11,066 matches
-
-i prinse pe fir, cam la un metru de cîrlig, strîngîndu-i cu dinții. Zvîrli cîrligul În care erau agățate două rîme și-l lăsĂ să cadă ușor În apă, astfel Încît să se scufunde, Învîrtindu-se În curentul puternic, și apoi aplecă vîrful undiței pentru ca apa să ia firul și, odată cu el, momeala. Firul se-ntinse și Nick simți deodată greutatea de la capăt. Trase undița, care se-ndoi aproape pînĂ la jumătate În mîinile sale. Simțea cum trage smucindu-se, iar smuciturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
de mirosul păstrăvului care se prăjea În grăsimea lăsată de șuncă. Nick Întoarse peștii. Începuse să se facă Întuneric și Nick Întinsese o pînză În spatele focului ca să nu se vadă. Ce voiai să mai faci? Întrebă din nou. Piticot se aplecă În față și scuipă În foc. — Cum a fost asta? — N-ai nimerit tigaia. A, ce voiam să mai fac e ceva destul de urît. O chestie pe care-am Învățat-o din Biblie. Voiam să iau trei țepușe, cîte una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
apoi scoase dintr-un săculeț pe care-l avea În buzunar un pumn de cenușă pe care o aruncă În sus. Cenușa fu adusă către ei În cădere și atunci taică-său Îi făcu un semn lui Juma și se aplecă să-l urmeze În desiș. David le vedea spinările și fundurile apărÎnd și dispărÎnd În desiș. Nu Îi auzea. David rămĂsese pe loc, ascultînd zgomotele pe care le făcea elefantul În timp ce se hrănea. Îi simțea mirosul, la fel ca-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
geam. Sergentului Îi era somn, i se tot Închideau ochii, apoi și-i deschidea, reușea să stea așa o vreme, după care i se Închideau din nou. Avea o față foarte adormită și Împovărată. Ceilalți doi aproape adormiseră. Prizonierul stătea aplecat spre fereastră, iar detectivul spre culoar. Nu stăteau confortabil așa și, pe măsură ce adormeau mai adînc, Începeau să se aplece unul către celălalt. Micuțul Îl privi pe sergent și apoi se uită la noi. Parcă nici nu ne recunoscu și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
vreme, după care i se Închideau din nou. Avea o față foarte adormită și Împovărată. Ceilalți doi aproape adormiseră. Prizonierul stătea aplecat spre fereastră, iar detectivul spre culoar. Nu stăteau confortabil așa și, pe măsură ce adormeau mai adînc, Începeau să se aplece unul către celălalt. Micuțul Îl privi pe sergent și apoi se uită la noi. Parcă nici nu ne recunoscu și se uită mai În josul culoarului. PĂrea că Îi cercetază pe toți cei din vagon. Nu erau prea mulți pasageri. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
din spatele ambuscadei. Erau Îmbrăcați cu pulovere, sacouri vechi, pantaloni de doc și cizme de cauciuc. — Red, stai cu ochii pe ei, spusei. Veneau Încet spre noi și la un moment dat Înălțară sticlele deasupra capetelor, cîte una În fiecare mînĂ. — Aplecați-vă, ce dracu’! strigai, iar ei se puseră la pămÎnt și Începură să se tîrască prin iarbă, ținînd sticlele sub brațe. Nous sommea des copains, strigă unul dintre ei cu o voce groasă, alcoolică. — Avansați, copains criță de beți, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
cu bazooka, iar ambele echipe Începură să tragă din ascunzișurile lor. Și tipii din blindat aveau mine și se grăbiră să-și facă propriul blocaj, ca să recupereze ce puteau, asta pentru că atunci cînd fuseseră loviți și blindatul explodase, noi ne aplecaserăm capetele și toate resturile au căzut peste noi ca stropii dintr-o fîntînĂ arteziană. Ploua cu așchii de metal și alte cele. M-am uitat să văd ce-i cu Claude, Onie și Red, și toți trei trăgeau. Și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
nu dea Înapoi. — Nu-mi stricați ziua, spuse Marcel. — Vin doi friți pe biciclete, spuse Red. Dinspre vest. — Curajoși băieți, spusei. — Encore un coup manqué, interveni Onie. — Aveți careva chef să vă ocupați de ei? Nimeni n-avea. Pedalau Încet, aplecați În față, și bocancii le erau prea mari pentru pedale. — Eu l-aș Încerca pe unu’ cu un M-1, spusei. Auguste Îmi dădu arma și așteptai ca primul neamț să treacă de blindat și de copaci, după care am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
