26,366 matches
-
Nietzsche și cum ar arăta uimirea acelor poeme și ochii lor clipind stingheriți sub reflectoare și-n ce cută a obrazului și-ar ascunde complicitățile? Iată, nici n-am Început Încă să mă gîndesc serios la posteritate că mă și apucă o lehamite și o plictiseală fără margini; cum se furișează viermele mic În carnea fructului, cum proliferează la adăpostul matern al organelor celulele canceroase. Această rumoare de vietăți oarbe care crește acolo surd, vrînd parcă să iasă afară, Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
pe de rost ți se face și frică dacă te gîndești că și creierul) — ...suflet și el acolo, amărît, fără căpătîi, un pechinez, că e așa de atașat mititelu, mai devotat ca un copil, de-asta tare aș vrea s-apuc măcar un chil, două, să-i dau și lui — Păi d-aia n-avem noi ce mînca că trebuie să hrănim javrele hrăni-i-ar hingherii să-i hrănească, ăștia ar trebui duși În lagăre de muncă, ăștia și țiganii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
pe fața a tot pămîntul!» Atunci s-a pogorît Dumnezeu să vadă cetatea și turnul pe care-l zideau fiii oamenilor. Și-a zis Domnul: Iată toți sînt de-un neam și o limbă au și iată ce s-au apucat să facă și nu se vor opri de la ce și-au pus În gînd să facă. Haidem dar să ne pogorîm și să amestecăm limbile lor ca să nu se mai Înțeleagă unul cu altul. - Și i-a Împrăștiat Domnul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
era În joc viața unui om. Trebuia să trișeze În continuare. — O să se aranjeze, ai să vezi. Știi doar că eu... sînt aici incognito. Trebuie să rezolv două cazuri, e o situație foarte delicată, am vorbit și cu ambasadorul O apucă brusc de mină și o trase pe o alee care ducea În spatele pavilionului. — Taci, nu mai spune nimic. L-ai văzut? Să te ferești de el. E generalul, mîna dreaptă a lui... știi doar, adulmecă toate urmele, simte victima de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
toate resentimentele anterioare, pentru că orice resentiment e o implicare, un transfer afectiv ca iubirea. Vreme de cincisprezece ani Niki Bârsan existase acolo, În fiecare din ei, era negativul lor pe care-l urau și-l adulau În secret. țașa m-apucă totdeauna Înaintea călătoriei se umflă și crește de parcă am sculament pînă deasupra buricului sînt excitat ca Înainte de-a intra Într-o femeie sigur Wanda așa-i umblau sfîrcurile tari și groase ca niște degete pe pieptul meu le simțeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
violentă o fotografie care să te pălmuiască să muște o fotografie agresivă asta le ofer eu pe oameni dacă Îi scarpini Îi adormi ce tot face cu batista aia galbenă uite c-o duce la gură doar nu s-o apuca să borască În ea nu se șterge la frunte eu n-am nici pe dracu parcă săraca maică-mea m-ar fi fătat În avion nu Într-un pat de campanie cu tăblii de fier și taică-miu mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
și dacă trag lozul cel mare dacă vine unu barosan și-mi face o ofertă și-mi spune mister Niki ești un om făcut te așteaptă plaja de la Miami sau dansatoarele din Bali sau templele aztece din Peru nu te apucă mîncărimea nu lași baltă toată liota cu nevastă și amantă cu tot și muști din undiță pînă te arde la lingurică și alergi ca turbat fără să te mai uiți În urmă două lucruri ne găsesc oriunde ne-am ascunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
aprozar că-i mai dădea Fănica, a dă să ține cu Gheorghe țiganu, mai o roșie, mai un măr, ce-avea și ea și mi-a spus azi dimineață, cînd mă dusei să cumpăr vinete de zacuscă, da nu mai apucai că să termină. Văd c-ați luat gogonele. — Păi luai și io ce găsi. - Și ce-a spus? — Cine? — Fănica, ziceați că — Aș, că bine zici, de omu ăla dă s-a prăpădit azi noapte, că n-avea pă nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
privit uneori noaptea de pe mormanul de pietriș așa cum privești luna la mare, Întins pe plajă fără să te gîndești la nimic. El nu s-a strecurat pe furiș acolo În malaxor, și mecanicul operator, cel care dirijează totul, nu a apucat să apese pe buton, să-l arunce dintr-odată Între palete În massa amorfă care Înghite totul. Nu, mortul acela n-a ajuns pînă la malaxor. S-a apropiat doar, cum dau tîrcoale cîinii hămesiți bucătăriilor de cantină. El n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
