde distrug regatul got al lui Ermanaric. De aici, ei pătrund în cîmpia ungară unde se înstă-pînesc pentru a purcede la raiduri de cucerire în teritoriul roman. Hunii, care vorbesc, după toate aparențele, o limbă turcă, sînt călăreți nomazi originari din stepele Asiei Centrale și reputația de sălbăticie de care se bucură (ei deformează, de exemplu, craniul copiilor lor și își omoară bătrînii), nu întîrzie să semene spaima printre celelalte popualții barbare. După
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
uzurpatorul Odoacru. Împăratul acceptînd 8, Teodoric năvălește în penin sulă, îl zdrobește pe Odoacru în apropierea Veronei, îl asediază în Ravenna și, în cele din urmă, pune să fie asasinat, în 493. Stăpîn al Italiei, Teodoric se străduie să păstreze aparențele supunerii sale față de Imperiul de Răsărit. Întru aceasta, întreține cu împăratul o corespondență respectuoasă, bate monedă de aur cu efigia acestuia, respectă privilegiile senatorilor, hrănește și amuză poporul roman, ba chiar restaurează unele monumente ale Orașului Etern. De asemenea, el
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
mare cupolă, iar deasupra celor patru colțuri patru cupole mai mici. Îmbinarea de cărămizi și uneori de molon este împodobită cu un decor foarte sobru, format din arcade oable, din vute și colonete. Dimensiunile rămîn modeste, dar decorațiunea interioară păstrează aparența fastuoasă a epocii iustiniene, cu marmorele sale prețioase, cu frescele și mozaicurile sale policrome. Odată cu sfîrșitul crizei iconoclaste, icoanele și-au redo-bîndit locul în biserică, dar acest loc este strict codificat, într-o perspectivă care este aceea a predării dogmei
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
ceremonii care ia numele de "omagiu". În secolul al XII-lea, ritualul este aproape stabilit. Viitonil vasal se prezintă cu capul descoperit, îngenunchiază, își așază mîinile în cele ale seniorului (gest care simbolizează dăruirea de sine și amintește, după toate aparențele, amestecul de sînge al vechilor confrerii germane). Apoi, după ce va fi schimbat cu suzeranul "sărutul păcii" (alt semn de prietenie și de fidelitate mutuală, valabil mai ales în Franța și în Anglia normandă), vasalul depune jurâmînt pe cărțile sfinte sau
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
nici Filip August nu se lasă convinși. La moartea sa, în 1197, în momentul în care se pregătea să plece el însuși către Pămîntul Sfînt, dornic de a cuceri Ierusalimul, stabilind astfel o monarhie universală, el lasă un Imperiu în aparență reconstituit și puternic, o Papalitate izolată și o Italie provizoriu liniștită. Moștenitorul tronului, însă, Frederic-Roger, care va deveni Fredcric II, nu are decît trei ani și timp de aproape 15 ani teritoriile pe care le moștenește vor rămîne pradă revoltelor
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
nu se opune, trebuie s-o repetăm, sistemului feudal: ea se integrează, extinzîndu-și dominația aupra contado, ținutului înconjurător, impunînd un jurămînt de visalitate micilor seniori de prin împrejurimi, creîndu-și o pecete și bătînd monedă. Mai există încă, pentru a salva aparențele unui consens "comunal", o adunare a poporului, balia, și un "căpitan" al poporului care, teoretic, păstrează dreptul de a observa cooptările de priori și consuli; aceste instituții sînt, însă, în afara Romei, în timpul scurtei "dictaturi democratice" instaurat de Arnald de Brescia
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
născut și crescut. Acest sentiment de atașament afectiv față de țara natală este o constantă antropologică, în sensul că pare a avea universalitate umană, fiind la fel de natural "ca și iubirea de mumă și de tată" (Aaron, 1843, p. 1). Totuși, în ciuda aparenței de naturalețe, patriotismul este cauzat de simpla obișnuință, de efectul expunerii sistematice la obiceiurile, tradițiile, limba etc. specifice meleagurilor natale. Chiar dacă are statutul unei universale umane, patriotismul poate și trebuie să fie defalcat în două categorii diferite ierarhic: i) un
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
a ceea ce este guvernul în siste-mele politice și, în consecință, analiza a ceea ce face guvernul. Așadar, răspunsul nu este simplu și necesită multă analiză. Voi renunța aici la atît de importanta teorie a elitelor și la răspunsul său, doar în aparență evident: întotdeauna și în mod exclusiv o minoritate organizată, mai mult sau mai puțin conștientă, competentă și compactă, este cea care guvernează [despre această temă scriu Bobbio 1983 și Sola 1996, 191-309]. Mă interesează, în schimb, guvernele ca structuri și
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