i-a făcut o pernă. După care l-a mîngîiat pe păr și l-a prins de mînĂ ca să-i ia pulsul. BĂiatul Îl privea Întruna, Însă nu putea să vorbească. Nu-și lua ochii de la el, iar Claude se aplecă și-l sărută pe frunte. — Luați bicicleta aia din drum, le spusei camarazilor. — Cette putain guerre, spuse Claude. RĂzboiu’ Ăsta jegos. BĂiatul nu știa că eu Îl Împușcasem, așa că nu-i era frică de mine - i-am luat și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
că n-o să se Întîmple nimic. Și tot el a plecat fărĂ să-și ia la revedere măcar. — Nu phoate fi un domn, spusei. Surioară, uite. Privește. Acum. Hai că-ncepe. Dedesubt, cîțiva tipi se ridicaseră și alergau pe jumătate aplecați spre o casă din piatră de rîu, așezată În mijlocul unui pîlc de copaci. Casa era acoperită periodic de nori de praf din cauza obuzelor care o loveau. VÎntul dispersa praful și casa reapărea precum un vapor care iese din ceață. În fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Îl vedeau cum Își pune arma pe umăr și se uită În spate să vadă dacă a potrivit bine patul. Apoi Își lipea obrazul de cătare, cu mîna stîngă În față și greutatea corpului lăsată pe piciorul stîng. Ridica și apleca țeava, o ducea la stînga, la dreapta și Înapoi În centru. Își ridica ușor călcîiul drept și tot ce era el atunci se baza pe cele două cartușe din Încărcător. — Gata, spunea, cu vocea aia joasă, răgușită, nepotrivită pentru un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
de pe continent este o altă povestire completă, a cărei acțiune se desfășoară În Cuba. Vești bune de pe continent Timp de trei zile a bătut dinspre sud, Îndoind crengile palmierilor regali pînĂ ce le-a desprins, În șir, de pe trunchiurile gri, aplecate de vînt. Tulpinile de un verzui Închis se zbăteau sălbatic, ucise pe rînd de vîntul tot mai puternic. Crengile de mango se cutremurau și În cele din urmă se rupeau troznind, iar florile erau arse de vîntul fierbinte, pînĂ ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
și că o să scriu ceva superb. După care scriu și iese o plictiseală. Cu cît Încerc să fac o chestie mai autentică, cu atît mai plicticoasă iese. Și cînd nu-i autentică, iese o prostioară. SĂrută-mă. — Aici? — Da. Se aplecă peste masă și o sărută: — Ești teribil de frumoasă cînd plîngi. — Îmi pare foarte rău că m-a apucat plînsu’. Nu te superi dacă vorbim puțin despre asta, nu? — Sigur că nu. Vezi tu, asta era una din chestiile pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
dar prea târziu și n-am avut destulă forță să-l țin să nu cadă. Picioarele i s-au înmuiat ca un jeleu. Acum stătea prăbușit în coate și în genunchi. Nu venea nici o mașină, dar eram îngrozită. M-am aplecat și am încercat să-l ridic, dar nu se mișca nicicum. —Patrick! Ridică-te! Mă întrebam dacă n-ar fi fost mai bine să-i trag câteva palme ca să-l trezesc, dar știam că asta l-ar fi enervat teribil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
și mai aveam două străzi până acasă, când s-a prăbușit iar, încercând fără succes să se sprijine de un stâlp. De data asta mi-am păstrat calmul. Eram aproape de casă. Știam că-l pot pune pe picioare. M-am aplecat și i-am spus: —Iubitule, suntem foarte aproape. Mai rezistă puțin. Respiră adânc, încearcă să te ridici și ajungem într-o clipă. Căuta ceva în buzunar, mormăind. A scos cheile și mi le-a dat. Am crezut că vrea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
la Evening Herald. — Mă bucur, dragă! i se adresează Liam, de parcă ar fi fost o prăjitură cu cremă în vitrina unei cofetării. Doamne, Lewis, unde găsești tu asemenea păsări rare! Practic, își bate joc de Daisy. Ea trebuie să se aplece pentru a-l săruta - pe tocuri are cam 1, 80- însă el nu pare jenat de faptul că e așa de scund. — Ea e prietena mea, Rebecca, mă prezintă Daisy, vizibil impresionată de complimentele vedetei. —Rebecca, mă bucur să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
proiectate pentru orice altceva, numai pentru spălat pe mâini nu. E liber și toate ușile sunt larg deschise. Nu, m-am înșelat. E cineva, totuși. Îl văd pe Liam O’Connell în compartimentul pentru persoanele cu dizabilități. Stă în genunchi, aplecat peste capacul closetului și întinde niște linii de cocaină pe suprafața neagră, strălucitoare. Are tricoul ridicat din cauza poziției și pot zări un tatuaj care se oprește exact deasupra feselor. E scris cu litere gotice, nu-mi dau seama ce înseamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