să-l azvârl cumsecade. A căzut peste Avram și s-au răsturnat împreună. Discul a continuat să se învârtească, pe jumătate înfășurat în pânză iar din sac țâșnea pe caldarâm un lichid roșu. Atunci vedeam prima oară așa ceva. M-am apucat de balustradă, privind cum pulsa umbra sacului și cum se scurgea din el sângele de pisică, apoi am leșinat. M-am trezit în gang, cu genunchii strânși. Cinci bătrâni dădeau cu picioarele în mine pe unde apucau. Ceilalți stăteau la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
așa ceva. M-am apucat de balustradă, privind cum pulsa umbra sacului și cum se scurgea din el sângele de pisică, apoi am leșinat. M-am trezit în gang, cu genunchii strânși. Cinci bătrâni dădeau cu picioarele în mine pe unde apucau. Ceilalți stăteau la o parte. La câteva ferestre, femei. Se uitau la mine de parcă aș fi izbit cu putere o tigaie de caldarâm. Soția tocilarului căra cu două găleți apa pe care o arunca pentru ca sângele să curgă în canal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
și i-am așezat două cărămizi pe aripile desfăcute, să nu se miște. Gâtul și capul i s-au întins cuminți de-a lungul scândurii cu miros de vin. Nici eu nu prea știam ce o să se întâmple. Apoi am apucat un ciob de cărămidă, l-am înfipt printre pene și sângele mi-a țâșnit în față. Puiul a ridicat în pripă capul, și-a rotit gâtul, apoi a încremenit. I s-a mai zbătut o vreme pielița ochilor, apoi a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
iveală toate chestiile acoperite până mai odinioară de pene. Muream de curiozitate ce o să facă pasărea așa, transformată. Am luat cu grijă cărămizile, mai întâi de pe o aripă, apoi de pe cealaltă. Curios. Stătea întinsă pe spate. I-am ridicat capul apucând-o cu două degete de cioc. A rămas tot culcată. Nu m-am speriat. Am mai așteptat un pic, apoi am băgat totul la loc, în deschizătura aceea întunecată. Am strâns rana, penele și am așteptat din nou. Nimic. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
rămas tot culcată. Nu m-am speriat. Am mai așteptat un pic, apoi am băgat totul la loc, în deschizătura aceea întunecată. Am strâns rana, penele și am așteptat din nou. Nimic. Nu s-a mișcat ore întregi. Atunci am apucat puiul mort, am dat cu el de pământ și am ieșit din pivnița aceea plină de sânge. M-am ghemuit în patul de alamă de sub icoană și mi-am băgat mâinile murdare între picioare. Îmi amintesc cum becul de pe stradă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
apărut în ziarele de dimineață, pe care a trebuit deja să i le citească Edit. „Acum, în pragul războiului, nu putem fi atât de generoși, încât să nu considerăm drept trădare de țară toate afirmațiile ambigue.“ Dar eu n-am apucat să citesc aceste articole decât mult mai târziu, în biblioteca lui Eberhart. În fiecare sâmbătă venea de la mănăstire o soră care răzuia săpun galben în oala de rufe și fierbea hainele îngrămădite pe scaune. Apoi arunca în veceu resturile mucegăite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
aici, dar o să-ți dăm noi alte haine. Croitorul e foarte bătrân. Iar alături e biserica. Dar privește pe partea cealaltă. Acolo sunt tot magazine. De la război încoace, orașele noastre au cele mai dezvoltate centre. Și cu asta m-a apucat de braț și m-a târât pe poarta întunecoasă în biserică. Era o soră aprigă. Iute. Prin una din ferestrele navei laterale răzbătea o rază gălbuie, plină de praf. Lumina aceea hoinară ce desenează un cerc printre bănci și străbate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
și a ridicat mâna stângă, să simtă soarele și cu ea. Eu sunt stângaci, dar nu face nimic. Pentru un bărbier e altceva. Când eram copil, a apărut la noi în sat un bărbier din ăsta. Apoi, când s-a apucat să-l radă pe cârciumar, ăla a început să urle disperat. Toți cei din sala mare au dat buzna în bucătărie, țăranii, tăietorii de lemne, chiar și preotul, pentru că acolo stăteau ei de dimineața până seara, iar preotul a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