acelea le organizam în camera unuia dintre noi, pe rând: la mine, la Ucu (Ioan Rus), la Petrică Andea, la Toni Liviu Anton, de la Timișoara, sau la Nelu Stoica. Asta după încheierea programului, în timp ce studenții erau la discotecă. S. B.: Aparența trebuia păstrată. D. T.: Sigur, la treburi din astea nu prea ne amestecam. Odată, la un chef, ne-am adunat noi, cei din centre, la mine în cameră. Nicu sosise mai devreme și, fără să ne anunțe, a vrut să
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
logice, se opune categoric (contradictoriu) erorii, sofismului, incorectitudinii. Pe de altă parte, dialectica cercetează raționamentul din premise probabile (dar corect sub aspect formal): aceasta este una dintre temele sale; totuși, o variantă a acestuia este raționamentul eristic, cel care, datorită aparenței de probabilitate proprie premiselor, se apropie de raționamentul dialectic (din premise cu adevărat probabile), iar prin ceea ce sunt, de fapt, premisele sale pot fi enunțuri fals probabile și prin "tehnicile" care se pot îndepărta de regularitatea logică, se apropie de
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
și prin "tehnicile" care se pot îndepărta de regularitatea logică, se apropie de sofism (raționamentul incorect sub aspect formal, în genere). Înțelegem din aceste poziții ale topicii în normarea tipurilor de raționamente din premise probabile (cu adevărat sau numai în aparență probabile), că ea (topica) și analitica își intersectează domeniile tematice, chiar și cele proprii tehnicilor de lucru, căci fiecare deține ceva ce-i aparține în exclusivitate, însă fiecare mai are ceva comun cu cealaltă. De asemenea, elementele argumentului dialectic, cercetate
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
rațiunii cu privire la folosirea ei hiperfizică".99 Dar obiectul gândit după regulile de corectitudine ale intelectului este obiectul cunoscut, adică fenomenul; iar obiectul rezultat printr-o gândire în care intelectul și rațiunea funcționează hiperfizic este obiectul aparent sau pur și simplu aparența. Așa încât, temeiul ultim al separației dintre analitică și dialectică este, într-o primă înțelegere, însăși diferența dintre fenomen și aparență.100 Angajându-ne însă pe o cale descriptiv-analitică, pentru a scoate la lumină această întemeiere, observăm, în însuși scenariul kantian
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
iar obiectul rezultat printr-o gândire în care intelectul și rațiunea funcționează hiperfizic este obiectul aparent sau pur și simplu aparența. Așa încât, temeiul ultim al separației dintre analitică și dialectică este, într-o primă înțelegere, însăși diferența dintre fenomen și aparență.100 Angajându-ne însă pe o cale descriptiv-analitică, pentru a scoate la lumină această întemeiere, observăm, în însuși scenariul kantian, că până la diferența în cauză sunt alte instanțe ale întemeierii. Și pe acestea va trebui să le dezvăluim, în așa
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
obținem "judecăți sintetice a priori", pentru că acestea reprezintă cunoștința veritabilă, fiind necesare, universale și sporind cunoașterea; altfel spus, importante sunt, din perspectiva constituirii cunoștinței veritabile, condițiile de posibilitate ale judecăților sintetice a priori. Ceea ce înseamnă că diferența dintre "fenomen" și "aparență", la care va trebui să ajungem în demersul nostru, pentru că ea reprezintă temeiul ultim al separației dintre analitică și dialectică (sau originea acestora), nu mai poate avea semnificație doar în orizontul cunoașterii constituite și acreditate; căci tocmai ea determină cunoașterea
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
în orizontul cunoașterii constituite și acreditate; căci tocmai ea determină cunoașterea, fiindu-i acesteia condiție de posibilitate, fiindu-i "element" constitutiv, din lăuntru, ceea ce, în limbaj kantian, ar corespunde inerenței din însăși structura analiticii și dialecticii. Dar deja diferența fenomen aparență este înconjurată de anumite "anticipații" precomprehensiuni, prejudecăți, "reprezentări" pe care însuși discursul de până aici le-a îngăduit. Poate și din acest motiv, orizontul în care se va ivi în toată lumina această diferență precum și funcția ei în privința întemeierii analiticii
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
văzut deja, în orizontul dictaturii judicativului. Și fiindcă logica generală a fost deseori considerată și folosită ca organon (adică în mod constitutiv, ca ansamblu de reguli producătoare de cunoștințe), așadar ilicit, ea a funcționat, de fapt, ca o "logică a aparenței". Potrivit punctului de vedere al lui Kant, schițat deja, logica generală poate valora ca o analitică, în sensul stabilirii unui canon al folosirii intelectului și rațiunii, în vederea justificării corectitudinii rezultatelor acestei folosiri în modalitate strict formală; prin urmare, statutul său
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