ieșire. Vanessa îl vede, încearcă să-i spună ceva, dar el e deja departe. Mă uit spre grupul adunat în jurul mesei și apoi la ușa deschisă. Și, spre surprinderea mea, în ciuda principiului de-a nu face pe mama răniților, mă aplec, iau o sticlă și mă furișez afară să-l ajung din urmă. Capitolul VII Finn n-a ajuns prea departe. Stă pe scări și-și ține capul în mâini. Clădirea unde se află biroul nostru, un fost depozit de pe Old
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
mă concentrez și mă învață cum să trăiesc echilibrat. Afli cum să-ți folosești fiecare parte a corpului. Asana Câinelui: palmele pe podea, sprijinite în degetul mare și cel arătător; antebrațele orientate spre exterior, brațele perfect întinse, umerii drepți; capul aplecat în față, coloana vertebrală solicitată la maxim, șezutul sprijinit pe gambe; genunchii depărtați, călcâiele trase înapoi; greutatea distribuită egal pe ambele picioare. Nici nu-i de mirare că e atât de reconfortant. Măcar câteva ore pe săptămână pot fi sigură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
clipă. —Rebecca, fii atentă! Eu am să stau dreaptă și am să mă încordez până ajung țeapănă ca o scândură, iar tu mă apuci de umeri și mă pasezi altcuiva din cerc. —Bine, zic, nu fără oarecare neîncredere, în timp ce mă aplec și o apuc de umeri. Îi simt oasele ascuțite prin puloverul subțire. De-abia apuc să o ating, că ea se lasă în brațele mele cu toată greutatea. Stă pe picioarele ei, dar e mult mai grea decât mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Doamnele în vârstă de lângă noi întorc mereu capul și ne privesc curioase. Cei bătrâni n-au nici o rușine când vine vorba să tragă cu urechea la discuțiile altora. Când le surprinzi privirea, se uită la tine fără jenă și se apleacă să audă și mai bine. Jake găsește o bancă pe care ne așezăm. Ceea ce se întâmplă cu Daisy se numește, în termenii AA, „dependență primară“. Indivizii cu pricina își dau seama foarte devreme că sunt alcoolici, dar nu ajung la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
un lucru destul de neobișnuit, deoarece nu mi s-a mai întâmplat asta de foarte mult timp. O pereche de îndrăgostiți trece pe lângă noi; îmbrăcați în negru, arată altfel decât majoritatea celor de aici. Bărbatul e ras în cap și se apleacă să își sărute iubita, în timp ce eu aștept să mă apuce invidia și să simt un gol în stomac. De data asta nu se întâmplă așa. Îi privesc chiar cu o oarecare ușurare. E un miracol, unul de genul acelora care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
pe șotii. Dar când simți ceva destul de puternic pentru un bărbat care se află sub fereastra ta și care sună la tine la ușă la miezul nopții, logica nu e tocmai cel mai important lucru la care te gândești. Mă aplec puțin în afară. Sunt chiar deasupra lui Jake; aș putea să-i arunc un bănuț în cap și să privesc cum îi cade în păr. Observ că Jake are părul des. Ce bine! Am o prejudecată puternică în legătură cu tristele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
pot spune că e o surpriză pentru mine... Jake se ridică și, în loc să mișune ridicol în jurul mesei, face un salt peste ea și mă trezesc față în față cu el. Un gest hotărât și foarte masculin, dar priveliștea acestui bărbat aplecat asupra mea e mai mult decât pot suporta. E pur și simplu ca și cum mi-ar spune: „Iată-mă, sunt altău“, și nu cred că sunt pregătită pentru așaceva. Mă fac mică, mică, una cu fotoliul, însă în clipa următoare el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
la prima ei dragoste. Nici nu pot să-l privesc; este atât de frumos și e chiar aici, în fața mea, cerându-mi fără cuvinte atâtea și atâtea lucruri, în timp ce eu mă simt insignifiantă și incapabilă să-i ofer ceva. Se apleacă și-mi sărută mâinile. Mai bine. Dacă nu se uită la mine, îl pot eu privi. Iar eu îl sorb din priviri: părul lui de mătase grea, mâinile lui puternice, umerii largi. Pieptul mi se umflă de dorința de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]