O fac numai de dragul lui Adél. Căci eu i-am croit pe vremuri cel mai important costum din viața ei, când tu încă nici nu te născuseși. Acesta va fi singurul lui urmaș. De croiuri noi nici nu mă mai apuc. Am îmbătrânit. Mai deunăzi, după ce am tras oblonul și am urcat în camera mea, am avut un vis. „Noaptea vegetația vizitează vechile croitorii“. Toate visele mele au câte un titlu. Manechinele decapitate au început să înmugurească, acele de gămălie s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
a fost și mie profesor. A făcut-o cu un iepure. Mulțimea avea o frânghie lungă. La unul din capete a făcut un laț pe care l-a înfășurat de gâtul bărbatului. Apoi a aruncat frânghia peste țeava tancului, a apucat-o de partea cealaltă și a început să o smucească ritmic. O smucea, o lăsa, pauză. Trupul bărbatului țopăia în sus și în jos între Mulțime și tanc. Nu era liniște, ci se putea auzi cum cresc frenetic mugurii ascuțiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
aceea străină, iată că ea e aici, mi-am spus eu, și, dacă mă apropii, cu siguranță o să mă vadă. Mă urc pe schele, mai ușor decât aș fi crezut, dar, când să ajung în dreptul frescei, una dintre măicuțe mă apucă de braț și mă trage lângă ea, pe banchetă. — Iată că ai venit în sfârșit. De acum încolo o să lucrezi cot la cot cu noi. Clar? zice ea și îmi dă o frânghie imensă, plină de apă. Stoarce-o! Privesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
respiram, inima nu ne bătea. Erau trei, al treilea, aproape un copil. Aruncătorul de mine îl trăgea ca pe un animal sălbatic în lesă. Îți scoatem noi dintele veninos - a continuat el către copilandru - nu-i așa? — Îhî. L-au apucat pe Benjamin și l-au legat cu mâinile de mașina de cusut. Apoi i-au îndesat o grenadă în gură, au luat o sfoară din cutia de lemn, unul din capete l-au legat de cuiul de siguranță, iar pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
amanți? — Nu știu. N-am vorbit cu ea. Dar poate că a avut - am adăugat eu degrabă. — Doamne Dumnezeule! Atunci sigur a murit, săraca de ea. Vai, ce mame șirete sunt pe lumea asta. Mai e câte una care se apucă să moară, înainte să fi povestit ceva bun. Apoi copiii n-au decât să se dumirească singuri. Să aibă experiențe de capul lor. Nu-i bai. Așa cum te văd, comoara mea, sigur a avut șapte amanți. Și nici n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
de cel Nou, dar și din cel Vechi mai știa una, alta, mai ales poveștile de groază cu lăcuste, cu tufele de măceș și cu mielul sau nu știu ce de aur, după care au tânjit nepricopsiții ăia, și că bărbații se apucau unii pe alții de acolo unde ea, ca fată mare, nici nu ar pune mâna, ptiu, și că-și taie ceea ce le-a zămislit acolo Dumnezeu. Chiar și în ziua de azi, când - cu excepția câtorva turiști - totul e atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
ce, unde trebuia așezat, să nu ne pierdem timpul compunând cadrele. Asta ar fi fost o pierdere de vreme, iar cei mai mulți lăsau inconștienți fotografiatul pe ultima zi și, tot așteptând, zâmbetul s-ar fi crispat și atunci puteam să ne apucăm de retușat. Dar cel mai mult îmi plăcea să lucrez în atelier. Acolo sarcina mea erau reflectoarele, dar tot eu mânuiam și cele trei pânze uriașe, înfășurate pe niște rulouri. Pe prima erau „Piscurile necucerite“, iar pe celelalte două, „Lacul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
spune pe șleau, dar Gizike îi râde în nas: „Și eu pe tine, îngerașule“. E sigur că va ajunge la marginea prăpastiei și în curând scriitor. „25 decembrie. Despre minunatele neajunsuri ale vieții pământești. Mi-am început romanul.“ Primăvara. Se apucă de altceva în loc de scris. „Sunt tare nenorocit, nu-i așa?“ notează el în carnet. Visează prima oară în ziua de Paști. Un înger își scoate etalonul, îl măsoară după el și îl găsește îngrozitor de puțin. Încearcă să spele putina, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]