acestei folosiri în modalitate strict formală; prin urmare, statutul său de analitică este cu totul firesc și justificat. Atunci când ea își arogă însă pretenții constitutive (ca organon al cunoașterii), este trecută granița competențelor sale firești, devenind dialectică, propunând, în fapt, aparență. În această viziune, analitica și dialectica tradiționale nu sunt două corpusuri cognitive și regulative (cumva, chiar constitutive) diferite, care au rol fundamental în orientarea, constituirea și justificarea cunoașterii, ci doar două modalități funcționale ale aceluiași corpus regulativ, numit de Kant
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
a analiticii, cum apărea dialectica logică (după punctul de vedere al lui Kant); ea pare a avea autonomie față de analitică, fiind investită cu sarcini "critice" precise, diferite, desigur, de cele ale analiticii. Totuși, deși dialectica transcendentală are a face cu aparența (transcendentală), în sensul că îi limitează constituirea, iar cea din sistemul logicii-organon cu aparența logică, în sensul că o produce ca atare, cea dintâi este concepută de Kant după schema celei aristotelice, pornind de la terminologie ("paralogism", "antinomie", "teză" etc.) și
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
pare a avea autonomie față de analitică, fiind investită cu sarcini "critice" precise, diferite, desigur, de cele ale analiticii. Totuși, deși dialectica transcendentală are a face cu aparența (transcendentală), în sensul că îi limitează constituirea, iar cea din sistemul logicii-organon cu aparența logică, în sensul că o produce ca atare, cea dintâi este concepută de Kant după schema celei aristotelice, pornind de la terminologie ("paralogism", "antinomie", "teză" etc.) și sfârșind cu structura logică a argumentelor dialectice (structura paralogismului și circumscrierea sa local-epistemică; structura
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
că dialectica transcendentală nu poate lucra regulativ decât dacă își asumă, "critic", anumite limite și își recunoaște capcanele în care își poate trimite operațiile, adică raționamentele. Paralogismul, antinomia și idealul rațiunii pure exprimă tocmai operațiile raționale prin care este produsă aparența, aproape într-un mod "natural", și doar scoaterea la iveală a sensului lor face cu putință operarea rațională regulativă.102 Dintr-o anumită perspectivă, este vorba aici, la Kant, doar despre o extindere a semnificațiilor analiticii și dialecticii. În privința rostului
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
rostului lor epistemic, ele nu mai sunt doar teorii ale raționamentului, deși dialectica cercetează "raționamentele dialectice" (toate conchizând asupra necondiționatului, pentru care nu există niciodată un concept "plin", adică legat de un obiect posibil prin experiență, ajungându-se astfel la aparență), ci sunt și "critici", discipline investite cu sarcina de a stabili elementele a priori ale cunoștinței, competențele acestora, dar mai cu seamă limite ale folosirii acestor elemente. Vorbind, preeminent, despre cunoștințe, admițând punctul de vedere judicativ după care forma acestora
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
fi al facultății noastre de cunoaștere ca și cum ar fi principii obiective (dialectica), astfel încât prima face posibilă cunoașterea fenomenului, socotită de Kant cunoaștere veritabilă (în forma judecății sintetice a priori), iar cea de-a doua "se va mulțumi deci să descopere aparența judecăților transcendente și, în același timp, să împiedice ca ea să înșele; dar niciodată ea nu poate face ca această aparență să și dispară (ca aparența logică) și să înceteze a fi aparență."103 În finalul acestei schițe despre diferența
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
cunoaștere veritabilă (în forma judecății sintetice a priori), iar cea de-a doua "se va mulțumi deci să descopere aparența judecăților transcendente și, în același timp, să împiedice ca ea să înșele; dar niciodată ea nu poate face ca această aparență să și dispară (ca aparența logică) și să înceteze a fi aparență."103 În finalul acestei schițe despre diferența dintre logica generală și logica transcendentală care va fi continuu avută în vedere în cele ce urmează se cuvine a atrage
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
sintetice a priori), iar cea de-a doua "se va mulțumi deci să descopere aparența judecăților transcendente și, în același timp, să împiedice ca ea să înșele; dar niciodată ea nu poate face ca această aparență să și dispară (ca aparența logică) și să înceteze a fi aparență."103 În finalul acestei schițe despre diferența dintre logica generală și logica transcendentală care va fi continuu avută în vedere în cele ce urmează se cuvine a atrage atenția asupra sensului special pe
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]